Despre pendule si roti Partea a doua

Să mergem mai departe cu lectura, pentru a înțelege ce legătură e între pendule, roți și energia liberă :…

Dacă luăm cazul unui titirez, a unei roți oarecare aceasta având greutatea uniform distribuită,  se comportă conform cu explicațiile date de profesori la oră, adică orice punct aflat pe circumferința ei va avea tendința de a pleca spre exterior tangent la circumferință…

Ei bine de unde apare plusul de energie din titirez ? Din faptul că absolut nici o roată nu e perfect echilibrată. Poate că aparatele de măsură ne spun că ea e perfectă dar oricât ar fi ele de exacte  în masa  roții respective e imposibil să nu cumva să existe o zonă cu densitate mai mare decât densitatea medie a materialului acelei roți. De aceea orice roată are tendința ca fiind pe un ax sprijinit pe două ace, dacă va fi lăsată să se oprească singură din rotație se va opri mereu cu aceiași zonă orientată spre pământ…

Acum hai să ne închipuim că avem un giroscop care are pe circumferința sa un mic bob de alică. El în acel moment devine o roată dezechilibrată. Trebuie ca bobul de alică respectiv să nu aibă o masă prea mare… să spunem 1 % din masa totală a roții giroscopului.

În momentul în care vom roti giroscopul, dacă-l vom ține de capete, în timpul cât se va roti cu viteză mare nu vom simți nimic neobișnuit  în rotația sa, dar în momentul în care rotația se va încetini, vom începe să simțim  la fiecare rotație niște mici impulsuri, ca o vibrație care se manifestă pe o anumită direcție determinată de poziția pe care o are axul giroscopului cu suprafața pământului în momentul respectiv. Ce se întâmplă ?  Dacă pe o roată greutatea aflată la periferie este mică, ea va face ca pe o jumătate din cursă, adică pe jumătatea de rotație mai apropiată de  sol  să apară o mică acumulare de energie, care va avea tendința să tragă greutatea în afara  rotației, în vreme ce pe cealaltă jumătate va ceda energia. Atât acumularea de energie cât și cedarea ei,  se vor manifesta sub forma unui impuls  care va fi  foarte apropiat de coliniaritate cu impulsul momentului de rotație, adică vectorul său se va însuma cu cel al vitezei tangențiale de rotație. Fenomenul nu e sesizabil  pentru o roată oarecare, dar la viteze mari duce la acumulări de energie în roata respectivă. Ca urmare o asemenea roată, care are doar o foarte mică dezechilibrare, raportat la masa ei totală, dezechilibrare care e situată într-un singur punct ci nu disipată pe o zonă mai întinsă, va acumula energie. Pentru ca ea să poată fi făcută să cedeze această energie, e suficient a primi un impuls permanent care să poată învinge doar frecările cu aerul și cele din lagăr. Pentru un volant de câteva zeci de kilograme, aceste frecări pot fi învinse de un motor a cărui putere este destul de mică, undeva la câteva sute de wați. Dar cu cât masa distribuită pe circumferința acelui volant, diametrul lui și viteza de rotație vor fi mai mari, cu atât  acea dezechilibrare  a lui, chiar dacă insignifiantă, fie și sub 1% din masa sa, va duce la acumularea unei cantități de energie suficient de mare pentru a putea asigura  acționarea unui generator electric de  zece și chiar  peste zece ori mai puternic decât motorul care rotește volantul.

În 1995 televiziunea australiană prezenta realizarea unui domn, Chas Campbell, care construise în garajul său un asemenea generator care era acționat de un motor de 750 W.

Chas Campbell

Dispozitivul era format dintr-un volant greu de zece kilograme ( cel roșu ) și altele mai ușoare, iar la capătul lanțului de transmise era un generator electric de 3 Kw. În imagine aveți dispozitivul și schema lui cinetică și electrică.

Principiul e vechi, cunoscut încă din antichitate… Și mai nou, inginerul român Gogu Constantinescu a inventat și creat  motoare inerțiale care în perioada dintre cele două războaie mondiale chiar au propulsat tramvaiele și troleibuzele prin București…

Din păcate odată cu creșterea puterii complexului industrial bancar al petrolului, acest tip de propulsoare au fost eliminate din uz și de asemenea și din programa de învățământ, ele nefiind studiate în facultățile de inginerie…

Pe acest principiu se bazează toate tipurile de amplificatoare de energie cinetică, fie că sunt construite cu  discuri, fie cu cilindri volanți.

În aceiași perioadă  cu australianul, un bătrân inginer din China a construit într-o fabrică un dispozitiv asemănător care însă funcționa cu volanți cilindrici ( țevi de diametru mare ) care era mult mai performant decât cel al lui Campbell, anume de 3 de ori, prezentând un coeficient de performanță de 30.  Pentru cei care nu știu coeficientul de performanță ( COP ) este cifra care arată de câte ori e mai mare energia furnizată, față de cea a factorului de dezechilibru al acelui colector.

Grup energetic cu amplificare cinetica

În imaginea următoare, pe marginea căreia am făcut eu câteva notații lămuritoare, aveți un produs comercial, un colector de energie liberă  bazat pe acest principiu, care este produs pe undeva prin lume. Eu am luat imaginea de pe un sait al unui importator român.

Asemenea dispozitive sunt foarte ușor de construit de către orice lăcătuș bun. Au marele avantaj că  motoarele pot fi procurate din comerț. Mai greu la noi în țară, în prezent este cu realizarea volanților. Dar una peste alta o asemenea realizare nu e insurmontabilă.  Și în funcție de concept și de aranjament, fie cu volanți discoidali sau cilindrici poate avea coeficienți de performanță  de la zece până la treizeci și chiar mai mult.

Micul secret pe care-l au aceste dispozitive, pe care după cum ați văzut, unii profesori de fizică nu par să-l știe, este însă cheia randamentului lor. De altfel pentru marea majoritate a fizicienilor, aceste amplificatoare de energie cinetică sunt clar o făcătură sau un mister, deoarece nu-și pot explica cum  „pentru o putere de intrare atât de mică se poate obține  la capătul opus acționarea unor „generatoare” de peste zece ori mai puternice… după ce se mai „consumă” o grămadă de energie și pentru acționarea unui număr oarecare de fulii și volante… Asta încalcă clar legea doi a termodinamicii”…

Mai sunt multe de discutat. Aici nu am abordat  pentru interesul articolului de față decât aspectul acumulării de energie… dar un giroscop prezintă și fenomenul ciudat de sfidare a gravitației… doar  că saitul nu face obiectul unor informații atât de ample, aici fiind limitat la articole scurte… pentru asta  există cărțile pe care le-am scris… acolo pot  povesti cât de mult nefiind limitat de caracteristicile unui sait.  O ultimă remarcă înainte de a încheia !

Dacă marea majoritate se agită să cheltuiască sume  importante pe construcția de microhidrocentrale, sau pe instalarea de  microturbine eoliene sau de diferite tipuri de panouri solare, acest tip de generator gravitațional – inerțial ( sau amplificator de energie cinetică ) poate fi construit destul de ieftin. În plus ocupă suficient de puțin loc ( de obicei pentru o putere de ieșire de 5 – 10 Kw nu ocupă o suprafață mai mare de  un metru pătrat )  și ce e cel mai important poate funcționa în orice punct pe suprafața pământului. Chiar și instalat pe o barcă poate asigura energia necesară deplasării ei. Gravitația terestră fiind omniprezentă  acest tip de colector de energie liberă este una din soluțiile ideale pentru obținerea independenței energetice dorite. Firește că s-ar putea să fie nemulțumiți care să reproșeze zgomotul funcționării permanente a două motoare… Sora mea precis ar fi printre ei ! Acestora le spun că nu-i împiedică nimeni să construiască o carcasă izolată fonic peste tot ansamblul mecanic… sunt destule materiale  izolatoare fonice în depozitele de materiale de construcție ! Dacă acest colector extrage energia din câmpul gravitațional cu ajutorul inerției de rotație, există și posibilitatea folosirii exclusive doar a gravitației terestre. Sunt câteva brevete de motoare strict gravitaționale care au fost făcute publice prin „Google patents”. Cel mai cunoscut dintre ele fiind cel al lui John J.  Hurford intitulat „Gravity Motor” acordat la data de 29 mai 2001 cu numărul US 6237341B1. Motorul care face obiectul acestui brevet poate fi folosit spre exemplu fie pentru a antrena direct un  alternator  prin intermediul unei transmisii, fie în locul motorului mic care antrenează volantele în dispozitivele de mai sus. Voi reveni cu alte articole  în curând. Cu stimă ! CCD.

sursa: blogul lui Catalin Dan Carnaru

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *