mi auzeam inima cum mi bate, n gt. Simțeam cum mi vibreaz timpanele n ritmul ei. Ochii mi se obișnuiau, ncet, ncet, cu ntunericul. Am vzut-o pe maica-mea, chircit n colț, cu mna la gura sor-mii și cu o groaz ntiprit pe faț. Aia mic, habar n-avea ce se ntmpl. Taic-miu ncerca s par calm dar lumina lunii se strecura printre jaluzele, pe tmpla lui și lucea. O pictur de transpirație alunec de pe fața lui, pe linoleul rece. Și fcu așa de mult zgomot.

Freamtul de afar se nteți. Se transform n tropit. Un ritm infernal care ne ncercuia din ce n ce aproape.Venea cu aerul, intra n noi. Ne simțiser. Știau c suntem n cas. Și citeam n ochii bulbucați ai familiei mele c și ei știau c nu mai e nici o scpare. Se auzi un ciocnit n uș. Maic-mea și nbuși un țipt.

Și atunci am vzut o schimbare n sor-mea. Un calm rutcios. De parc umanitatea din ea plecase de acolo.

-Ce-ar fi s le dm drumul? șopti ea, cu un zmbet sinistru, lipsit de inocența copilreasc pe care o știam. Nu mai era cu noi. Maic-mea o strnse la piept cu disperare. Btile n uș nu mai conteneau. Și atunci am fcut ceva nebunesc. M-am ridicat, am tras aer n piept și m-am dus s m uit pe vizor. Și oroarea pe care am vzut-o m bntuie de atunci. Mici, mulți și tenebroși.

-Primiți cu colindul? Țipar ei, ntr-o voce. Am mpietrit. M-au simțit prin uș. Poate blufau. Am fcut trei pași napoi și m-am pus napoi jos, lng familie, mbrțișați de ntuneric și liniște.

– Nu nțeleg de ce nu pleac. De ce bat ncontinuu la uș de 5 minute, deși nu am rspuns. Ce și imagineaz, c ne-au prins ccndu-ne pe toți și ne așteapt? C ne rzgndim? C dac dormim att de profund nct s nu rspundem 5 minute nseamn c sigur am vrea s ne trezim ca s auzim niște colinde și s dm niște bani? De ce nu pleac? șoptesc eu,dintr-o suflare.

Taic-miu se uit lung la mine, ca și cum n-am nțeles nimic de la viaț și mi rspunse simplu.

– Pentru c știu c ne ascundem. C nu vrem s ne ntrerupem din ce facem ca s auzim același cntec tmpit a mia oar și s mai dm și bani pentru ntrerupere. Asta e natura romnului și asta e realitatea colindului de mii de ani. Ei bat la uș și noi ne prefacem c nu suntem acas. Care cedeaz primul. Ei din btut la uș sau noi din prefcut. Bunic-miu mi povestea c n ’48 a stat 3 luni cu colindtorii la uș. Și-au mncat opincile. Și ei și ai noștri. Drzi ca munții cu toții. Pn la urm bunic-miu a cedat și le-a deschis. Trei colindtori muriser de inaniție de la ei și unul de la noi. Așa a murit unchiul tu Grigore, dumnezeu s-l ierte, asta e situația.

– Totuși, nu nțeleg. N-ar fi mai simplu s deschidem ușa și s le spunem c nu primim?

– Cum b s nu primești cu colindul, dar ce, ești neam prost? Nu ți place Crciunul?

by Radu – piticigratis.com

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *