Greșeala anumitor empirici este aceea de a crede c paranormalul lor este superior științei experimentale. ns acum, necunoscutul misterios apare ca un factor comun al celor dou metode de cercetare a unor fenomene. Savantul nu se opune fantasticului, ba chiar din contr, putem spune c credința lui n miracole este chiar mai solid dect cea a empiricului. Empiricul crede n gnomi, n fantome, n deochi, n Nostradamus și Cagliostro și n vindecarea cancerului prin panaceul unui șarlatan. Pe de alt parte, savantul crede n covorul zburtor, formula magic ce deschide peșterile și n toate posibilitțile spirituale ale omului, inclusiv aceea de a deveni invizibil, de a se micșora sau de a atinge o mrime colosal. El știe c descoperirile n biologie vor depși toate miracolele imaginate pn acum. Știe, ca și Villiers de L’Isle-Adam, c „nu exist vise”. n acest sens, cazul rusoaicei Rosa Kuleshova este mai ieșit din comun și mai incredibil pentru un ocultist dect pentru un biolog sau un fizician.
Rosa s-a nscut n 1941 la Nijnii Taghil, localitate situat n inima Munților Urali, ntre Perm și Sverdlovsk. Mai mulți membri ai familiei sale sufereau de cecitate congenital [orbi din naștere], așa c, n mod firesc, dup ce venea de la școal, n timpul lungilor seri petrecute cu familia ncerca și ea s citeasc cu degetele n alfabetul Braille. Dar, dup cum avea s se descopere n curnd, Rosa, deși dotat cu o vedere perfect normal, putea vedea și cu vrful degetelor și chiar cu fiecare fibr a pielii sale. Se nscuse ea cu o gen aparte care-i provoca aceast anomalie fiziologic? Era oare aceast abilitate determinat de un fel de mutație genetic? Iat ce ntrebri și puneau medicii de la Institutul de neurologie din Moscova care, n 1963, studiau cazul Rosei Kuleshova, internat acolo din cauza unei crize de epilepsie.
Medicul Isaac Goldberg a constatat cu stupoare c Rosa citea cu vrful degetului arttor nu numai caracterele Braille imprimate n relief, dar și textele scrise cu cerneal sau imprimate ntr-o carte tiprit sau un ziar. Ca urmare a descoperirii acestui fenomen, au fost inițiate o serie de teste, efectuate sub controlul medicilor de la institut, pentru a se asigura c nu e vorba de vreo scamatorie. Astfel, ochii fetei au fost acoperiți cu cea mai mare grij cu un fular, verificndu-se s nu existe nici cel mai mic spațiu ntre fular și obraji, șmecheria obișnuit a iluzioniștilor. Apoi, Rosa, atingnd fiecare rnd cu degetul, a citit cu voce tare, mai nti titlurile unui ziar așezat n fața ei, și apoi, lent dar fr pauze, a descifrat ntregul text al unui articol.
Testul a fost revelator: nu era vorba de nicio nșeltorie. Atunci, o bun parte dintre participanții la experiment s-au gndit c degetul Rosei era probabil neobișnuit de sensibil, așa nct, prin atingerea paginii, percepea relieful infim al literei, creat de cerneal. Pentru a elimina și aceast posibilitate, cercettorii au așezat peste ziar un geam transparent și au ndemnat-o pe Rosa s ncerce s citeasc. n aceste condiții, ea n-a mai putut citi caracterele mici (de mrimea 8 sau 10), dar a citit fr greșeal titlurile scrise cu caractere mari, spațiate.
Concluzia a fost unanim: era vorba de vedere prin piele, și nu de o sensibilitate extrem a unei epiderme dotat cu o rețea nervoas excepțional. Dovada a devenit și mai evident atunci cnd i-au fost puse sub degete o serie de fotografii, pe care Rosa le-a descris n detaliu:
– Vd niște soldați care merg printr-o piaț public. Poart caschete și puști. Deasupra lor, pe cer, zboar avioane… Aceast a doua fotografie reprezint niște oameni care iau masa pe malul unui ru… n aceasta vd un brbat n vrst. Are o mustaț mare, iar pe piept are prinse trei decorații.
Rosa a mai descris cu fidelitate o fotografie n culori, artnd cu degetul verdele copacilor, albastrul cerului, roșul și griul unor costume. n continuarea testului, ea a identificat cu ușurinț culorile unor foi de hrtie divers colorate, ce i-au fost puse sub degete:
– Pagina asta e albastr, asta e roz, asta galben… alb, neagr, maro, roșie, verde…
Testul a fost la fel de probator și cu lumini de diferite intensitți, proiectate pe un ecran. Rosa a demonstrat c poate s vad nu numai cu degetele, ci și cu pielea feței și a corpului ei, și chiar mai nuanțat dect viermii de pmnt, care sunt n mod natural privați de ochi, și care disting prin piele lumina și intensitatea acesteia. Alte experiențe au artat c fata putea s citeasc sau s deosebeasc culorile și cu vrful nasului sau cu limba, iar cu degetul mare de la picior ea citea la fel de fluent ca și cu degetul arttor al minii.
Toate aceste fenomene puteau fi explicate n dou feluri: fie Rosa citea cu pielea ei, care era dotat cu terminații nervoase necunoscute, sensibile la lumin, fie Rosa „vedea” n jurul ei extrasenzorial, precum mediumii și clarvztorii. n oricare din cazuri, un factor necunoscut, misterios, intra n ecuație, fie c era vorba de „ochii” unor celule ale epidermei, fie de „cel de-al treilea ochi”. Oricum, cazul Rosei Kuleshova nu este unic n lume, de-a lungul timpului fiind nregistrate fenomene asemntoare. De pild, ntr-un spital din Bangkok, Tailanda, tinerii orbi sunt nvțați sub hipnoz s disting conturul obiectelor prin receptarea direct de imagini-lumin pe pielea obrajilor.
Astzi, biologii ncearc s demonstreze c fiecare celul din corpul uman este un microcosmos care are puterea de a se specializa pentru toate destinațiile posibile și de a funcționa ca atare. Tot mai mulți savanți ntrevd n viitorul apropiat o lrgire a științei experimentale. Pentru biologi, a vedea printr-un ecran opac, a citi gndurile, a comunica la distanț, a trimite și a primi mesaje telepatice și chiar a ghici rezultatul unei operații matematice sunt realitțile de mine. Am convingerea c viitorul minunat al științei va consta ntr-o mbinare a fenomenelor naturale, ce pot fi experimentate, cu cele supranaturale, subtile, care, deși exist, nu pot fi dovedite prin experiențe de laborator. Fr ndoial, acesta este destinul fantastic al științei.
Sursa:Robert Charroux -Histoire inconnue des hommesdepuis cent mille ans, R. Laffont, 1968 via frumoasa verde
S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *