Consumator ocazional de LSD: “Primul trip a fost una dintre experiențele mele fondatoare”

Textul de mai jos, până la secțiunea informativă, este scris de Matei T., consumator ocazional de LSD în vârstă de 27 de ani. Serial realizat în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. Vă avertizăm că acest material conține informații explicite privind consumul de droguri. Nu promovăm consumul de droguri, ci vă oferim aceste informații pentru o cât mai bună înțelegere a fenomenului și a efectelor sale.

Dacă, de exemplu, primul joint se consumă adesea conjunctural, mai mult sau mai puțin întâmplător, prima întâlnire cu LSD-ul e un pas asupra căruia ar trebui reflectat. Nefăcând parte din categoria „lubrifiantelor” sociale, ci mai degrabă a declanșatoarelor de experiențe spirituale intense, e recomandat ca primul trip să fie tratat ca atare și ca settingul să fie bine ales, pentru că distanța de la un trip pozitiv la un bad trip se poate dovedi foarte mică. Un loc liniștit în natură, departe de furia dezlănțuită a mulțimii, aproape că garantează un efect pozitiv, spre deosebire de spațiile aglomerate, poluante, închise. LSD nu este un drog pentru petreceri; e mai degrabă un trigger pentru introspecție și reflecție filosofică, derulată la un nivel somatic. Deși călătoria în care te trimite acidul lisergic dietilamid e una individuală, pe parcursul căreia ajungi să accesezi zone până atunci virgine ale mentalului, un „ghid” ar fi binevenit. Ca orice inițiere, presupune o relație cu substanța mediată de un deja cunoscător: inițiatul însă poate fi orice persoană de încredere, care a parcurs deja, pe cont propriu, traseul acidului și care te poate ajuta în eventualitatea unei experiențe copleșitoare.

Înainte să iau pentru prima dată LSD, am lăsat casa în ordine și am rezolvat toate lucrurile presante, neștiind, în ciuda tuturor documentarilor și mărturiilor, la ce să mă aștept. Deși e indicat să ai în preajmă un mic „șaman”, am decis să consum primul timbru împreună cu un prieten, la rândul lui neofit. Însă eu am preferat să mă confrunt neasistat cu limitele mai mult sau mai puțin vizibile, iar siguranța de sine a funcționat perfect drept „călăuză”. Prin urmare, am împărțit cu amicul meu bucățica de carton imprimată cu simbolul ying-yang, primită cadou de la un prieten olandez, cu o emoție de o intensitate fără precedent.

Am pus sub limbă cei câțiva milimetri de hârtie îmbibată cu acid, al cărui gust ușor amar a fost prima formă de cunoaștere directă, fizică, a substanței care hrănise creierele multora dintre eroii mei, de la scriitori, la muzicieni, artiști și filosofi. Așteptam amândoi cuminți, pe canapea, ca miraculosul brainchild al lui Albert Hoffmann să-și facă efectul imediat. Spre deosebire de THC și de familia amfetaminelor însă, care acționează aproape instantaneu, LSD-ul a început să-și facă simțită prezența peste vreo 40 de minute de la ingerare, când, dintr-odată, modelele covorului persan au început să deseneze valuri în toată camera, fiecare pattern trimițându-și fractalii la treabă prin toată camera. Halucinațiile, care porneau de la elemente date, pe care mai degrabă le transformau, n-aveau nimic în comun cu proiecțiile pe care mi le construisem citind și uitându-mă la documentare.

Captură Youtube

Senzația de bucurie instantă pe care am avut-o în primele momente, de punere în acord cu absolut toate obiectele înconjurătoare, devenite dintr-o dată niște entități cu viață proprie, a fost una cât se poate de lucidă. De altfel, una dintre stările de conștiință pe care le asociez LSD-ului este un soi de luciditate absolută, de parcă cele câteva micropuncte picurate pe timbru ar fi dat la o parte rânduri de văluri din calea percepției. Cum, aproape instinctiv, am simțit amândoi nevoia să ieșim undeva în natură, ca niște animăluțe activate de nevoile primordiale – aer curat, soare, vegetație –, am ieșit pe străzile pe atunci pustii ale Bucureștiului, plimbându-ne fără oprire, cu setea unor copii care atunci descopereau pentru prima dată lumea. Fețele oamenilor pe lângă care treceam și pe care în alte condiții le-am fi ignorat deveniseră mult mai expresive, ca și cum li se întipărise în trăsături întreaga lor esență. Deși trecusem de nenumărate ori prin aceleași puncte ale orașului, am avut impresia că nu le văzusem cu adevărat până atunci: casele, asemenea oamenilor, își spuneau printr-o simplă privire propria istorie, câinii maidanezi, ademeniți de cine știe ce frecvențe, ne urmau prietenoși, iar semnele lăsate prin tot țesutul orașului, de la graffitiuri, la anunțuri și afișe, începeau să se lege într-o istorie cât se poate de coerentă.

Dincolo de relația imediată cu împrejurările, a cărei intensitate ne-a trimis în căutarea unui loc retras și liniștit, prima întâlnire cu acidul a fost o experiență fondatoare. „Simt că mi-a crescut un organ de simț nou”, i-am spus prietenului meu, încercând să găsesc cea mai potrivită metaforă explicativă. Dilemele și întrebările pe care încercasem să le rezolv rațional de atâtea ori, dar fără prea mare succes, se limpezeau de la sine, prin accesarea unor straturi ale percepției de existența cărora nu avusesem până atunci habar. Deși, după consumarea tripului – al cărui efect imediat se poate întinde până la 8-10 ore – nu am reușit să internalizez tot fluxul de informație nouă, senzația de uniune cu toată rețeaua care ne înconjoară a rămas o constantă. Ziua petrecută, cu pupilele dilatate cât casa, pe străzile Bucureștiului, a fost ca un burete de energie; niciodată, până atunci, creierul meu nu mai funcționase cu o asemenea capacitate. Primul trip, a fost, fără îndoială, la nivel cognitiv și senzorial, una dintre experiențele mele fondatoare.

Există încă câteva coordonate care trebuie neapărat luate în calcul înainte să te pui față în față cu sinele, printr-o astfel de „scurtătură” chimică. În primul rând, acidul destabilizează toate relațiile semantice pe care, în mod normal, le folosim automat, ca pe reflexe: banii sau limbajul scris, de pildă, își trădează mai evident ca niciodată „natura” convențională. Încercând să cumpăr o sticlă de apă – deshidratarea este, de altfel, un posibil pericol, dat fiind că poți uita pur și simplu să bei apă în intervaluri lungi –, am constatat amuzată cât de străine îmi erau bucățile alea de hârtie inscripționate cu cifre, pentru obținerea cărora muncesc în fiecare zi. Am dat vânzătoarei cea mai mare bancontă pe care o aveam, așteptând restul – cea mai sigură cale de a cădea într-o rușinoasă dilemă de aritmetică elementară. Încercând să citesc câteva rânduri dintr-o carte pentru copii, mi-am dat seama că literele nu se mai legau necondiționat în fața ochilor, creând automat sensuri, ci simple simboluri abstracte. De asemenea, acidul dizolvă ideea de pericol: poți să vrei să treci strada ignorând semaforul sau poți sări de la etajul 1, crezând că poți să zbori.

Cum acidul acționează exact asupra configurației pe care o găsește în fiecare dintre consumatorii lui, experiența este cât se poate de personală, iar tripul poate fi considerat o sesiune de autoterapie. Dacă te prinde însă pe picior greșit, într-un context angoasant, în prezența unor persoane pe care nu le-ai vrea neapărat în preajmă, sau cu garda psihică foarte jos, terapia se poate transforma mai mult sau mai puțin în reversul ei, punându-te față în față cu anxietățile și fricile pe care, de regulă, le ascundem sub preș. Chiar și atunci efectele sunt reversibile, prin încercarea de a analiza cauzele „defecțiunii” și prin comunicarea cu cei apropiați, care te pot ajuta să te reorientezi. Unul dintre lucrurile care nu trebuie uitate după ce ai luat LSD este să nu uiți că ai luat LSD. Ca mai toate invențiile care se respectă, acidul a fost folosit atât ca leac, cât și ca armă de tortură: dacă în multe clinici psihiatrice a mediat cu succes nenumărate cazuri, în altele a fost folosit ca metodă de spălare a creierului în numele progresului științei.

 

***

 

Ce este LSD-ul?

 

LSD-ul (acidul lisergic dietilamid) este una dintre cele mai utilizate substanțe psihedelice sau halucinogene. Ea se găsește în natură în cornul secarei – o formațiune tare, negricioasă, care apare în spicul de secară în urma infestării cu o ciupercă parazită și din care au fost izolați, pe cale chimică, un grup de alcaloizi cu un nucleu comun: acidul lisergic și derivații săi, din care se extrag, exclusiv prin sintetizare în laborator, dozele cu efect psihotrop de LSD. LSD-ul se prezintă sub forma unei pudre albe, însă în varianta pentru consum larg apare sub formă de lichid – fie propriu-zis, fie impregnat în pătrățele de hârtie decupate asemenea unor timbre care sunt ilustrate, de regulă, cu un desen. Acidul, cum i se mai spune în cultura populară, mai poate fi picurat pe cuburi de zahăr sau transformat în tablete ori capsule mici.

Producerea LSD-ului necesită expertiza unui specialist în chimie organică și un laborator bine dotat. Timbrele sunt cel mai des folosite pentru că sunt mai ușor de produs și de ascuns și pentru că nu permit folosirea prea multor aditivi chimici. De regulă, este nevoie de consumul unei cantități mici pentru instalarea efectelor, iar tăria substanței poate varia semnificativ. În ultimii 20 de ani, o doză standard s-a situat între 0,05 și 0,15 miligrame. Un singur timbru conține de obicei o cantitate încadrată între aceste limite, însă ea poate varia în funcție de sursa de proveniență. Timbrul se administrează pe cale orală și/sau prin absorbție la nivelul pielii.

Efecte, riscuri și dependență

LSD-ul acționează la nivelul transmițătorilor și receptorilor de serotonină din creier. Serotonina este un neurotransmițător prezent în sistemul nervos central și considerat responsabil pentru reglarea unor funcții motorii și hormonale, procese mentale și afective, presiune arterială, termoreglare sau inducerea somnului. Din punct de vedere chimic, LSD-ul este similar cu serotonina, însă uneori inhibă, alteori stimulează producția de serotonină, motiv pentru care are un efect senzorial complex. LSD-ul se face simțit, în medie, la 30-60 minute de la ingerare și durează între 4 și 8 ore (climaxul) și aproximativ 12 ore până dispare (încet) cu totul. Efectele variază semnificativ de la o persoană la alta sau de la o experiență la alta în funcție de dozaj, de dispoziția consumatorului, de situația în care se află acesta, de chimia organismului, de vârstă, gen, sănătate fizică, cantitate, marfă etc.

Efecte pozitive

* stimulare fizică și mentală (energie crescută)

* creșterea capacității de asociere a ideilor și a creativității

* schimbări de dispoziție

* sporirea vigilenței și perceperea diferită a muzicii

* creșterea sensibilității gustative, tactile, olfactive, auditive, vizuale

* viziuni cu ochii deschiși sau închiși

* schimbări spirituale profunde, experiențe cu potențial revelatoriu

* senzația de comuniune cu universul; estomparea granițelor dintre sine și ceilalți

Efecte neutre

 

* schimbarea generală a stării de conștiință

* dilatarea pupilelor

* dificultăți de concentrare

* hiperexcitarea glandelor salivare, secreție de mucus, posibilă tuse (în unele cazuri)

* senzații neobișnuite (frig, piele de găină, roșu în obraji etc.)

* gânduri și cuvinte neobișnuite

* distorsionarea percepției asupra formei, dimensiunii și stabilității diverselor obiecte și alterarea percepției asupra timpului și a spațiului

* instabilitate emoțională (alternanță de bucurie, frică, amețeală, anxietate, furie, fericire, iritare)

* creșteri minore ale temperaturii corpului

* creșteri minore ale ritmului cardiac

Flickr/Cpt<HUN>

Efecte negative

* anxietate, paranoia, frică și panică

* tensiune, contractarea maxilarului, transpirație abundentă

* greață, amețeală, confuzie, insomnie

* megalomanie

* hiperluciditate

* hipersensibilitate la muzică și zgomot; hipersensibilitate la mediul înconjurător

* sentimente nedorite și covârșitoare; experiențe spirituale nedorite

* flashback-uri

Efectele de mai sus (în afară de cele vădit negative) pot fi considerate pozitive sau negative în funcție de consumator. Utilizatorii mai pot suferi și alterări ale imaginii proprii – se pot percepe mai înalți sau mai „ușori” sau, dimpotrivă, li se poate accentua percepția asupra unor defecte fizice sau psihice reale sau imaginare. Unii consumatori descriu experiența ca pe o revelație spirituală, mistică sau chiar religioasă, asociind consumul de LSD cu o potențare a sentimentului de bine, de comuniune cu oamenii, natura și divinitatea. Alții trăiesc experiențe neplăcute, cum ar fi stările de panică sau episoadele psihotice (așa-numitele bad trips), mai ales dacă sunt deja anxioși (în legătură cu ce se va întâmpla, de exemplu), deprimați ori dacă s-au confruntat cu diverse probleme înainte de a consuma. Totodată, un consumator se poate panica și deveni paranoic mai ales în medii haotice sau necunoscute. Faptul că nu există cale de întoarcere până la risipirea efectului poate face ca o experiență negativă să fie foarte tulburătoare. O persoană poate avea experiențe pozitive sau negative de la o situație la alta sau chiar în cadrul aceluiași trip.

În general, se recomandă ca cei care nu au mai încercat niciodată LSD să nu consume o doză întreagă sau, dacă o fac, să se asigure că au pe cineva treaz alături, o persoană de încredere care îi poate ajuta și calma în cazul unui bad trip, și să se pregătească mental pentru consum prin activități relaxante. Totodată, consumatorilor li se recomandă să se afle într-un mediu sigur pentru ei și să nu încerce să opereze vehicule sau utilaje. La fel, oamenii cu probleme emoționale ori psihologice sau cu o istorie de afecțiuni mintale sunt sfătuiți să nu se apropie de LSD, ceea ce e indicat și femeilor însărcinate, care pot suferi contracții uterine. Nu există dovezi cum că acidul ar provoca dependență fizică sau moarte prin supradoză și se pare că substanța instalează cu greu dependeța psihică. Toleranța apare extrem de rapid (după două doze ingerate consecutiv, fără pauză de măcar câteva zile între ele). Cu toatea acestea, au existat cazuri de rănire sau moarți accidentale din cauza efectelor psihotrope ale substanței sau lipsei de concentrare pe care o provoacă. Se cunosc și cazuri de persoane care au ingerat un număr mare de doze deodată, ceea ce a condus la pierderea temporară a cunoștinței, spitalizare și, pe termen lung, la episoade psihotice, pierderi de memorie și stări depresive.

Majoritatea utilizatorilor nu consumă zilnic LSD, din moment ce un consum repetat se poate dovedi ineficient fără o pauză de câteva zile, după cum ați aflat mai sus. Unele persoane folosesc însă substanța atât de des, încât ajung să piardă contactul cu lumea reală. Cu toate acestea, un studiu realizat sub conducerea lui David Nutt, fost consilier al guvernului britanic, a susținut că acidul lisergic dietilamid este mai puțin dăunător decât alcoolul și tutunul, clasându-l pe locul 14 din 20 de substanțe din punctul de vedere al periculozității.

Wikipedia

Istoric și legislație

Substanța a fost sintetizată pentru prima oară de chimistul Albert Hofmann în 1938, în timp ce acesta căuta modalități de a produce medicamente noi. Efectul său psihotrop a fost descoperit întâmplător, în 1943, când Hofmann a înghițit din greșeală o cantitate mică de LSD: „Vinerea trecută, 16 aprilie 1943, am fost nevoit să-mi întrerup munca de laborator în mijlocul după-amiezii și să plec acasă, fiind afectat de o agitație uluitoare, combinată cu o amețeală ușoară. Ajuns acasă, m-am întins și m-am cufundat într-o stare de intoxicație care nu era neplăcută (…) Aflat într-o stare de visare, cu ochii închiși, am început să percep un șir neîntrerupt de imagini fantastice, de forme extraordinare, într-un joc intens, caleidoscopic de culori. După circa două ore, această stare a început să se estompeze”.

După ce a descoperit efectele substanței, Hofmann a devenit un fervent promotor al ei. În 1938, chimistul elvețian lucra pentru producătorul farmaceutic Sandoz, pentru care a și produs un medicament care conținea LSD, utilizat în scopuri terapeutice după cel de-Al Doilea Război Mondial pentru tratarea alcoolismului și a unor probleme psihiatrice în SUA. Pe fondul revoluției culturale care a marcat perioada postbelică, utilizarea acidului în scopuri recreative sau mistice a căpătat amploare. Scriitori precum Aldoux Huxley sau pop icon-uri de talia lui Timothy Leary au scris elogios despre substanțele psihedelice, iar cercetători de la prestigioase universități americane au realizat experimente cu astfel de substanțe, experimente care au contribuit la expansiunea consumului în rândul tineretului nord-american.

Perioada cuprinsă între anii’60-’70 a fost perioada de glorie a LSD-ului, care a devenit drogul favorit al comunităților hippie, alături de marijuana. În 1967, substanța a fost interzisă în SUA. Consumul de LSD a revenit la modă la începutul anilor ’90, odată cu apariția mișcărilorrave, acid house și goa trance. Hofmann și-a dedicat viața și activitatea profesională experimentelor cu LSD și cu alte substanțe psihotrope, fiind în permanență un activist pentru legalizarea acidului, pe care îl considera „un medicament pentru suflet”, deși a recunoscut că substanța poate deveni periculoasă dacă este folosită abuziv, ca orice drog de altfel. Cercetările medicale și științifice privind efectele LSD-ului asupra oamenilor sunt permise și astăzi, iar substanța este folosită în cadrul terapiilor psihedelice.

În România, LSD-ul este considerat un drog de mare risc. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de mare risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de 2 la 5 ani.

Serialul privind fenomenul drogurilor în România este realizat de TOTB în colaborare cu organizația Romanian Harm Reduction Network. RHRN  inițiază și facilitează schimbări menite să susțină implementarea unor politici și programe sociale eficiente care  se adresează consumatorilor de droguri și altor grupuri marginalizate  social, cum ar fi dezincriminarea posesiei de droguri pentru consum  propriu, accesul la servicii medicale si sociale pentru consumatorii  problematici, integrarea socio-profesională și reducerea stigmei și  discriminării consumatorilor de droguri. In prezent reunește 11 organizații active în domeniul  reducerii riscurilor (harm reduction) și 15 profesioniști, persoane private și consumatori de droguri.

Dacă vreți să ne împărtășiți propriile experiențe, ne puteți scrie la adresa think@adevarulholding.ro.

Surse:

http://rhrn.ro/index.php?l=ro&t=12&primalitera=l

http://www.erowid.org/chemicals/lsd/lsd_basics.shtml

http://www.drugscope.org.uk/resources/drugsearch/drugsearchpages/lsd

Foto main: Flickr/RTP (Really Terrible Photographer)

Citiți și:

Consumator de ecstasy: “E ca și cum mi-am reparat adolescența timidă”

Fost consumator de ketamină: “La cantități mari, nu-ți poți mișca deloc corpul și mintea ta halucinează cumva”

Fost consumator de cocaină: “Cu 100 de euro consumai liniștit două zile heroină. La cocaină îmi ajungeau 30 de minute”

Heroina, “cel mai bun antidepresiv din lume”

Consumator ocazional despre fumatul de marijuana: “Este micul meu joc elitist. Este intimitatea mea”

SERIAL | Drogurile, marile plăceri vinovate ale vieții

sursa: totb.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *