de Ovidiu Hurduzeu
Pentru a nțelege eșecul actual al modelului de (ne)dezvoltare romnesc, trebuie s nelegem de ce o societate este prosper sau este srac. De ce o societate, precum societatea romneasc, nzestrat de Dumnezeu cu daruri extraordinare, este srac, iar alte societți mult mai puin nzestrate sunt prospere? De ce Finlanda și Danemarca au un nivel de trai att de ridicat iar noi am rmas codașii Europei? De prea multe ori s-a spus c Romnia este srac fiindc romnii sunt hoți, leneși, ortodocși sau situați geografic prea la sudul continentului. Nu geografia, cultura sau religia ne-au adus n situația de astzi, ci modelul politic și economic pe care l-am adoptat,cu voia sau fr voia noastr, de 60 de ani ncoace. Prosperitatea unei țri depinde mult mai mult de contextul politic, de tipul de instituții economice și politice dect de contextul etnic sau rasial. Spre ilustrarea ideii de mai sus vom oferi un exemplu concludent.

Oraul Nogales este situat la granița dintre SUA i Mexic. Practic, granița, marcat de un gard, desparte n dou o comunitate care are aceeai origine etnic, aceleași obiceiuri culturale, aceeași religie și același profil moral. Oraul american Nogales ține de comitatul Santa Cruz din Arizona, oraul mexican Nogales, de statul Sonora din Mexic (Sonora fiind una dintre regiunile bogate ale Mexicului). Locuitorii oraului american Nogales au un venit mediu anual de 30.000 de dolari pe familie, cei din partea mexican doar o treime din venitul nogalezilor americani. Oraul american beneficiaz de avantajele unui sistem politic, administrativ i economic n care domnesc „legea și ordinea“ (law&order, cum spun americanii), instituțiile statului funcționeaz fr corupție și birocrație nbușitoare.

Cetțeanul știe c funcționarul public acționeaz n interesul lui și nu pentru a-și umfla propriile buzunare. Dac funcționarul public abuzeaz de puterea sa, el poate fi tras la rspundere prin instrumentele democrației americane. n oraul american Nogales, infrastructura și starea sanitar a orașului sunt la nivelul unei țri dezvoltate, copiii merg la coal, populația adult are cel puțin studii medii. Mediul de afaceri este stabil, micul ntreprinzator fiind ncurajat și protejat de autoritți. Locuitorii de peste 65 de ani, care formeaz o mare parte a populației, au acces gratuit la Medicare, sistemul american de asigurri de sntate.

De partea mexican, practic, de partea cealalt a gardului, ntlnim o situație care nu este mult diferit de situația multor orșele din Romnia. Veniturile cetțenilor mexicani din Nogales sunt de trei ori mai sczute dect ale nogalezilor americani, majoritatea adulților nu au mai mult de 8 clase primare, abandonul școlar este ridicat.

Tot ridicat este și mortalitatea infantil, condițiile sanitare din oraș fiind deplorabile. Strzile sunt desfundate, gunoaiele te ntmpin peste tot. Rata nalt a criminalitții, corupția, birocrația și ineficiența nu au nimic n comun cu „legea i ordinea“ care domnesc n partea american a orașului. Ca s-i deschizi o mic afacere n orașul mexican, trebuie s dai pag funcionarilor corupți și s pltești tax de protecție grupurilor infracționale. Te aștepți n orice moment ca micul tu magazin s fie jefuit de rufctori.

Analiznd situația celor dou comunitți, doi autori americani, Daron Acemoglu, profesor de economie la prestigiosul MIT, și James A. Robinson, profesor de științe politice la Harvard au observat (vezi lucrarea lor Why Nations Fail. The Origins of Power, Prosperity, and Poverty, Crown Publishers, New York, 2012) c singurul lucru care le diferențiaz este natura și modul diferit de funcționare a instituțiilor politice și economice. Ei numesc tipul de instituții predominante n partea mexican a orașului Nogales instituții de tip extractiv.

Astfel de instituții sunt o trstur distinctiv a realitților latinoamericane, realitți care nu se explic prin factorul geografic, ci prin cel politic. Nu ne propunem aici s analizm situația din America Latin sau din alte țri din lume unde predomin instituiile extractive. Ne vom referi exclusiv la Romnia. Vom pstra termenul „model extractiv“ propus de cei doi autori americani – termenul „extractiv“ ni se pare semnificativ n contextul romnesc actual – dar i vom da un conținut diferit.

n linii generale, putem afirma c de 60 de ani ncoace, Romnia a cunoscut doar instituții extractive. Știm cu toții c Romnia este susțintoarea fervent a patru gigantice proiecte „extractive“: proiectul Roșia Montan, proiectul de exploatare a gazelor de șist, proiectul de defrișare a pdurilor țrii – acesta din urm fr binecuvntarea oficial a statului, dar sistematic implementat de entitți economice și politice extractive interesate n maximizarea profitului privat n dauna interesului național și al comunitților locale. Statul se face vinovat pentru c nu vrea s opreasc jaful din pdurile romnești, ci, dimpotriv, ncurajeaz un dezastru ecologic care pune n pericol viitorul țrii. Pe lng defrișarea pdurilor, statul a ncurajat construirea de microhidrocentrale care distrug rurile de munte. n fine, cel de-al patrulea proiect extractiv este „șpguirea“, programele de privatizare prin care activele industriei romnești au fost vndute pe nimic unor indivizi aflați n strns legtur cu statul mafiot.

O parte important a programului de privatizare include nstrinarea terenurilor agricole, o practic extractiv ale crei consecințe devastatoare se vor simți n anii viitori.

Aceste patru proiecte economice și sociale distrugtoare – un adevarat ecocid – NU ar fi posibile dac Romnia nu ar fi nctușat de o structur politic și administrativ extractiv bazat pe instituții care nu creeaz bogție, ci doar o „extrag“ prin diferite metode distructive.

Cianura și fracturarea hidraulic și au corespondent n metodele distrugtoare folosite de instituțiile romnești, n speț, incompetența, iresponsabilitatea, lipsa de viziune, lipsa de spirit civic și moral. Ca s nu mai vorbim de lipsa credinței n Dumnezeu. n țara noastr, instituțiile au fost deturnate de la menirea lor natural, de a servi societatea, spre un obiectiv toxic, acela de a extrage bogția creat de societate n avantajul unui numr restrns de grupuri de interese. Instituțiile extractive nu sunt interesate de inovație, nici de asigurarea unor oportunitți egale pentru toți membrii societții.

Nici nu sunt interesate de asigurarea unui cadru legal și investițional care s promoveze o competiție corect. Ele sunt interesate doar de a extrage ct mai mult bogție ntr-un timp ct mai scurt, indiferent de mijloacele folosite și indiferent de consecințele pentru țar. Este o bogție extras n avantajul exclusiv al unei oligarhii. Imaginea care mi vine n minte este cea a conchistadorilor spanioli, interesați doar de aurul, argintul și mna de lucru ieftin din teritoriile cucerite. Romnia a czut prad conchistadorilor interni i externi care o vor abandona cnd tot ce putea fi extras se va fi epuizat.

S ncercm o comparație dintre oraul mexican Nogales și situația din Romnia. Orasul Nogales este situat n deșert.

n partea american, deșertul este transformat ntr-o oaz de prosperitate economic și de stabilitate social; n partea mexican, deșertul instituțiilor extractive apare ca o continuare a peisajului prjolit de soarele necruțtor.

Deșertul capteaz energia solar, pe care o risipește noaptea, nu o poate reține și rspndi pentru a crea viaț.

Prin contrast, jungla și pdurea rețin cldura soarelui, o prelucreaz și o distribuie apoi n ntregul ecosistem sub form de energie vital. n oraul mexican Nogales, instituțiile prjolesc bogția real, storc capitalul uman și nu fac nimic pentru a nmulți aceast bogție n mod sustenabil, spre binele generațiilor prezente și viitoare. Aceeași situație este valabil n Romnia, unde bogția este stoars prin truda poporului sau creat prin ndatorare, tot pe spezele poporului, fiind risipit apoi precum cldura deșertului noaptea. Metaforic vorbind, banii emigranilor romni, fondurile europene și banii mprumutați de la FMI nclzesc economia și umfl unele buzunare „glocale“ privilegiate pentru perioade din ce n ce mai scurte. n curnd se va instala lunga noapte cu frig deșertic care va ngheța ntreaga societate romneasc.

Repetm: deșertificarea mediului natural și jefuirea resurselor subsolului din Romnia are drept cauz direct procesul de deșertificare a instituțiilor statului cu tot ceea ce el implic: epuizarea resurselor bugetare, epuizarea capitalului natural și uman, epuizarea capitalului de ncredere n clasa politic, lipsa mobilitții sociale și, mai ales, risipirea oricrei speranțe. Altfel spus, procesele entropice accentuate produse de exploatarea nechibzuit a resurselor naturale sunt nsoțite de procese accentuate de entropie social.

Totdeauna n istorie un model extractiv a dus la ecocid.

Termenul „ecocid“ provine din grecescul oikos “cas” și latinul caedere “a distruge”. n prezent nu distrugem numai natura țrii, ci dm foc i casei n care locuim, casa Romnia. Experiența istoric ne arat c n copleitoarea majoritate a cazurilor, regimurile de tip extractiv s-au prbușit n mod spectaculos. Istoria nsngerat a Americii Latine este o lung nșiruire de regimuri extractive care s-au prbușit unul dup altul, producnd o imens suferinț populației. Abia n ultimele dou decenii unele țri din America latin (Ecuador, Bolivia, Argentina) au ncercat s renunțe la modelul extractiv n urma unor revoluții pașnice.

Romnia trebuie s abandoneze definitiv modelul extractiv și s nceap de ndat tranziția spre un model civic-distributist. Bogția produs sustenabil urmeaz s fie larg rspndit n societate așa cum jungla și pdurea capteaz energia soarelui și o prelucreaz cu „valoare adugat“ n folosul ntregului ecosistem. Dac vrem o alt Romnie, avem nevoie de altfel de instituții. Deșertul trebuie transformat n pdure. Pn acum, noi am trit n sistemul extractiv inaugurat de comuniști și perfectat de securiștii mafioți de astzi.

Comunismul a urmat propriul lui model extractiv. Acesta a produs pentru un timp creștere economic datorit centralizrii puterii politice. Centralizarea puterii politice, cu alte cuvinte, un stat puternic este o condiție a creșterii economice, fiindc asigur stabilitatea social necesar oricrei investiții.

Capitalul va ocoli Somalia, unde nu exist o putere central. Un stat puternic este și chezașul aprrii interesului național n fața atacurilor de tot felul provenite din afara granițelor țrii. Dac aceast centralizare și ntrire a puterii statului nu este ns nsoțit de rspndirea unei rețele largi de instituții cu caracter inclusiv (care s asigure mobilitatea social), productiv (s creeze bogție n loc s o sectuiasc pe cea existent) i distributist (distributist n sensul de rspndire a proprietții productive și a democrației participative, nu numai n sfera politic, dar și n cea economic – vezi ntreprinderile cu lucrtori-proprietari și cele de tip mutualist) – dezvoltarea nu este sustenabil. Ea va fi o dezvoltare de tip extractiv, care neglijeaz sntatea și reproducerea organic a ntregului sistem. Un model de creștere nesustenabil, dirijat de instituții extractive l urmeaz China de astzi.

Un alt exemplu recent l furnizeaz Turcia lui Erdogan. n zadar s-a dezvoltat Turcia n mod spectaculos, n zadar și-a pltit datoriile dac ntrirea statului turc nu a fost nsoțit de larga rspndire a democrației economice și politice participative.

Astzi Romnia continu modelul extractiv, moștenit de la comuniști, așa cum America Latin a continuat timp de secole modelul extractiv moștenit de la conchistadorii spanioli. Resursele țrii noastre sunt stoarse și alocate de ctre grupuri private unor scopuri care nu sunt n interesul poporului, ci n scopul menținerii status quo-ului. Ca și n comunism, n Romnia de astzi exist prea puțin inovație instituțional. Exist doar structuri instituționale anchilozate și „inovație“ n perfecționarea tehnicilor de jefuire a bogției create.

Un sistem extractiv este nchis, clientelar, de cast – un „sistem-acvariu“. Instituțiile extractive, politice și economice, nu au nici un interes s se primeneasc, s promoveze mobilitatea și dreptatea social, s investeasc n competenț și inovație. n statele dezvoltate, investiția n competenț și inovație este sprijinit de aranjamente politice de tip distributist, care mpiedic grupuri restrnse s monopolizeze puterea politic și s-o foloseasc doar n interesul lor și n detrimentul societții. Este adevrat c neoliberalii ncearc din rsputeri s reinstaureze sistemul extractiv și n economiile avansate.

n Romnia, un stat slab a permis susțintorilor modelului extractiv s acapareze unitțile economice i instituțiile publice și s le deturneze de la menirea lor inițial.

Vrem s fie bine nțeles! Nu statul este extractiv prin definiție, ceea ce ar justifica dup unii restrngerea atribuțiilor sale (conceptul de „stat minimal“), ci instituțiile publice și entitțile private sunt deturnate spre scopuri extractive. Cnd ntregul sistem urmrește doar astfel de scopuri, ceea ce urmeaz este incompetența generalizat, inegalitți sociale flagrante, ruina economic și colapsul final.

Pentru o anumit perioad de timp, instituțiile extractive creeaz mari avantaje grupurilor de „aleși“ aflate temporar n fruntea bucatelor. Aceste avantaje fiind ns concentrate doar la vrf, ele sunt mereu revendicate de alte grupuri cu mentalitate extractiv. Este vorba despre „lupta pentru ciolan“ care creeaz o instabilitate politic permanent și mari animozitți sociale.

Dac nu vom opera o transformare politic și economic fundamental a instituțiilor extractive, ct de curnd acvariul se va sparge și peștii din el se vor trezi pe uscat, zbtndu-se precum peștii aruncați pe mal dup o furtun pe mare. Iar furtunile n regiuni n curs de deșertificare tind din ce n ce mai mult s aib puterea unor taifunuri.

Ce-i de fcut? Pentru Romnia, alegerea nu este ntre un capitalism de stat, gen capitalismul chinezesc, sau un capitalism neoliberal de tip anglo-saxon – ambele pot avea derapaje extractive, dup cum se observ n acești ultimi ani – ci ntre instituții anchilozate de tip extractiv și instituții inclusive de tip productiv-distributist. Dac vom continua s menținem instituțiile extractive, orice model economic pe care l-am adopta va fi deturnat.

n primul rnd, s oxigenm ntreaga societate, nu numai apa din piscinele potentaților. Societatea romneasc se sufoc. Se sufoc IMM-urile – numai anul acesta au dat faliment 100.000 de IMM-uri –, se sufoc medicii, profesorii, se sufoc tinerii care nu mai au nici o perspectiv, satele sunt muribunde iar majoritatea orașelor din țar se gsesc și ele ntr-o stare jalnic. S nu mai vorbim de infrastructura de transport, educație, cercetare sau instituțiile de cultur. Nici natura nu mai poate respira sub greutatea lobbyului industriei extractive. Romnii responsabili, nemanelizați se simt de parc ar fi fost nghesuiți n vagoanele unui tren de marf care-i duce spre locul ecocidului. Ajunși n pragul disperrii, oamenii nu vor avea de ales; vor sparge ușile vagoanelor și se vor npusti asupra celor care conduc trenul spre pierzanie.

Reformați statul, deschideți sistemul politic și economic dac nu vreți ca el s fie deschis prin violenț și anarhie. Nu mai mizați pe faptul c v-ați trimis odraslele n strintate i c tot ce-ați jefuit ați ascuns prin paradisuri fiscale. Cnd nu vom mai putea rbda / Cnd foamea ne va rscula / Hristoi s fii, nu vei scpa / Nici n mormnt!

Instituțiile politice i economice trebuie s redevin inclusive, adic s permit mobilitatea social. Dac un tnr capabil emigreaz n Australia, SUA sau Canada, el are șanse reale s avanseze pe scara social datorit capitalului de cunoștințe și integritții sale morale (cel puțin așa a fost pn la declanșarea crizei). n Romania, aceste calitți, care constituie un avantaj decisiv ntr-un sistem inclusiv-distributist, sunt considerate „periculoase“ ntruct pun n pericol supraviețuirea sistemului extractiv.

n Romania interbelic, fii de țrani au ajuns mari personalitți fiindc n acea perioad sistemul politic romnesc nu era extractiv ci inclusiv-distributist: proprietatea productiv era larg rspndit n societate, iar bogția era folosit pentru reproducerea unui sistem n care fiecare avea șanse s avanseze pe scara social dac și vedea n mod serios de treaba lui și conlucra cu aproapele su.

Clasa politic nu reprezenta doar interesele unei oligarhii, ci diversitatea intereselor din societate. Rspunznd voinței poporului, elitele romnești au creat instituții distributist-inclusive. Țranii au fost mproprietriți, clasa politic s-a deschis, s-au creat noi partide care au exprimat interesul maselor populare, precum PN-ul, iar vechile partide, partidul liberal de pild, au nțeles s mbrțișeze interesul naional și nu al unui grup restrns.

Astfel, Romania a blocat cu succes influențele bolșevice, bucurndu-se de o perioad nfloritoare de progres social și economic ntr-o vreme n care țrile dezvoltate treceau prin cea mai neagr perioad din istoria lor modern.
Sistemul actual trebuie deschis i permis intrarea pe scena politic romneasc a unor noi actori, cu noi oferte electorale, care s reprezinte cu adevrat aspirațiile populare. Este aproape imposibil s formezi azi un partid cinstit, pornind de la firul ierbii, pe baza actualei legislații. De asemeni, este tot mai greu s pornești o firm și s-o menții n hțișul de reglementri, de impozite covrșitoare și fr s pltești o anumit „tax de protecție“.

Democrația participativ trebuie ntrit și nsoțit de o economie participativ n care firmele mici s aib o șans real pe piaț.

n Romania, formele economice participative – asocieri de tip cooperatist i mutualist – lipsesc aproape cu desvrșire deși acestea i-au dovedit reziliena pe timp de criz. n schimb, se promoveaz pe toate canalele media entitți economice de tip extractiv: compania RMGC care vrea s distrug Roșia Montan, multinaționale al cror model de afaceri este eminamente extractiv (fonduri speculative, firme care defrișeaz pdurile sau vor s exploateze gazele de șist); sau firme care vin n Romania pentru a deversa deșeuri toxice (fabrici de formaldehid, de incinerat gunoaie). Cte locuri de munc au creeat IMM-urile n Romnia? Cte joburi creeaz transnaționalele venite s stoarc din țar un profit maxim ntr-un timp ct mai scurt? De ce le tot descurajm pe unele și le tot ncurajm pe celelalte?

O țar poate oricnd evolua de la un sistem extractiv la unul productiv-distributist i vice-versa. Oraul mexican Nogales nu este condamnat la srcie iar oraul american Nogales s-ar putea s-o ia pe panta extractiv. Derivele extractive ale societții occidentale din timpul crizei economice ne arat c democrația nu este scutit de propriile ei riscuri. Cert este c instituțiile din Romnia, pentru a pstra status quo-ul, vor cuta sprijin oriunde n lume exist structuri și mentalitți extractive.

Dac poporul se va trezi din letargie și va pune piciorul n prag, mafiile de tot felul vor fi obligate s renunțe la actualul sistem extractiv (n speranța c și vor salva astfel pielea). Avem capacitatea necesar s construim efectiv un model regional și chiar global pentru secolul XXI. Doar s vrem cu adevrat!

Sursa:A Treia Forta

, , , ,
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *