de Mihai Tociu

Motto: Dac voi conduce aceast ar, n primul rnd a ncerca s i redau DEMNITATEA.

BUDAPESTA este unul dintre numele care au fost trecute iniial pe Arcul de Triumf, i alegerea nu a fost deloc ușoar. Justificarea „oficial”, i de necombtut, a fost faptul c, n 1919, pe cmpul de lupt militar, armata romn a nfrnt-o pe cea maghiar, iar n cel ideologic, Romnia a salvat Ungaria de la pericolul comunist.

Totui, ca s spunem lucrurilor pe nume, a avea capitala unui stat vecin trecut pe Arcul de Triumf reprezint cu mult mai mult dect localizarea unei victorii militare. Politic vorbind, acesta este simbolul unui raport de fore imagologic i de ascenden moral. Este expresia faptului c, la scar istoric, romnii au fost deasupra ungurilor. Și, cu riscul de a pune degetul pe ran, trebuie spus c etalonul acestei supremaii a reprezentat-o, dintotdeauna, Transilavania.

Dac pentru romni Transilvania este un spaiu originar, n care ei au dat numele Tisei, Mureului i Oltului, pentru unguri Transilvania a reprezentat o obsesie permanent de demonstrare a apartenenei sale culturale i religioase la Budapesta. Adic, pentru unguri, „transilvnenii”, sau „ardelenii”, ar fi un alt fel de romni, de care ei se simt responsabili și care ”și pot gsi liniștea” numai n snul ”națiunii maghiare”, alipiți teritorial la Ungaria!

Istoria abund de exemple n care ungurii au dovedit c pretențiile lor asupra Transilvaniei sunt o constant transideologic și transcedental: n plin revoluie, la 1848, aristocrații unguri, n loc s se concentreze pe revendicrile sociale i naionale proprii, supraliciteaz alipirea Transilvaniei la Ungaria, i la fel n 1919, comuniștii unguri, n loc s i vad de schimbarea sistemului politic, i risipesc și ei energiile pentru alipirea Transilvaniei. Doar un an mai trziu, n 1920, la Conferința de la Trianon, aceiași unguri, de data aceasta reveniți la sistemul democratic prin intervenția militar romn, se ncpțneaz s solicite din nou alipirea Transilvaniei la Ungaria, dar pentru un motiv care ar trebui s intre n Cartea Recordurilor ca dovada maxim de dispreț a unui popor ”european” faț de altul: delegația oficial a Ungariei a susținut c romnii sunt ”o ras cu civilizație inferioar”!

Acesta a fost contextul istoric n care romnii au decis c sunt ndreptțiți s menționeze BUDAPESTA pe Arcul de Triumf din București și, spre meritul lor, toți politicienii romni interbelici au aprobat acest gest, de mare curaj politic. A fost anul inaugurrii Arcului, 1936.

Dar bucuria nu a durat mult… Dreptul de a ne scrie singuri istoria ne-a fost luat n 1953, de ctre ocupantul-eliberator sovietic, care a decis, prin intermediul marionetelor sale de la București, s acopere cu ciment inscripția BUDAPESTA. Pentru sovietici nu a contat c Arcul de Triumf era monument istoric și arhitectonic de cea mai important clas, dup cum nu a contat nici semnificația emoțional a gestului lor. Simbolul a o mie de ani de rezistenț a romnilor mpotriva pierderii identitții și a bucuriei naționale c am ieșit cștigtori n competiția Istoriei a fost acoperit n doar cteva minute cu o mistrie, de un zidar care purta un coif fcut din ”Scnteia”. n termeni juridici, Arcul de Triumf a fost ”blasfemiat”.

”Vae victis” spuneau romanii, și noi, romnii, am simțit cu vrf și ndesat umilința a 45 de ani de dominație sovietic. Pentru c sistemul comunist, cel pe care acum pretindem c-l blamm, nu a fost altceva dect expresia politic a aparteneței Romniei la sfera de influenț sovietic! Numai un naiv, sau un ru intenționat, poate separa comunismul de Rusia.

Acum 24 de ani am avut o Revoluție, despre care spunem c a schimbat sistemul politic dictatorial, comunist, de origine sovietic, cu unul democrat, care reprezint voința poporului. n numele acestei ”voințe”, de 24 de ani se dau legi care compenseaz material și moral toate nedreptțile comise n cei 45 de ani de așa-zis comunism, și se retrocedeaz absolut orice proprietarilor inițiali, sau urmașilor lor, n numele reparațiilor istorice.

n tot acest avnt reparatoriu, ar fi fost normal s se acorde aceeași atenție, dac nu chiar mai mare, recuperrii simbolurilor care ne reprezint pe toți, pe noi ca neam. Este greu de fcut o ierarhie a acestora, dar 24 de ani este un termen suficient de lung pentru a le termina pe toate.

Și totuși, unul dintre cele mai importante simboluri, dac nu chiar cel mai important, anume inscripția BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf, a rmas n continuare ”blasfemiat”, la fel ca n timpul ocupației sovietice și la fel ca n perioada dictaturii ceaușiste.

Actualii conductori nu au nici mcar scuza unei erori pentru aceast omisiune, atta timp ct sunt ani de zile de cnd o mulțime de organizații patriotice, dar și simpli cetțeni, au atenționat toate instituțiile statului despre aceast nedreptate. Prezidenție, guverne, ministere, primrii, servicii de informații, Justiție, Senat și Camera deputaților, niciuna nu a rmas neinformat, n modul cel mai legal și oficial cu putinț. Și totuși, degeaba… n ciuda faptului c exist cadrul legal și bugete alocate, ba chiar au existat oferte de finanțare extrabugetar, și n ciuda presiunii civice, de 24 de ani inscripția BUDAPESTA refuz s reapar pe Arcul de Triumf!

Cum este posibil ca ntr-un sistem ”democratic”, care reprezint dorința majoritții, și pe care l-am cștigat printr-o Revoluție, dramatic, și pe ai crei eroi i omagiem n fiecare decembrie… deci, cum este posibil ca aceast dorinț att de simpl, att de nevinovat, att de necostisitoare, att de unanim, s nu fie ndeplinit? Ct poate s coste ridicarea unei schele de 10 metri și ndeprtarea cu o dalt și un ciocan, de ctre un meșter priceput, a celor ctorva kilograme de ciment care ngroap un cuvnt? Deja, este evident pentru toat lumea c rspunsul nu este unul care se msoar n bani.

n loc de explicație, hai s ne uitm cine sunt cei care ne conduc de 24 de ani. Deci…

Ca dizident major, simbol al rezistenței, al curajului, al anti-comunismului, al libertții de gndire, al Revoluției, ni se repet obsesiv c ar fi un… maghiar. Adic, dintre toți romnii care s-au opus dictaturii și care și-au distrus viețile spunnd NU, nu s-a gsit niciunul suficient de hotrt ca s nceap Revoluția. Oare?!

Ca reprezentant al Romniei n Parlamentul European și vice-președinte al acestuia este același… maghiar. Democratic vorbind, aceasta reprezint dorința romnilor. Oare?!

”Democrația” nu permite formarea unor partide pe criterii etnice, n schimb echivaleaz, n lupta electoral, partidele cu ong-urile minoritților etnice. Aceast anomalie legislativ, care frizeaz ridicolul, are ca principal beneficiar un ong… maghiar. Dar ea este rezultatul unei Constituții care a fost votat de majoritatea romnilor. Oare?!

Pe post de partid care particip glgios la alegeri și care este perpetuu la guvernare, este acel ong… maghiar. Acesta este rezultatul procesului electoral. Oare?!

Ca aliat politic al tuturor partidelor aflate la guvernare și care primește constant posturi n guvern, este același ong… maghiar. Probabil c votanții partidelor care cștig alegerile și doresc aceasta. Oare?!

Parlamentul a legiferat folosirea limbilor minoritților naționale, de fapt a celei maghiare, n administrația public și acum dezbate dac aceasta s fie oficializat și n justiție. Probabil c parlamentarii consider c cei care i-au votat și doresc aceasta. Oare?!

Șeful Inchiziției Gndirii, adic al Consiliului pentru ”Combaterea Discriminrii”, este tot un… maghiar. Poate este o ntmplare, și poate este un profesionist echidistant… Oare?!

Timp de patru ani, responsabil suprem pentru monumentul clas A – Arcul de Triumf, ministru al culturii romnilor, a fost tot un… maghiar.

Și aceste exemple pot continua pe pagini ntregi… Oare nu este evident c clasa politic romneasc a ajuns la un astfel de nivel de josnicie și de venalitate nct este gata s fac orice concesie minoritții maghiare doar pentru a se menține la putere?

n aceast situație, este la fel de evident faptul c refuzul de a repune inscripția BUDAPESTA pe Arcul de Triumf nu mai este o decizie managerial, determinat juridic sau financiar, ci este o decizie strict politic, o expresie a orgoliului maghiarilor, din Romnia și de pretutindeni, dublat de lipsa de patriotism a clasei politice care a ajuns s ne conduc.

Și dac ar fi vorba numai despre orgoliu, ar fi bine, dar din ce n ce mai mult se vorbește n spațiul public despre autonomie local, autonomie ”cultural”, autonomie pur-și-simplu, descentralizare, regionalizare, transilvnism, secuism, ”m-am sturat de Romnia”… Iar singurii beneficiari ai acestui discurs sunt… aceiași.

Sunt unul dintre romnii obișnuiți, care se simte neputincios n fața acestui val de minciun și de ipocrizie care, ncet-ncet, pare s acopere și s distrug aceast țar. Am sperat cu tot sufletul meu c aceast țar va renaște dup nlturarea ceaușeștilor și c voi tri aici la fel de bine și de mndru ca orice alt european, dar totul pare s fie altfel dect mi-am imaginat. n loc de o țar prosper și independent, Romnia a ajuns la mila creditorilor internaționali și a multinaționalelor, care se comport aici ca ntr-o republic bananier.

Deocamdat, nu pot s fac prea multe pentru a-i schimba destinul, pentru c așa numitul sistem democratic este o barier de netrecut pentru ca un grup de cetțeni care nu face parte dintr-o mafie-oligarhic s ajung s formeze un partid politic și s și permit financiar s participe la alegeri. Nici Ceaușescu nu și-a nchipuit un mecanism politic mai ne-democratic dect cel actual, așa numit ”democratic”.

Dar nici nu pot s privesc tcut cum aceast țar se duce de rp iar eu, ca romn, s ajung batjocura și sperietoarea celorlalte țri europene… Și cum poți s ai pretenția ca alții s te respecte dac tu, la tine n țar, n care se presupune c tu ți faci regulile, te lași clcat n picioare de cei care declar c sunt aleșii și reprezentanții ti ”legitimi”?

Absența inscripției BUDAPESTA de pe Arcul de Triumf nu mai este demult o banal nerealizare arhitectonic. Și nici o dovad a lipsei de recunoștinț faț de militarii care s-au jertfit n luptele din Ungaria anului 1919, pentru c inscripția nu comemoreaz eroii, ci menționeaz Victoria. Faptul c acceptm ca acea inscripție s nu fie repus la locul ei a devenit deja unul dintre simbolurile lipsei noastre de demnitate, ca popor, și este momentul trecem peste barierele legale cu care ”conductorii” noștri ne ncorseteaz și s nu mai acceptm așa ceva.

Dar, pn cnd vom reuși s i convingem s fac aceast reparație istoric a Arcului de Triumf, am decis s facem, eu mpreun cu un grup de prieteni, colegi de ideal, o minim reparație moral, prin inscripționarea cu vopsea a cuvntului simbol al demnitții noastre: BUDAPESTA!

Poate c modalitatea tehnic pe care am aleas-o pentru a ne atinge scopul a fost spectaculoas, sau poate c mecanismul pe care l-am creeat este ceva inedit, sau poate chiar o invenție. Prerea mea este c partea tehnic este o chestiune minimal. Este doar rodul unui hobby și mi doresc ca romnii s nu judece acest demers numai prin ingeniozitatea sa tehnic…

Scopul nostru a fost ca acel ”grafiti” s aduc bucurie și speranț n inimile tuturor romnilor, la acest moment aniversar și de srbtoare.

Foarte probabil c va urma o btlie juridic cu cei care vor considera c, din punct de vedere legal, am alterat un monument istoric, probabil cel mai important monument istoric din Romnia. Toți cei care am participat la aceast acțiune suntem responsabili și ne-am asumat acest risc din momentul n care am zis Hai!

Noi, cei cțiva care am reușit s repunem simbolic BUDAPESTA pe Arcul de Triumf, considerm c acest demers este unul strict politic și c vom fi susținuți moral de toți romnii care și-ar fi dorit s le creasc aripi pentru a o face ei nșiși.

SURSA: tociu.ro

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *