Românii au inventat o alternativă ieftină la extracția aurului cu cianuri

În 2003, o echipă de oameni de știință români a inventat o metodă de a extrage aurul și argintul care nu implica cianurile;

Cantitatea de metale prețioase era recuperată cu un randament de 99,5% la aur și 91,4% la argint; În urma procesului rezulta și un produs secundar de mare valoare – trisulfura de arsen (8.000 de euro/kg pe piața mondială); Prelucrarea a 500.000 de tone din haldele din Maramureș ar fi adus, doar din vânzarea trisulfurii de arsen, 342.000.000 de euro; Pentru a-și finaliza cercetările, specialiștii au cerut tuturor instituțiilor statului suma de 100.000 de euro; Nu a mai fost dat niciun ban și laboratorul în care se făceau cercetările a fost vandalizat și distrus de indivizi rămași necunoscuți. Știți ce înseamnă 100.000 de euro? Șpaga obișnuită a unui primar de oraș mai răsărit. Sau câteva excursii pentru nimic ale parlamentarilor în țări exotice.

Niciunul dintre noi nu își poate imagina câte șanse a pierdut țara asta. Exemplul de mai sus este doar unul. Sunt ferm convinsă că numărul e de ordinul sutelor. De ce se întâmplă asta? Primul motiv este caracterul de combinator al celor mai mulți dintre politicienii români. Și aici mă refer de la cei care ajung în Parlament până la cei care sunt puși pe criterii politice la conducerea unei instituții. Ideea e simplă: „mie ce îmi iese din asta?”. Păi ce să îi iasă politicianului din invenții, descoperiri? Acestea scot profit abia după ce sunt puse în mișcare zeci de mecanisme. Iar, pe lângă savanți, muncește o armată de oameni ca să transforme un experiment de laborator într-un proces industrial. Nu e mai simplu să vină unul cu un lucru gata făcut? Chiar dacă acel lucru va distruge țara și pe oamenii care locuiesc în ea? Al doilea motiv este prostia celor care ajung în funcții publice.

E greu să îi explici unui individ care și-a luat diploma de licență la o facultate-fantomă, care are „afacerile în sânge” de când s-a născut, care e logica și pentru ce e necesar să dai bani când un om de știință îți cere asta. Țara e plină de Dinu Păturică, de oameni pentru care contează doar ce e aici și acum, ce are el pe masă și în garaj și pe câți îi poate el călca pe grumaz. Al treilea motiv este interesul unor coloși ai economiei, veniți din țări străine. Pentru ei, singura lege este cea a profitului. Nu contează cine și câți au de suferit. Iar în România este foarte ușor să găsești corupți care să te ajute. În lume este nevoie de sclavi. România a fost și este un teritoriu fertil în acest sens. Dar doare și te umple de nervi când știi că cei care te conduc sunt argați cu simbrie plătită pentru stăpânii din alte lumi. PS: Întreaga poveste a invenției echipei Larechim o puteți citi în revista „Știință și Tehnică”, Nr. 11 Februarie 2012,- „Munții noștri aur poartă”, autor: Alexandru Mironov.

Autor: Ramona Ursu
Sursa: Adevarul

Roșia Montană – o alternativă nepoluantă la cianuri

Cunoscutul jurnalist de știință Alexandru Mironov a descris, în revista Știință&Tehnică, ediția februarie 2012, o tehnologie de extracție a aurului nepoluantă, alternativă la metoda cu cianuri propusă de RMGC și contestată în cadrul protestelor de stradă, de la început de septembrie 2013.

În contextul în care liderii politici ai principalelor partide s-au pronunțat împotriva proiectului de exploatare RMGC, iar acesta din urmă urmează a fi respins în Parlamentul României, republicăm aici articolul d-lui Mironov, invitând oficialii români și mass media să investigheze mai amănunțit cazul alternativei nepoluante propuse la Baia Mare.

Am descris cu puțini ani în urmă – în revista „Esențial” și ziarul „Cronica Română”, într-o emisiune de televiziune și în alta de radio – o tehnologie de extragere a aurului și argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, propusă de un grup de cercetare științifică numit SC Larechim (cercetători care lucraseră anterior la excelentul „Institut pentru metale neferoase” din Baia Mare pe care marea dezindustrializare l-a suprimat pur și simplu).

Mediatiatizarea metodei a avut un efect neașteptat, voi vorbi mai târziu despre dubioasa întâmplare de la Baia Mare, acum mă întorc la tehnologia descrisă de dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puțini există în România și un om în al cărui cuvânt te poți încrede.

Prietenul Vasile Coman mi-a spus, atunci, că ei lucrau, de ceva vreme, la o tehnologie care, se pare, avea meritul de a evita cumplitele cianuri. Cele pentru care, vă amintesc, Ungaria ne-a reclamat la Parlamentul European, atunci când am poluat criminal râul Tisa. Băimarenii din echipa SC Larechim-ului descoperiseră un activator, o substanță care, într-un mediu alcalin amoniacal, permite o reacție cu cheltuială rezonabilă de energie. Adăugaseră încă o invenție privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele și atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalație pilot pentru recuperarea aurului și argintului din piritele de la Șuior. Odată instalația pusă la punct, și după un șir lung de experimente (24 șarje de câte 200 kg pirite), ei ajunseseră să poată asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziții.

Prin reactoare, vase de stocare și uscătoarele instalației s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 șarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluție; în urma operațiilor, chimiștii băimăreni au obținut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) și 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electrică și 3 metri cubi de apă. Dar din prelucrare rezultă și un produs secundar de mare valoaretrisulfura de arsen. La o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: că din o tonă pirită auriferă se obțin 13,25 kg trisulfură de arsen, la un preț de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnă că această substanță utilă în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament s-a obținut la SC Larechim cu doar 400 euro/kg (dar, atenție, pe piața mondială se vinde la prețuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, după cum variază bursa materiilor prime!). Un calcul simplu ne arăta că din cele 500.000 tone aflate atunci în haldele de la Flotila centrală s-ar fi putut obține, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume amețitoare – preiau cifra din raportul băimărean: 341.890.000 euro!! Și chiar dacă aurul și argintul recuperate din haldele Maramureșului nu reprezintă decât 20% din această sumă, să recunoaștem că averea din deșeurile minelor aurifere este uriașă, putând să acopere datoriile externe ale României– așa cum s-a întâmplat, de pildă, cu celebrul zăcământ de la Comstock din Virginia City, Nevada, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, care a echilibrat, în acea vreme, balanța comercială a SUA!

Or, noi și urmașii noștri nu avem moștenire din istoria milenară a mineritului doar haldele maramureșene (cu 10-12 g aur per tonă și 50 g argint per tonă), ci și pe cele de la Certej – Deva (8-10 g aur și 150 g argint per tonă) și Roșia Montană (2 g aur și 15 g argint per tonă). Adica: „Munții noștri aur poartă, noi cerșim din poartă-n poartă.

Îi numesc pe eroii de atunci ai cercetării științifice din Maramureș: dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă și dr. ing. Vasile Coman, nu știu dacă ei mai lucrează și acum la acel proiect, trebuie să vă spun că în 2009 ei adresaseră o scrisoare-manifest Academiei Române, președintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist cu largă recunoaștere internațională, dar au fost sesizate și ministerele de resort (ale Economiei și Mediului).

Fac fixarea temei – așa cum am învățat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: pentru 1 kg aur și 5 kg argint extrase din haldele de pirite prin metoda SC Larechim se consumă 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 și 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu și circa 0,03 t „activatori”. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bază de cianuri – dar la prețuri de 2,5 ori mai mici!

Adăugați câștigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – și aveți în față una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Mai era atunci nevoie de doar o investiție de circa 100.000 euro, care ar fi trebuit să țină în viață grupul de chimiști băimăreni și să contribuie la apărarea bogățiilor țării și curățeniei ei.

Dar: la scurtă vreme după demersurile mele jurnalistice, laboratorul de la Baia Mare a fost vandalizat de indivizi rămași, firește, necunoscuți. Este vorba, desigur, de o coincidență absolut întâmplătoare cu ofensiva mediatică din ultima vreme – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care vrea să ne convingă să ne aplecăm și să culegem miliardele de dolari pe care vrea să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României. Generozitatea copleșitoare a căutătorilor de aur – „Nu vreți 4 miliarde de dolari?” – vrea, desigur, să ne facă să privim cu mai multă bunăvoință aventura. Numai că, în ceea ce mă privește, eu sunt oltean-basarabean, și în ambele ținuturi românești bântuie ideea că atunci când cineva vrea neaparat să-ți facă prea mult bine, trebuie să fii atent, foarte atent cu intențiile lui…

de Alexandru Mironov 

sursa: stiință și tehnică

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *