Feed on
Posts
Comments

Pentru noi, toți cei care purtăm de la Sfântul Botez numele Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, sărbătoarea acestor nume este nu doar un motiv de felicitări, petreceri și distracție, ci și un prilej de conștientizare a semnificației spirituale a numelui.

 Dacă omul este un vas făurit direct din Mâna Creatorului, capabil să fie umplut cu Duhul Sfânt, prin botezul creștin făptura omenească nou venită pe această lume este umplută – în momentul în care este încă în puritatea și nevinovăția fragedei pruncii, cu Dumnezeiescul Har al lui Hristos. Însă o dată cu acest har, pruncul botezat primește în plus NUMELE, care nu este altceva decât arhetipul unor calități divine, întrupate de sfântul din calendar, sau îngerul cu acel nume.

 În cazul meu, de ziua prăznuirii numelui Sfântului Arhanghel Mihail, simt până în adâncul sufletului pecetea numelui dumnezeiesc imprimat la botez asupra lutului meu muritor și mă cutremur de sfințenia acestei puteri, oferindu-i plin de umilință toate urările de bine pe care le primesc cu ocazia acestei zile, rugându-mă să devin demn purtător al acestui nume și, mai ales să manifest în această lume calitățile și puterea celui al cărui nume îl port.

Cu acest prilej, țin să mulțumesc tuturor celor care m-au felicitat cu prilejul acestei zile sfinte – și cărora nu am apucat să le mulțumesc personal.

 Doamne-ajută și spor în toate cele bune !

Mihai Rapcea

loading...

3 Responses to “Sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil – prilej de bucurie și veselire lumească, dar și duhovnicească”

  1. Neele says:

    La Multi Ani Mihai! Sanatate, fericire si sa fii inconjurat de oameni calzi la suflet si sinceri!

  2. ProMisa says:

    La multi ani tuturor celor ce le poarta numele celor doi mari si importanti arhangheli ai lui Dumnezeu.

    Mihail, Arhanghelul salvator

    Spania are de asemenea, la Navarre, un sanctuar consacrat marelui arhanghel: San Miguel Excelsis, o remarcabilă biserică din secolul al X-lea, construită pe un piton din Aralas, la altitudinea de 800 m. Un cavaler care se retrăsese într-o mănăstire apropiată, era supus timp de mai multe zile unor violente tentații cărora le opunea o aprigă rezistență. Atunci diavolul și-a jucat marele său rol: sub forma unui enorm dragon roșu, l-a atacat pe cavalerul cel pios care a avut însă reflexul să invoce imediat ajutorul arhanghelului Mihail. Arhanghelul a apărut într-un turbion de flăcări și într-o clipită a pus pe fugă pe infernalul monstru. Plini de recunoștință cavalerul și cu soția acestuia au ridicat arhanghelului un oratoriu în jurul căruia s-au stabilit numeroși călugări benedictini. În schimb biserica Sfântului Mihail din Aiguilhe, din Franța nu are o origine la fel de extraordinară. Dar mama Ioanei d’Arc nu a ezitat totuși să urce cei 82 m de dig vulcanic, pe care se ridică semeață aceasta: Isabelle Romee venise în acest oraș cu ocazia marelui jubileu din 1429 pentru a conferi Fecioarei Maria și Sfântului Mihail misiunea fiicei sale.

    Câteva secole mai târziu, arhanghelul a trecut oceanul ca o săgeată pentru a cuceri Mexicul. În aprilie 1631- exact la un secol distanță de la apariția Fecioarei Maria la Guadalupe – arhanghelul va apărea unui indian pe nume Diego Lazaro, pe o colină de la periferiile localității Tlaxcala: a apărut pentru a îi încuraja pe țărani și pentru a-i asigura de protecția sa. Ca mărturie a trecerii sale, a făcut să apară un râu cu apă vindecătoare. În ziua de astăzi biserica arhanghelului Mihail din Milagro, atrage sute de pelerini, la Tlaxcala precum la Lourdes, care vin să bea apa de la sursa miraculoasă și să se scalde în piscina în care se adună.

    În încheiere semnalăm și Muntele San Michele, care domină valea Isonzo. Piscul acestuia constituia în perioada primului război mondial punctul de sprijin din sud al apărării orașului Gorizia, pe care italienii l-au ridicat în 8 august 1916 în calea armatei austriece, după o teribilă luptă: o capelă a fost dedicată arhanghelului pe care soldații l-au invocat și căruia îi atribuie victoria. Totuși în anul următor –24 octombrie 1917- au fost învinși într-un mod umilitor la Caporetto, prilej pentru Padre Pio să vină printr-un fenomen de bilocație în apropierea generalului Cardona, comandant șef al trupelor italiene, pentru a-l împiedica să se sinucidă.

    Arhanghelul salvator

    Chiar dacă arhanghelul Mihail vine în ajutorul oamenilor protejându-i împotriva nebuniei și influenței Dușmanului, și chiar dacă este permanent angajat în marea luptă a cărei miză este binele oamenilor, acțiunile sale nu sunt totdeauna spectaculoase precum cele descrise anterior care i-au atras o mare devoțiune în creștinism și care sunt la originea celor mai prestigioase sanctuare care îi sunt consacrate. Chiar dacă este dușmanul de temut al lui Lucifer- devenit Satana- arhanghelul nu este mai puțin prietenul oamenilor, nu ezită să se pună în serviciul celor care îi cer ajutorul pentru ai ajuta pe calea spre perfecțiune. Se petrece chiar să intervină în modul cel mai delicat –cel mai dezinteresat – pentru prietenii lui Dumnezeu, față de care se comportă cu o mare delicatețe și devoțiune caracteristică îngerilor, după cum este în cazul Sfintei Faustina Kowalska (1905- 1938) misionar polonez al Grației divine. Ea notează în jurnalul său: “În ziua sărbătorii sfântului Mihail am văzut aproape de mine pe acest conducător care mi-a spus: “Dumnezeu mi-a spus să am în mod special grijă de tine. Știe că tu ești înconjurată de rău. Dar nu trebuie să îți fie teamă. Cine este precum Dumnezeu?” Apoi a dispărut. Totuși resimt prezența și ajutorul său.”

    Sora Faustina era foarte aproape de lumea îngerilor, la fel cum a fost altă dată marea penitentă Marguerite de Cartone, care a primit de asemenea din partea lui Dumnezeu o protecție specială a sfântului arhanghel Mihail:

    “Marguerite de Cartone avea o mare devoțiune pentru sfîntul Mihail. În ziua acestuia, Dumnezeu a făcut-o să audă o voce dulce și plină de armonie de mai multe ori, și i s-a spus că este cea a arhanghelului protector al bisericii. Era din partea salvatorului un semn de generozitate și de forță cu care dorea să o învăluie pentru a rezista tuturor suferințelor și pentru a o ridica la inteligența revelațiilor divine. În ziua sfinților Ioan și Paul a avut o viziune frumoasă în care Maica Domnului era înconjurată de un mare număr de îngeri; dar unul dintre ei a impresionat-o prin strălucirea sa și l-a întrebat pe Domnul care este numele acestuia; i s–a răspuns că acesta era arhanghelul Mihail, prințul întregului cor celest, care îndeplinește totdeauna fără nici cea mai mică întârziere ordinele lui Dumnezeu. Astfel devoțiunea și umilința sa au cunoscut un nou elan și ea a apelat adesea la protecția acestui mare înger.”

    Oricât de mare prinț ar fi, Mihail nu dă înapoi în a-i servi pe cei mai mici și mai umili dintre copiii lui Dumnezeu, din momentul în care a primit ordin de la Creatorul său. În unele ocazii apare ca fiind un excelent pedagog, adăugând fermității care îl caracterizează o răbdare și o dulceață pură.

    În jurul anului 1215, un preot împreună cu soția sa care locuiau la Silalish, în Etiopia, se aflau în rugăciune până când arhanghelul Mihail le va apărea pentru a-i anunța nașterea unui fiu care va fi pentru țara lor un nou Ioan Botezătorul. Datorau această grație marii lor devoțiuni față de arhanghel căruia îi consacrau data de 12 a fiecărei luni și în onoarea căruia ofereau hrană celor săraci. Vremurile erau dure, comunitatea creștină era minoritară în mijlocul unei populații mizerabile, în mare parte încă păgână.

    Încă de mic, copilul manifesta o devoțiune remarcabilă și prezenta semne evidente ale unei predilecții divine: într-o perioadă de foamete a înmulțit uleiul și făina, permițând familiei sale să-i hrănească pe cei săraci pentru o perioadă de 12 luni, așa cum aceștia făgăduiseră. La vârsta de 15 ani este numit diacon de către episcopul Kyrellos II. Refuzând să se căsătorească cu o tânără fată pe care părinții săi i-o găsiseră, ducea o viață austeră căutând prin rugăciune să cunoască menirea pe care Dumnezeu i-o hărăzise și în așteptarea unei indicații precise în legătură cu menirea sa, se străduia să facă bine celor din jurul său. Într-o zi în timpul unei partide de șah cu tovarășii săi s-a aflat în fața unui adolescent impunător: “Eu sunt arhanghelul Mihail, dacă dorești voi fi prietenul și ghidul tău. Voința lui Dumnezeu este ca tu să fi misionar.” Tânărul diacon a acceptat și sub ghidarea mentorului său celest își vinde averea, dă banii celor săraci și se retrage în mânăstirea Iyasus Mo de la Dobra Kayak în regiunea Tigre, unde își ia numele Takla Haymanot, care însemnă laudă trinității. Timp de nouă ani în mănăstire s-a rugat, a studiat, a fost inițiat în obiceiurile monastice, fiind în mod constant ajutat și luminat de către arhanghel, care îi apărea în mod constant. Devenind preot, se reîntoarce în orașul său natal, de unde pornește în toată țara pentru a realiza un apostolat intens și solicitant. Tot timpul arhanghelul este alături de el, încurajându-l în momentele dificile, prevenindu-l de pericole, protejându-l atunci când se afla în pericol.

    Timp de 14 ani a străbătut Etiopia convertind milioane de suflete, ajutând la restabilirea la tron, în 1270, a vechii dinastii care afirma că descinde din regele Solomon și regina Saba și ajutându-i să îmbrățișeze creștinismul. A atras prin sfințenia sa numeroși discipoli, pentru care a fondat o mânăstire la Dabra Libanos, devenind astfel tatăl monahismului etiopian. În tot ceea ce întreprindea era ajutat de către arhanghelul Mihail. În final s-a retras în ultimii 29 ani ai vieții sale în solitudine fiind imitat de câțiva dintre discipolii săi. Moare la aproape 100 de ani, în 1313 după o ultimă viziune a însoțitorului său ceresc.

    În această direcție la fel de plină de blândețe, este influența arhanghelului asupra franciscanului Domenico da Corleone. Arhanghelul știe să facă dovada unei mari vigori atunci când este vorba să aducă înapoi, pentru binele lor, anumite suflete rătăcite de pe calea cea dreaptă. Povestea este în acest caz precisă, cu atât mai interesantă cu cât arhanghelul Mihail și Iisus acționează împreună.

    Capucin la Palermo, în Sicilia, fratele Domenico se hotărăște să părăsească viața religioasă. Complet îmbătat de libertatea sa redescoperită- sau mai bine zis de ceea ce el credea că este aceasta -, renegatul părăsește țara pentru a se duce undeva unde nu era cunoscut de nimeni. Într-o bună zi inevitabilul se produce: o tânără femeie îl convinge să o ia de nevastă. Puțin timp după aceea ea află că se căsătorise cu un fugar. Ea se comportă din acel moment ca o adevărată zgripțuroaică făcându-i viața un infern. Anii se scurg cu momentele lor frumoase și urâte, cele din urmă fiind mai numeroase.

    În 1559, la vârsta de 41 de ani, Domenico se îmbolnăvește de o maladie puțin cunoscută căreia nici un doctor nu îi dă de capăt, ajungând ca totul să rămână pustiu în jurul său. Devine astfel un nou Iov. În scurt timp pacea îl părăsește, și este la un pas de a cădea în disperare. Aproape de moarte fiind, are reflexul de a se îndrepta către cer și aude o voce care îi spune: “Ai încredere în grația lui Dumnezeu!” El strigă de trei ori: “Dumnezeule revarsă-ți grația asupra mea păcătosul.” Iar vocea îi răspunde: “pedeapsa ta este trecătoare”. Atunci îi apare un înger mare, înarmat din cap până în picioare, în care îl recunoaște cu mare ușurință pe arhanghelul Mihail. Curând se aude o altă voce care spune: “Pedeapsa ta va dura 44 de ani”. De această dată este Iisus cel care apare, indicând cu mâna spre Orient. Apoi, ca într-un scenariu de un mare realism, demonul intervine pentru a spune că pedeapsa este prea mică, dar Iisus îl privește cu severitate, iar arhanghelul Mihail, cu un singur gest îl face să dispară.

    După această experiență Dominico este vindecat. De comun acord cu soția sa se despart, și merge pe jos până la Roma pentru a face penitență publică la picioarele lui papa Paul al IV-lea. Întorcându-se în Sicilia devine franciscan terțiar la Nicosia iar apoi, după ce își stabilește copiii intră la franciscani ca frate laic. În anii care i–au mai rămas de trăit duce o viață de penitență, marcată de o grație deosebită care atrage lângă el numeroase suflete în căutarea perfecțiunii. Dar de asemenea teribile și numeroase asalturi ale diavolului vin să îl descurajeze: la fiecare manifestare a vechiului Dușman, arhanghelul Mihail intervine. El nu îl alungă definitiv pa diavol, dar îl susține pe protejatul său, îl încurajează să aibă răbdare și umilință, îi dă forță și bucurie. Precum un veritabil educator el îl ajută pe fratele Domenico să atingă o înaltă stare de sfințenie și vine să îl asiste în momentul morții, în 1603 arătându-i Cerurile deschise și pregătite să îl primească.

    În 1922, Maica Bernarda Butler resimte greutatea anilor, sănătatea sa nu mai este nici pe departe cea a țărăncii solide care era înainte de a îmbrățișa viața religioasă. Rămasă aproape un sfert de secol în fruntea unei congregații de franciscani misionari pe care a fondat-o prin supunere față de autoritatea ecleziastică, cu prețul unor dureroase dezbinări, a întâmpinat numeroase dificultăți în consolidarea operei sale. Dacă atracția pentru viața de misionar a determinat-o să își părăsească locurile natale în 1888, nu a intenționat nici pentru o clipă să se separe de familia sa religioasă, unde a petrecut 20 de ani din viața sa și pe care a condus-o timp de 8 ani: dar Dumnezeu, prin vocea bisericii i-a cerut să se detașeze radical, la fel cum a permis ca din noua sa fundație să se detașeze la rândul său o nouă ramură.

    În aceste tulburări, care au condus-o de la Ecuator în Columbia, trecând prin Brazilia, credința sa de nezdruncinat a susținut-o. În momentele critice ea se îndrepta plină de încredere către Fecioara Maria și către îngeri: “Maica Bernarda trata cu mare familiaritate spiritele preafericite, în special îngerul său păzitor, sfinții arhangheli Mihail, Gabriel, Rafael. Relația sa cu arhanghelul Mihail, conducătorul oștilor cerului, avea un caracter special.”

    Și-a consacrat timpul și forțele rugăciunilor și operelor de caritate. În timpul retragerii anuale pe care o realiza, arhanghelul îi apare într-un aspect nou: în timpul operațiunilor din 1922, “marele sfânt înger”, așa cum îl numea ea, îi apare pentru prima dată și se oferă să o servească ca ghid și protector. Din acel moment, ea se află sub privirile acestui glorios învingător al dragonului infernului care niciodată nu o va părăsi. Un sever maestru, o admonestează față de cele mai mici greșeli și îi cere cele mai dure penitențe pentru cele mai mici defecte. O incită în mod constant să realizeze tot felul de opere de caritate, o încurajează să își înmulțească rugăciunile pline de umilință.

  3. ProMisa says:

    ARHANGHELUL GABRIEL (GAVRIL)

    Numele Gabriel semnifică în limba ebraică Dumnezeu este puterea mea (lat. Sanctus Gabriel; it. San Gabriello, San Gabriele, LAngelo Annuriziatore; Li. St Gabriel)

    Arhangheul Gabriel (Gavril) este, alături de Arhanghelul Mihail, unul dintre cei mai importanți îngeri de lumină cunoscuți în mod explicit în cadrul tradiției iudeo-creștine și acelei islamice. Este cel de-al doilea în rang printre arhanghelii care se află înaintea lui Dumnezeu. El este Îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al morții și al revelației divine și este considerat a fi guvernatorul divin al Paradisului (Raiului).

    Profetul Mahomed afirma că Arhanghelul Gabriel (Jibrail, în arabă), cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers, și de aceea el îl considera îngerul său protector și inspirator.

    În tradiția islamică, Gabriel (Jibrail) este considerat a fi spiritul divin al adevărului. În tradiția ebraică se arată că Gabriel este îngerul pedepsei divine bine meritate, care s-a abătut asupra orașelor decăzute – Sodoma și Gomora.

    Numele său este menționat de patru ori în Biblie (de două ori în Daniel VIII.16 și IX.21; de două ori în Luca I.19, 26), și de fiecare dată apare ca un mesager care aduce vești importante. Mai întâi, el l-a anunțat pe Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, și apoi i-a revelat printr-o viziune spirituală viitorul națiunilor. Apoi tot el i-a spus lui Zaharia (care avea o vârstă înaintată) că soția lui îi va naște un copil, și în cele din urmă i-a spus Fecioarei Maria că ea este cea aleasă și cea mai binecuvântată dintre femei. Aceste patru manifestări binecunoscute ale Arhanghelului Gabriel îi conferă o importanță aparte și arată că el poate ghida și susține orice acțiune benefică atunci când este invocat. În plus, față de cele arătate mai sus, se crede că tot el ar fi profețit nașterea lui Samson și a Fecioarei Maria. Este totodată venerat ca fiind îngerul care veghează în mod constant asupra nașterii copiilor.

    Mulți dintre sfinții Părinți spun că Arhanghelul Gabriel a fost și cel care a răsturnat piatra de la intrarea mormântului lui Hristos, la înviere și le-a vorbit femeilor mironosițe. Acestea, intrând în mormânt, au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb și s-au înspăimântat iar el le­a spus: Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul Cel răstignit? A Înviat! (Marcu 16, 5-6)

    Evreii îl consideră Conducătorul îngerilor păzitori și păstrătorul comorilor cerești. Tot el a anunțat și nașterea lui Ioan Botezătorul. Deasemenea, în mod tradițional, se consideră că Arhanghelul Gabriel a fost îngerul care i-a apărut lui Iisus în grădina Ghetsimani, pentru a-L sprijini în teribilul moment al cunoașterii cu anticipație – de către Iisus – a Calvarului ce urma să se producă.

    Pe de altă parte, o legendă islamică, menționată în Coran (20.88), relatează că atunci când praful de pe urmele copitelor calului [vehiculul subtil al Arhanghelului Gabriel a fost aruncat în gura Vițelului de Aur [idol al bogăției, simbol al bunurilor materiale care se substituie celor spirituale și al tentației mereu crescânde a ființelor ignorante sau perverse, de a se orienta exclusiv către aspectele materiale (bogăție, plăceri inferioare, senzualitate necontrolată, putere socială etc)], acesta și-a pierdut pentru un anumit timp puterea sa de fascinație perversă. Acest aspect ilustrează alegoric ajutorul divin extraordinar pe care Arhanghelul Gabriel îl poate oferi oricând celor care îl apelează sincer și intens, pentru a se detașa rapid de tentațiile planurilor inferioare și pentru a amplifica în ființa lor starea de puritate și de aspirație către Dumnezeu.

    Într-un alt pasaj din Coran, Gabriel (Jibrail) este descris (simbolic) ca având în total 1600 de aripi, părul fiindu-i de culoarea șofranului (galben auriu) – simbol al strălucirii extraordinare și sublime a aurei sale de lumină – chiar fiecare fir de păr având o strălucire comparabilă cu cea a Lunii și astrelor. Între ochii săi – se spune în continuare – răsare însuși Soarele; observăm aici un simbol foarte evident al deschiderii (activării) sale deosebite la nivelul celui de al treilea ochi, Ajna Chakra.

    În plus, atunci când el și-a manifestat măreția sa dumnezeiască, pentru a revela învățătura spirituală cuprinsă tainic în Coran, aripile sale verzi ca smaraldul strălucitor au acoperit întregul orizont, de la răsărit și până la apus, din ele căzând pe pământ, sub forma a milioane de stropi de lumină, tot atâția îngeri care îl slăvesc necontenit pe Dumnezeu.

    Datorită asocierii sale tradiționale, în creștinism, cu nașterile, Arhanghelul Gabriel este considerat drept sfântul patron (protector divin) al nașterilor (de altfel, mai ales în Occident, alături de numele Michael, numele de Gabriel este (în formele adaptate fiecărei limbi europene) cel mai răspândit mai mult decât atât, datorită rolului său atât de important – după cum am arătat – de vestitor (mesager divin), Arhanghelul Gabriel a fost declarat în anul 1926, de către Papa Benedict al XV-lea, drept patron (protector divin) al poștelor, telefoanelor și posturilor telegrafice, și, prin extensie, el este asociat astăzi cu televiziunea, radioul și alte forme moderne de telecomunicație.

    În conformitate cu mărturiile de epocă, Arhanghelul Gabriel a fost și cel carea inspirat-o pe Ioana D’Arc să vină cu întăriri în ajutorul regelui Franței.

    În literatură și artă, Sfântul Arhanghel Gabriel este tradițional descris ca un Înger de lumină pură, a cărui frumusețe este o minunată oglindire a Frumuseții Divine. El poartă în mână, de regulă, în reprezentările iconografice, un crin (simbol al purității, inocenței și stării virginale, dar și al iubirii divine, triumfătoare datorită abandonării ființei în harul și splendoarea iubirii Divine).

    Maniera în care Arhanghelul Gabriel a fost reprezentat pictural diferă însă, de-a lungul timpului, în funcție de modificările dictate de către Biserica de la Roma în reprezentările cele mai vechi ale Arhanghelului Gabriel și ale Fecioarei Maria. Fecioara Maria este înfățișată în genunchi, plină de umilință și venerație în fața Arhanghelului Mihail, considerându-l în mod evident o ființă superioară. După secolul al XII-lea însă, Fecioara Maria este cea slăvită și preamărită. De acum ea va apărea ca Regina angelorum (Regina îngerilor), și datorită acestui fapt, Gabriel aparea deseori ilustrat stând în genunchi în fața ei. Atributele (simbolurile) Arhanghelului Gabriel sunt: crinul, un pergament cu inscripția Ave Maria, Grația Plena, un sceptru și uneori o ramură de măslin, simbol a1 păcii pe pământ pe care el o anunță.

    În cadrul tradiției creștine, Arhanghelul Gabriel mai este uneori considerat și ca Îngerul Păzitor al aspectului uman al lui lisus Cristos.

    Arhanghelul Gabriel este vestitor al dumnezeieștilor taine. În limba ebraică, Gabriel semnifică “Dumnezeu este puterea mea”. Este îngerul Bunei Vestiri, al reînvierii, al compasiunii, al pedepsei divine, al morții și al revelației divine. De asemenea, el este considerat a fi guvernatorul Paradisului. El este menționat de mai multe ori în Biblie, de fiecare dată ca un mesager care aduce vești importante.

    Este prezent în viziunile lui Daniel despre întoarcerea evreilor din captivitate, căruia i-a revelat și viitorul națiunii. Tot el i-a vestit lui Zaharia nașterea Sfântului Ioan Botezătorul și lui Ioachim și Anei nașterea Fecioarei Maria. El este vestitorul venirii lui Mesia pe Pământ. Gabriel a anunțat-o pe Fecioara Maria că-l va naște pe Iisus și i-a apărut în vis lui Iosif pentru a-i explica această situație.

    În cadrul tradiției creștine, Arhanghelul Gabriel este considerat și îngerul păzitor al lui Iisus Cristos în perioada întrupării sale pe Pământ. El este îngerul care i-a apărut lui Iisus în Grădina Ghetsimani, pentru a-l sprijini în teribilul moment al cunoașterii cu anticipație a Calvarului ce urma să se producă. Tot el a răsturnat piatra de la mormântul lui Iisus la Înviere și le-a vorbit femeilor mironosițe. Textul biblic ne spune că intrând în mormânt, acestea au văzut un tânăr șezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veșmânt alb, și pentru că s-au înfricoșat, el le-a spus: “Nu vă înspăimântați! Căutați pe Iisus Nazariteanul cel răstignit? A înviat!”

    Simbolurile cu care este asociat sunt crinul, trâmbița, un pergament, un sceptru și uneori o ramură de măslin.

    În afară de momentul Bunei Vestiri, Arhanghelul Gabriel apare de multe ori în viața Fecioarei Maria. Când ea era la templu, Dumnezeu îl trimitea pe Arhanghelul Gabriel să-i aducă mană din cer și să o învețe să citească. Când arhiereul intra în Sfânta Sfintelor vedea și el pe arhanghel stând de vorbă cu Maria și se minuna.

    Tot el a anunțat-o când se va duce la fiul ei mult iubit: în timp ce Maria se ruga, plângând de dorul veșniciei, iată că a apărut înaintea ei o ființă care-i era nespus de dragă, Arhanghelul Gabriel. Avea în mână o ramură de finic și i-a pus: “Pregătește-te, căci peste trei zile Fiul Tău și Dumnezeul nostru va veni să te ia la cer”.

    În tradiția islamică, Gabriel este considerat spiritul divin al adevărului, sub protecția căruia s-a născut Islamul. Profetul Mahomed afirmă că Arhanghelul Gabriel, cel cu 140 de perechi de aripi, i-a dictat Coranul vers cu vers. El îl considera îngerul său protector și inspirator, care l-a ajutat totodată să realizeze mai multe minuni.

    Arhanghelul Gabriel este înger al darurilor, al intuiției, al clarviziunii și al călătoriilor astrale. Misiunea sa legată de omenire este în principal aceea de a selecta suflete din Rai pentru încarnare și de a le informa despre ceea ce trebuie să știe pe Pământ. El restaurează viața și lumina în aspectele neclarificate ale vieții și facilitează comunicarea între oameni.

    El ne ajută să cultivăm adevărul în viața noastră, să ne respectăm individualitatea, să ascultăm intuiția și vocea noastră interioară. Toate religiile îl preamăresc pe Gabriel ca mesager divin al Creatorului. Neobosit, el împarte cuvântul lui Dumnezeu acelor care au regăsit în ei înșiși drumul către El. Cu ajutorul Arhanghelului Gabriel ne putem descoperi potențialul corpului nostru fizic și a realității noastre individuale. El ne ajută să avem încredere în puterea noastră, să o utilizăm pentru a ajunge la Dumnezeu. Cea mai importantă misiune a sa este aceea de a ne ajuta să îngrijim puterea și convingerea astfel încât să devenim la rândul nostru purtători ai mesajului divin pentru ceilalți oameni.

    Arhanghelul Gabriel susține capacitatea omului de a putea descoperi frumusețea din el însuși și capacitatea de a simți pe deplin bucuria în toate aspectele vieții. El ne însoțește pe drumul nostru către Lumină și ne răsplătește cu darurile sale ori de câte ori, cu aspirație, efort și perseverență, mai urcăm o treaptă pe scara evoluției.

    Iată două intervenții spectaculoase ale Arhanghelului Gabriel în viața unor ființe pline de puritate și aspirație. Fratele Giacomo della Corona era novice când își propusese să rostească înainte de fiecare masă o rugăciune foarte frumoasă către Fecioara Maria. Într-o zi, chiar înainte să intre în sala de mese, și-a amintit brusc că nu rostise rugăciunea. I-a cerut respectuos permisiunea părintelui gardian să se retragă în cor pentru a-și îndeplini angajamentul. Superiorul a consimțit, dar absența novicelui s-a prelungit excesiv, astfel că acesta a trimis după el un alt călugăr. Însă cum nici acesta nu a mai revenit, părintele a trimis un al doilea, apoi un al treilea frate să îi cheme. Contrariat de faptul că nici unul dintre ei nu s-a mai întors, părintele a decis să se ducă personal să elucideze misterul. Intrând în cor, el i-a văzut pe cei trei frați în extaz, contemplând pe Arhanghelul Gabriel, care culegea trandafiri și crini care ieșeau din gura novicelui în timp ce acesta rostea rugăciunea. După ce a împletit din aceste flori o coroană legată cu fir de aur, Arhanghelul Gabriel a așezat-o pe statuia Fecioarei Maria.

    Părintele Lamy avea o devoțiune deosebită față de îngeri și s-a bucurat de multe ori de prezența și sprijinul îngerului său păzitor și a Arhanghelului Gabriel. În timp ce se întorcea acasă, mergând cu ochii aproape închiși, pentru că razele soarelui băteau din față și îl deranjau, părintele Lamy s-a trezit brusc în fața unui biciclist care se îndrepta spre el cu toată viteza. Când mai era doar un metru până la impactul violent, a apărut Arhanghelul Gabriel, care l-a ridicat în aer pe ciclist cu tot cu bicicletă și l-a așezat apoi pe marginea drumului, pentru ca părintele să-și continue liniștit călătoria.

Leave a Reply