Șofer de Românica: ghid explicativ

Weekendul ăsta am făcut un “mic” drum de 1000 de km (București- Suceava și reutr), fapt pentru care am avut tooooot timpul din lume să rumeg la acest articol, care vine ca o purgație literară eliberatoare de mizerabilele concluzii la care am ajuns cu privire la șofat, șoferie și șoferii din România.

La noi, aici în Românica, mentalitatea noastră unică a dat naștere unei subculturi originale, cu totul atipice, în ceea ce privește lumea șoferilor, cu propriul său cod, mesaje, limbaj și reguli de comportament. Hai să analizăm împreună câteva chestii unice la nivel mondial, care au apărut doar la conducătorii auto din România, și care ne fac ceea ce suntem: șoferi de România !

Ți s-a întâmplat vreodată să parchezi undeva și la întoarcere, să găsești ștergătorul de la parbriz ridicat ca un mare semn de exclamare ?! Un străin ar ridica probabil din umeri, nedumerit, însă tu vei știi imediat că ștergătorul cu pricina a fost ridicat de către un alt… român, care se crede că i-a cumpărat măsa loc de parcare taman unde ți-ai lăsat tu mașina. Evident, gradul de indignare se evaluează în funcție de numărul de ștergătoare ridicate: 1, 2 sau chiar toate 3 ( cu cel de la lunetă !). Nu de puține ori am văzut cauciucuri tăiate, portiere zgâriate cu cheia sau chiar păruieli între șoferi cu simțul de proprietate al celor doi metri pătrați de sub mașină.

Și dacă tot vorbim de păruieli în trafic sau pe lângă, hai să intrăm un pic în detalii și pe chestiunea “gadgeturilor” obligatorii în dotarea oricărui automobilist responsabil. Dacă poliția română ar organiza vreodată un filtru cu percheziționarea tuturor mașinilor oprite, ai putea ajunge la concluzia stupefiantă că de fapt în România, nu fotbalul este sportul rege, ci baseball-ul, sau măcar ruda sa mai săracă, oina – judecând după numărul de bâtace și bâte pe care le veți găsi sub scaunele bravilor șoferi.

Tot la capitolul accesorii obligatorii o să găsești la mașinile șoferilor cu pedigriu, următoarele: în colțul ferestrei, o bandă dungată alb/roșu, asemănătoare bastonului agenților de circulație – menită – vezi bine, să creeze celorlalți șoferi din trafic acea reacție de supunere instinctivă în fața autorității “milițianului”. Din aceeași recuzită fac parte și husele de scaun fluorescente, ce imită gecile agenților de poliție – tot în ideea de intimidare a celorlalți șoferi mai puțin dotați cu astfel de mecanisme cameleonice de supremație rutieră.

Deja au devenit banale abțibildurile ce imită urmele de gloanțe în caroserie, plasate șmecherește pe portbagajul mașinii – ce dau respectivului șofer aparența infractorului fugit de la locul faptei.

Într-o vreme erau la modă și plăcuțele cu numele proprietarului sau alte combinații haioase, puse la vedere în luneta din spate, însă, ca orice modă – a trecut și asta, însă reminescențe mai întâlnești prin provincie, la câte o Dacie obosită, unde obiceiurile mor mai greu, ca și mașinile.

Din arsenalul la îndemâna oricărui posesor de covrig rutier merită să mai enumerăm sistemul de iluminare al mașinii, care a dobândit în România cu totul alte funcții decât cele clasice. Dacă semnalizarea unui radar al poliției se face, ca și până acum cu flashuri de fază lungă, acum flashurile au ajuns să fie folosite abuziv de unii gonaci ai șoselelor patriei, care dau flashuri la tot ce le iese în cale, în încercarea – niciodată reușită – de a-și depăși propria prostie la volan.

Un alt obicei foarte răspândit la acest soi de țăpârlan mioritic de șosea este acela de a te strecura în spatele unei salvări sau mașini de pompier, gonind de parcă îi moare în brațe ce-are mai scump pe lume – de unde răzbate iarăși dorința fierbinte de a primi un girofar pe mașină de ziua sa. 

Ca o contrareacție, nu o dată m-am jurat în sinea mea că îmi voi monta pe coada mașinii faruri de ceață sau proiectoare de stadion – pentru a-i orbi pe imbecilii din cârca mea care dau flash-uri abuziv.

Iar pentru specimenele cu figuri, mi-aș pune în lunetă un mic panou pe care să pot dicta de pe telefon mesaje instant de genul M_ _ E, SUGI P _ _ A, sau alte îndemnuri la fel de înălțătoare, menite să mă răcorească.

Ar mai merita să menționăm aici un alt indicator al golănelii și lipsei de respect pentru ceilalți – semnalele de avarie. Dacă un șmecher cu Audi sau alt bolid ți-a tăiat fața la semafor, chipurile pentru că tu – în mărinimia și lentoarea ta – l-ai lăsat, el îți va oferi cu mărinimie un set de avarii intermitente, chipurile în semn de recunoștiință – ironică evident !

În ultima vreme a mai apărut o modă nouă printre șmecherii dornici să li se facă loc pe șosele, bazată tot pe cameleonismul rutier: și-au montat exact sub oglinda retrovizoare, în partea superioară a parbrizului, un set de leduri roș-albastre, ce simulează girofarul poliției. În întuneric, pe șosea, când vezi deasupra solului, la înălțimea potrivită, ledurile intermitente respective, te dai laoparte respectuos, făcând loc… “mașinii de poliție” fără poliție – semn că în România avem mai mulți șoferi cu vocație (și comportament) de milițieni de la rutieră, decât polițiști cu acte.

Așa se face că unii își cumpără pe bani grei legitimații de membrii în Asociația Internațională a Polițiștilor – deși neam de neamul lor n-au fost purtători de chipiu, sau își pun în geam – la intimidare, cartonașe de acces de la diverse instituții, xeroxate de le cine știe unde.

În treacăt fie spus, nu ești sofer de Românica dacă nu cunoști menirea țiplei pentru talonul mașinii. Întotdeauna, șoferul cu experiență “uită” acolo o hârtie de 100 de lei, menită să îmblânzească ochiul vigilent al cerberului cu girofar – de data asta autentic !

Ah, și să nu credeți că țopârlanul mioritic nu beneficiază de ultimele descoperiri ale tehnicii. Ați văzut vreodată un bolid alergând printr-o ceață de nu vezi la doi metri în față ? Secretul lui este că a pus GPS-ul în funcțiune și merge ca la jocurile de pe calculator, cu ochii beliți pe ecranul GPS-ului, luând curbele cu o grație îndelung exersată pe Need For Speed.

Ar mai fi multe de spus, însă mă opresc aici, extenuat eu însumi de-atâta greață însă departe de a extenua subiectul. Închei cu constatarea că bula imobiliară a adus în România sute de mii de mașini scumpe, de parcă românul nu poate circula decât în Rover, Bentley, Mercedes, BMW sau Audi. Cunosc așa-ziși ”oameni de afaceri” scăpătați, care n-au bani nici să mai facă un plin la rezervor, dapăi să facă un schimb de ulei sau o reparație. Sărăntoci care au mașini care valorează cât o garsonieră decentă, dar stau cu chirie.

Când mă gândesc la toată această faună și floră pestriță care infestează șoselele României, parcă încep să îl înțeleg pe colegul avocat (fost judecător) care spunea că atunci când pleacă în vacanțe de vară, în câte un resort exotic, se asigură mai întâi (cu clauze serioase în contract !) că pe perioada vacanței sale acolo nu se mai află vreun alt român.

al vostru,

mereu același Mihai Rapcea 🙂

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *