HOMO VIRTUALUS- omul de maine sau ultimul om?

un articol de 
Sunt 10 ore pe zi, 5 zile pe saptamana intr-o permanenta conexiune la google. Imi petrec 12 ore in lumea viirtuala a siteurilor, e-commerce-ului si e-marketing…Imi petrec clipele libera citind can-can uri in editiile online ale ziarelor de scandal. Imi fac mare parte din documentari prin biblioteci virtuale…Mi-e teama insa ca intr-o buna z m-as putea pierde in aceasta lume a www-urilor si nu vor mai ramane din mine decat un simplu user name si o parola. Dar oare daca scenariul s-ar extinde la oameni in general…daca ceea ce credeam ca inseamna o binecuvantare ar putea insemna sfarsitul…
Aparent antinomice, filosofia si tehnologia par a fi totusi doua fete ale aceluiasi intreg: lumea. Desi mult timp, de-alungul istoriei omenirii a staruit ca punct de plecare eterna intrebare de ce?, cheia misterului uman pare a sta insa in alta intrebare, si anume in CUM? Secole intregi luminati de diferite religii si origini au incercat sa inteleaga, sa explice cauza tuturor fenomenelor globale si spirituale. Din de ce ul fenomenelor globale s-a nascut stiinta per total, din de ce ul fenomenelor spirituale filosofia. Si uite asa a aparut dualitatea fiintei umane: materie si spirit, vazut si nevazut, uneori dusmani, alteori prieteni. Mergand mai inspre origini, am putea spune ca toate s-au nascut din ceea ce azi numim generic om. Problema misterului uman pare a fi una de fond si nu de forma, una de atitudine, de viziune. Nu cauza trebuie sa o identificam; cauza este una singura Dumnezeu, iar pe Dumnzeu, fie ca il numim Alah, Dumnezeu sau Budha, este prin el insusi de neexplicat, de nedefinit prin prisma logicii umane; el este creatorul nostru si al lumii, fiinta suprema care este pretutindeni intotdeauna. Ratiunea umana este doar o parte din ratiunea divina, si partea nu va putea niciodata sa cuprinda intregul ci doar eventual sa il reflecte. Ar putea insa, satula sa incerce la nesfarsit sa dezlege misterul, sa se erijeze in demiurg, sa se reinventeze pe sine, pe om si lume. Aceasta reinventare pare sa o fi reusit, ratiunea umana prin intermediul internetului. Internetul pare sa fi oferit omului terenul fertil pentru sadirea unui nou univers, pentru crearea unei noi lumi si implicit a unui tip de om. Daca initial am fost tentata sa aseman lumea virtuala cu lumea ideilor prezentata de Socrate intr-un din dialogurile Platoniciene ( Mitul Pesterii), ulterior, la o analiza mai atenta a fenomenului virtual am realizat ca as fi intr-o grava eroare. Lumea ideilor de care vorbea Platon era o lume pura, a conceptelor si ideilor pure, a Binelui si Frumosului suprem, un soi de Rai in conceptia crestin ortodocsilor. In schimb lumea virtuala pare a fi doar o palida copie a lumii reale in care traim. Intr-o ierarhie a lumilor am putea-o situa eventual pe locul 3, dupa lumea Ideilor si Lumea Reala. Aceasta ierarhie nu se vrea insa una a lumilor bune sau rele. Ea are doar scopul de a evidentia gradul de universalitate.
Internetul, cu tot ceea ce presupune el, reprezintă cea mai evoluată formă de libertate a individului de până acum. Vorbim de libertatea de exprimare, de manifestare, de informare. Omul este liber să devină orice și oricine vrea el, binențeles, într-o formă virtuală. Această libertate însă presupune și neajunsuri, ca orice inovație din istorie.
Ideea unor lumi paralele sau alternative nu este noua. Conceptul ca atare este mentionat inca din Biblie, unde regasim Raiul, sub forma Paradisului pierdut. In majoritatea basmelor populare apare conceptual unui taram de dincolo, unei lumi paralele. Sa ne emintim de exemplu Greuceanu. Ideea unei lumi paralele o intalnim si in filosofia de sorginte platoniciana. Socrate intr-unul dintre dialoguri, prezinta prin mitul pesterii teoria Lumii Ideilor. Toate aceste lumi au ca puncte commune posibilitatea unui bine supreme, promisiunea unei lumi mai bune, mai inalte, mai aproape de principiile inalte ale umanitatii. Retragerea in lumi paralele este deci o caracteristica a omului. Tendinta refugierii in universuri paralele lumii reale nu este noua; psihanaliza a demonstrat ca insusi psihicul uman este stucturat pe mai multe nivele ce pot fi identificate drept universuri paralele.
Noua lume virtuala ce ni se infatiseaza prin intermediul tehnologiei este o lume pur umana, bazata pe imaginatia si fantezia fiecarui utilizator. Structura ei pare, la prima vedere asemanatoare lumii pamantesti de natura materiala. Diferenta principala ce apare intre cele doua lumi este una strict legata de localizare; lumea fizica este localizata pe baze materiale, pe continente, tari, orase si case, in timp ce lumea virtuala se desfasoara intr-un spatiu tehnologic, nevazut, nepalpabil. Ca si indivizi, ne regasim in universuri proprii in care suntem proprii nostrii creatori, in care interactionam strict la nivel de limbaj si idei. Infatisarea, rasa, sexul sau etnia sau alte diferente devin in lumea virtuala, bariere invizibile, aproape inexistente. Lumea virtuala nu cunoaste astfel de clasificari. Individualitatile virtuale se reduc la IP-uri, combinatii de numere. Nu mai suntem nume si prenume, personalitati distincte ce-si poarta intreaga istorie in spate, ci simple ID uri si IP uri ce se reinventeaza in fiecare moment. Democratia isi atinge apogeul in cadrul lumii virtuale, devenind dintr-un sistem imperfect, asa cum se prezinta in lumea reala, un adevarat paradis democratic. Fiecare spune ce si cum vrea, unde si cui vrea fara niciun fel de bariere sau restrictii. Libertatea de exprimare este la ea acasa pe taramul virtual. Internetul ofera omului ceea ce putine regimuri politice pot oferi cu adevarat: egalitate, libertate deplina, posibilitatea crearii si a creatiei, dreptul la cunoastere si la informare.
Avem de-aface asadar, cu o lume paralela celei fizice, o lume ce nu se rezuma doar la existenta unui univers intim al psihicului uman. Stim ca fiinta umana, omul ca si psihic are un univers interior al gandurilor in care se retrage sau cu care coexista, dupa caz, in functie de structura sa psihica. Apare insa o alternative la lumea fizica, materiala in care coexistam, o lume virtuala in care omul este el insusi demiurg. Intr-o astfel de lume regasim locul spunerii lui Nietzche: “ Dumnezeu a murit”, si intr-o astfel de lume regasim sensul sfarsitului istoriei lui Fukuyama. In lumea fizica a secolului in care traim regasim ultimul om ca structura milenara. Regasim ultimul om proiectat strict sa existe pe doua planuri: cel interior sic el material al lumii fizice, pamantesti. Apare deci o a treia lume, o a treia alternativa o lume strict umana ca si creatie.
Omul virtual este omul cameleon, cu identitati diferite, uneori total opuse care se creaza si se recreaza permanent prin nick-name-uri si imagini de multe ori fara legatura cu realitatea. El este propriul lui creator, care printr-un simplu click isi transpune visele in plan virtual.Internetul ofera acestui om posibilitatea exprimarii libere, necenzurate, dupa bunul sau plac, dar si iluzia controlului. Universul virtual reprezinta astfel taramul tuturor posibilitatilor, posibilitatea manifestarii fara restrictii a celor mai perfide sau ciudate ganduri si dorinte. Lumea virtuala este, prin definitie, o lume a iluziilor, a imaginilor si a gandurilor. Totul se poate transpune in 3D, chiar si lumea reala in care traim. Exemplul elocvent in acest sens il constituie faimosul joc Second Life, in care individul capata o identitate si se poate manifesta exact ca in viata reala in spatii si locuri din lumea reala transpuse in virtual prin tehnologia 3d.
Omul virtual este omul nascut din frustrari din incapacitatea sau imposibilitatea implinirii dorintelor in plan real. Lumea virtuala ii ofera astfel refugiul, locul in care si un simplu sclav poate deveni rege, in care diferentele etnice, sociale sau religioase dispar in neant. Omul virtual se naste din dorinta de a fi mai bun sau mai mare, mai bogat sau mai frumos, din dorinta de putere si de afirmare sau din singuratate. El devine deci urmarea unor frustrari acumulate pe fondul unei lumi reale prea rapide, prea dure si prea stresante. Din acest punct de vedere lumea virtuala devine lumea paralela celei globale, o lume a retragerii.
Omul virtual, este, in acelasi timp un malformat, un monstru nascut tocmai pe fondul procesului de globalizare. El are potentialul devenirii unui homo robotus, a unui sclav al tehnologiei si al universului iluzoriu oferit de internet. Este un om nascut din frica fata de viata, de realitate si de greutati, un inadaptat al societatii globale. Poate fi in acelasi timp un revoltat, un geniu neinteles care, constient de urmarile procesului de globalizare prefera sa se refugieze, sa nu ia parte la acest proces. Poate, de asemenea fi nascut pe fondul fricii pentru propriul viitor, un ratacit in increngatura economico-politica in care traim.
Lumea virtuala ofera apropae totul, la un nivel virtual, bineinteles, fara costuri mari. Pretul pentru un asemenea univers virtual este relativ mic ( aprox. 10 euro pe luna, costul unui abonament la internet ). Si mai mult, uneori acest univers poate produce bani. A se vedea in acest sens cazurile adolescentilor sau casnicelor care au castigat cu investitii minime, mii si zeci de mii de euro de pe urma unor situri. Din acest punct de vedere omul virtual este un inovator, un advarat om de afaceri care cu investitii si eforturi minime isi asigura existenta dar si libertatea gandurilor. Omul virtual poate fi si promotorul omului actual, un deschizator de drumuri spre noua era a omenirii, cea virtuala
Pe de alta parte, lumea virtuala, consumata, daca putem spune asa, intr-o cantitate moderata are rolul de a destresa, de a da individului acea gura de aer necesara intr-o lume atat de impregnata de global. Daca si cum vom reusi sa ne impartim viata intre virtual si real, fara sa ne pierdem intr-una din lumi, ramane de vazut…
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *