SERIAL Adevărul despre noii revoluționari. George Epurescu, liderul rezistenței anti-șist, își face partid

Autor: Mihai VoineaGeorge Epurescu (cu portavoce), în fruntea unui protest împotriva gazelor de șist.      Foto: Facebook

George Epurescu (cu portavoce), în fruntea unui protest împotriva gazelor de șist.      Foto: Facebook

George Epurescu, unul dintre oamenii care conduc opoziția față de gazele de șist, a demarat procedurile pentru a înființa o formațiune politică numită Partidul Oamenilor Liberi, care ar urma să apară cu candidați la europarlamentare. Este primul partid care se naște din travaliul protestelor care au cuprins România.

 “Adevărul” continuă seria de articole despre oamenii implicați în organizarea și dezvoltarea protestelor din ultimul timp. În primele două episoade am scris despre Mihail Bumbeș și Claudiu Crăciun, astăzi – despre George Epurescu.

Suntem la capătul unui an în care mișcările de stradă au luat o amploare nemaiîntâlnită din primăvara lui 1990 încoace. Și e tot mai clar că nu avem de a face cu niște proteste lipsite de orizont, ci cu un fenomen care ar putea provoca schimbări importante în România următorilor ani. Un fenomen condus și întreținut de reprezentanți ai tinerei generații, care, odată cu apariția mișcării “Occupy-indignados” în mai multe țări ale lumii (2011), au început să cheme lumea în stradă și să construiască o cultură a protestului în România.

Printre ei se află și George Epurescu (39 de ani), doctor în fizică și cercetător la Institutul de la Măgurele. El a înființat, în 2011, o asociație numită “România fără ei” și și-a propus să “atace răul de la rădăcină”: “Ideea de bază este schimbarea fundamentală de sistem, dar ea nu se poate face direct, ci în etape. Prima etapă este deschiderea unei breșe. Schimbarea clasei politice, urmând ca apoi întreaga societate să participe la această schimbare fundamentală”.

Bineînțeles că, la acel moment, declarația de război pe care un ilustru anonim i-o făcea clasei politice din România părea aproape o glumă și trecea complet neobservată. Cam la fel au fost și protestele de stradă pe care Epurescu s-a chinuit să le inițieze spre sfârșitul lui 2011. “Pe 15 octombrie a fost «Occupy World» și am încercat și noi ceva similar. Ne-am adunat la Piața Unirii câteva zeci de persoane și am stat de vorbă”.

Pe 10 decembrie, a încercat să organizeze un miting la Piața Universității, însă Primăria Capitalei i-a respins cererea de aprobare, oferindu-i varianta unui teren viran din zona Colentina. George Epurescu s-a dus totuși în Piața Universității, alături de câțiva prieteni, și a constatat că erau bine depășiți numeric de efectivul de jandarmi. N-au mai apucat să închege niciun protest, pentru că au fost săltați și băgați în dubă pe motiv că ar fi refuzat să se legitimeze.

Ianuarie 2012: “Totul a fost un studiu

Din toate aceste experiențe, George Epurescu a înțeles că lumea nu va ieși în stradă la chemarea unui necunoscut și că singura șansă este să speculeze niște evenimente care au potențial de a înfierbânta populația. Un astfel de moment a apărut pe 12 ianuarie 2012, când peste 1.000 de persoane au ieșit în stradă la Târgu-Mureș, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, fondatorul SMURD, care demisionase în urma unui conflict cu Traian Băsescu și a nemulțumirilor privind noua lege a sănătății.

“ANTI-ȘIST ÎNSEAMNĂ ȘI ANTI GAZPROM”

Ca și în cazul proiectului de la Roșia Montană, opoziția față de exploatarea gazelor de șist a fost mitraliată cu fel și fel de speculații. Inclusiv președintele și premierul României au vorbit de o posibilă implicare a rușilor, care, pentru a apăra interesele gigantului Gazprom, ar avea toate interesele să le pună bețe în roate americanilor de la Chevron. George Epurescu are argumentele lui: “Politicienii mereu dau vina pe altcineva. Gazprom a concesionat perimetrul pentru explorare, dezvoltare, exploatare gaze de șist în vestul țării. Deci, anti-șist în România înseamnă și anti Gazprom. Chevronul este cel mai demonizat pentru că este cel mai avansat în acest moment. Ceilalți n-au cerut nici măcare avizul de mediu”.

Epurescu susține că felul în care s-a adaptat la această situație a contribuit la apariția valului de proteste din ianuarie 2012: “Ne propusesem să facem un miting pe 24 ianuarie, însă a apărut această situație cu Raed Arafat și am hotărât să devansăm. Am simțit imediat că este o scânteie cu potențial de a scoate mulți oameni în stradă și am lansat un eveniment pe Facebook pentru 14 ianuarie. I-am convins și pe cei de la «Salvați Roșia Montană» să ni se alăture și am creat un eveniment destul de mare. Și televiziunile au avut un rol important, strategia noastră chiar asta a fost, să manipulăm presa, să-i servim un subiect pe care nu-l poate refuza. Iar presa USL-istă a preluat imediat comunicatul nostru. Noi, când am început să organizăm, plecasem cu trei orașe, apoi am ajuns la opt și pe 14 ianuarie ne-am trezit cu 18, probabil că în zece din ele s-a ieșit spontan”.

George Epurescu a fost prezent în Piață pe toată durata protestelor – dimineața era la serviciu, iar seara la Universitate – însă mai mult ca observator decât ca manifestant: „Când am văzut că protestele sunt deturnate de USL, am făcut un pas înapoi. Nici nu prea puteai discuta cu oamenii. Tăcuseră atât de mult timp încât nu mai puteai să-i oprești din strigat. Câte cinci ore nu se opreau. Dar pentru mine și pentru alții a fost interesant pentru că am învățat niște lucruri. Pentru mine totul a fost un studiu atunci. Iar faptul că Băsescu a retras legea sănătății a însemnat prima victorie asupra sistemului după 1990”.

Gazele de șist, o temă cu potențial de a scoate oameni în stradă

După ce protestele din ianuarie s-au stins, perioada de acalmie n-a ținut prea mult. În primăvara lui 2012 au apărut, la București și la Bârlad, mitinguri împotriva gazelor de șist. George Epurescu n-a avut legătură cu aceste proteste, însă, aflând de existența lor, a identificat o nouă temă cu potențial de a scoate oamni în stradă.

A început să se documenteze, a tipărit flyere cu mesaje împotriva fracturării hidraulice, a mers la Bârlad, a vorbit cu oamenii, și-a făcut relații. Apoi a trecut la organizarea de proteste și a devenit “un fel de portdrapel în lupta contra gazelor de șist”.  În primăvara acestui an a coordonat un lanț de proteste anti-șist organizate simultan în 24 de localități din țară.

Pe 14 octombrie 2013, sătenii din Pungești (județul Vaslui) se opuneau instalării utilajelor Chevron în zonă. Epurescu a plecat din București cu mai multe autocare: “A fost o ieșire spontană a oamenilor din sat. După care ne-am dus și noi cu toată susținerea posibilă, am mobilizat toate cunoștințele din zonă, am trimis pe toată lumea acolo. Localnicii au știut că vor avea susținerea noastră și cred că și asta le-a dat curaj”.

Politica n-ar trebui să fie ceva rău, cum o percepem acum din cauza actualilor politicieni

George Epurescu, protestatar

Protestul de la Pungești s-a transformat într-o tabără permanentă în care câțiva activiști au stat zi și noapte pentru ca americanii să nu poată începe explorările, iar Epurescu i-a susținut de la București. Când ne-am întâlnit, la sediul asociației “România fără ei”, tocmai aranja trimiterea unui berbecuț și a unui cort militar, mâncare și adăpost pentru cei aflați la Pungești. Între timp, Jandarmeria a preluat controlul în zonă, a desființat tabăra și le-a permis americanilor să înceapă lucrările.

S-au făcut abuzuri mari, dar asta nu ne sperie. Continuăm lupta atât pe plan juridic, cât și prin acțiuni directe. Avem o campanie forte agresivă de informare a presei și a organismelor internaționale. Plus că am strâns niște bani pentru închirierea unei case în sat, pentru a continua rezistența”, ne-a spus George Epurescu.

El afirmă că banii care asigură toată această susținere vin de la membri și din donații: “Suntem cam 10 membri activi în asociație și fiecare dă din ce câștigă. De exemplu, Pungești, am scos din buzunar pentru ce a fost nevoie: benzină la generatoare, cort, mâncare, apă. Mai sunt donațiile, cea mai mare a fost de 200 de dolari, nu vă închipuiți sume colosale”.

Până acum, asociația “România fără ei”, condusă de George Epurescu, nu a beneficiat de finanțări din fondurile speciale destinate ONG-urilor. Abia în această vară a depus primul proiect, numit “România fără fracturare”, prin care solicită de la Fundația pentru Parteneriat o finanțare cu ajutorul căreia intenționează să deschidă puncte de informare în zonele din România unde s-ar putea exploata gaze de șist.
“De trei ani ne tot străduim să ridicăm lumea”
Până la urmă, istoria de activist a lui George Epurescu este destul de simplă și, fără a exclude o implicare civică dezinteresată, explică într-o oarecare măsură cum a ajuns el să conducă opoziția față de exploatarea gazelor de șist.

Anul 2011. Dezamăgit de țara în care trăiește, un tânăr cercetător se hotărăște să facă ceva pentru a aduce o schimbare. Identifică clasa politică drept cauza principală a problemelor din România. Își înființează o asociație, încearcă să devină vizibil și să scoată cât mai mulți oameni în stradă pentru a contribui la crearea unui val de proteste îndreptat împotriva politicienilor. Înțelegând că oamenii au nevoie de motive clare pentru care să protesteze, găsește o nișă favorabilă și se transformă într-un lider al mișcării anti-șist din România.

Însă scopul cu care Epurescu a plecat la drum a fost acesta: “De trei ani ne tot străduim să ridicăm lumea, să o conștientizăm că există soluții. Pentru că nu avem persoane care să iasă în față după modelul omului providențial, soluția este o echipă de oameni care să gestioneze bine și să atragă de partea lor profesioniști din toate domeniile. Prima dată trebuie făcută o breșă în sistem, este nevoie ca politicienii să simtă că le fuge scaunul de sub fund. În acest moment lumea protestează dar, cumva, ea nu este împlinită în aceste proteste, pentru că se întoarce acasă și spune «Da, dar ăștia încă sunt acolo». Alternativa este un grup de oameni care vine și, pe căi legale, prin alegeri, face breșa și poate deveni o alternativă pentru viitor”. 

Scopul final: schimbarea de sistem

George Epurescu spune că a identificat deja o serie de “oameni din societate, fără trecut politic, dar oameni care au niște fapte în spatele lor și o verticalitate dovedită”. Recent, a demarat procedurile pentru înființarea unui partid, primul partid născut din mijlocul protestelor din ultimii ani:

“Dorim să facem o breșă, să intrăm în sistem cu oameni credibili și să luptăm din interior. Se va numi Partidul Oamenilor Liberi și vom încerca să apărem cu el la alegerile europarlamentare de anul viitor. Cei care vor crede că nu vrem decât să ajungem și noi la ciolan, trebuie să pună în contrapondere faptele noastre și faptele clasei politice actuale. Noi, dacă voiam să parvenim până acum, intram într-un partid și avansam. Dacă ne duce mintea la idei bune în domeniile în care lucrăm, ne ducea și la șmecherii, dar nu am vrut asta”, se apără Epurescu.

El a mai avut o tentativă de a candida, ca independent, la alegerile parlamentare din decembrie 2012, dar nu a reușit să strângă suficiente semnături: “Am făcut un experiment să văd ce înseamnă să aduni semnături și cum reacționează oamenii. Erau necesare vreo 2.700 și am reușit să strâng cam 1.200. Am constatat că, deși în mod teoretic există posibilitatea unei candidaturi independente, practic este o utopie. Am vrut să dovedesc discriminarea, faptul că au construit un sistem legislativ prin care au izolat populația de puterea politică”.

George Epurescu e convins că, odată ce acest baraj va fi spart de el și de alți oameni din societatea civilă care vor accede în funcții politice, breșa se va lărgi și îi va determina pe toți “profesioniștii retrași în meseriile lor” să iasă în față. Iar acesta ar trebui să fie doar începutul: “Formațiunea pe care o vom înființa își va prezenta scopul final și acesta este o schimbare de sistem. Ideea este de a gândi dincolo de niște doctrine precum capitalismul sau comunismul, pentru că ele te blochează și nu-ți dau voie să dezvolți în continuare peste ele. Sigur, o inovație totală nici în cercetare nu mai poate fi. Ceva se păstrează și din vechiul sistem și se va pleca de la libertățile fundamentale cu această construcție. Credeți-mă că nu este chiar o utopie, cum ar putea să pară”.

Resursele nu pot fi un motor economic pentru că ele nu reprezintă nimic durabil. Noi avem potențial agricol, avem potențial turistic și chiar industrial

George Epurescu, protestatar

 “Bineînțeles că sunt urmărit”
George Epurescu susține că, de când a început să-și pună în aplicare planul prin care urmărește o schimbare de sistem, este foarte atent supravegheat de autorități. După protestele din 2012, un polițist a mers în blocul unde locuiește și le-a cerut vecinilor informații despre el, iar un secretar de stat de la Ministerul Educației s-a interesat de activitatea sa la Institutul de Fizică.

Bineînțeles că sunt urmărit. Cu telefoanele chiar am probat. La un moment dat am zis să organizez un protest și la Buzău, orașul meu natal. Am vorbit cu sora mea și nu i-am spus decât «hai să facem un protest duminică». A doua zi a primit un telefon de la adjunctul șefului jandarmeriei Buzău care a invitat-o să discute pe tema unor proteste așa-zis neautorizate. Mi-am luat niște măsuri de precauție, sunt destul de atent și trebuie să fiu foarte legal în ceea ce fac, să nu mă poată agăța cu nimic. Nu le rămâne decât să inventeze chestii”.
sursa: adevarul.ro

comentariu rapcea.ro: cum spuneam, Țara se mișcă în direcția corectă, cu oameni noi, oameni curați. Doar că mai trebuie ca și noi, ceilălți 99,9% români de bună credință, să ieșim din pasivitate și să susținem astfel de oameni hotărâți să schimbe lucrurile. Schimbarea în bine nu poate veni decât de la noi, nu putem aștepta să ne-o aducă mereu alții.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *