Să invalidăm cea mai sinistră fraudă electorală din istoria României – Referendumul pentru Constituție din 2003

Către

Curtea Constituțională a României

În atenția

Domnului Președinte, Augustin Zegrean

Referitor la Referendumul pentru ”Noua Constituție” din 18-19 Octombrie 2003

Stimate Domnule Președinte,

Doresc să supun atenției dumneavoastră legalitatea actualei Constituții, prin prisma modului defectuos în care s-a desfășurat Referendumul pentru aprobarea acesteia, din 18-19 Octombrie 2003.

Ca orice proces electoral, toate condițiile de desfășurare a Referendumului au fost stabilite anterior inceperii acestuia, printre care și perioada de desfășurare. Conform legii de organizare a Referendumului, aceasta a fost stabilită pentru data de 18 Octombrie 2003, și, la ora închiderii urnelor, dacă nu se prezentau la vot 50% dintre electori, Constituția se considera respinsă, indiferent de rezultatul voturilor exprimate.

Deoarece neatingerea cvorumului conducea automat la respingerea acesteia, la nivel de cetățean, decizia de a nu participa la Referendum era echivalentă cu exprimarea dezacordului față de constituția propusă. Opțiunea de a nu participa la Referendum a fost perfect legală și cu valoare de exprimare a unei opinii față de subiectul pus în discuție. Din acest motiv, orice influențare a unui cetățean de a participa, sau de a nu participa, la Referendum a fost echivalentă cu influențarea opțiunii sale și, per ansamblu, a rezultatului final al Referendumului.

În opinia publică de la vremea respectivă, au exista două curente, pro și contra. Conform estimărilor anterioare Referendumului, cetățenii care erau pentru modificarea Constituției urmau să se prezinte la vot, dar nu erau suficient de mulți pentru a atinge pragul de 50%.

Din acest motiv, curentul anti-modificare, reprezentat de societatea civilă patriotică, a solicitat populației să adopte cea mai pragmatică modalitate de a refuza Constituția, anume procedeul boicotării referendumului.

Din acest motiv, grupul pro-modificare, reprezentat de Guvern și de clasa politică, și susținut propagandistic și mediatic cu resurse bugetare, a acționat pentru crearea unei APARENȚE DE MAJORITATE, prin atragerea unei părți a oponenților în procesul electoral, doar pentru a suplimenta numărul electorilor susținători până la atingerea cvorumului.

Chiar dacă această strategie era imorală, deoarece ea păcălea o parte dintre cei care se opuneau noii Constituții și îi folosea la validarea acesteia, ea îndeplinea condițiile legale. Succesul strategiei depindea exclusiv de controlul neoficial al mass-media și de metode de persuasiune abuzive, și de care Guvernul a făcut exces. Ca dovadă, televiziunile au transmis încontinuu îndemnuri patetice ale politicienilor de a se merge la urne și cu această ocazie au intrat în mentalul colectiv sintagmele ”urna mobilă” și ”referendum cu tombolă în supermarket”.

De o importanță vitală pentru înțelegerea fenomenului fraudării Referendumului este prezentarea motivului principal care a generat opoziție față de noua Constituție. Este vorba despre modificarea cea mai importantă pe care acesta urma să o genereze în viitor, menționată în articolul 44 lit. B, prin care se dădea posibilitate străinilor să cumpere pământ în România, ca parte a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană.

Era pentru prima oară în istoria României când o constituție permitea aceasta și era evident că situația economică urma să avantajeze străinii în cumpărarea unor suprafețe semnificative de pământ, în detrimentul cetățenilor români. Se creau astfel premisele pentru ”palestinizarea” României, adică pentru transferarea pe baze comerciale a pământului țării în controlul altor popoare.

Deoarece refuzul cetățenilor la o asemenea schimbare era instinctual și organic, întreaga mașină de propagandă a Guvernului a avut ca obiectiv obturarea și minimizarea impactului acestui articol.

În ziua Referendumului, 18 octombrie 2003, pe măsura apropierii de finalul acestuia, devenise evident că noua Constituție urma să fie respinsă prin neatingerea cvorului. Cu cîteva ore înainte de ora de închidere a urnelor, în timp ce Referendumul era în derulare, în mod neașteptat, Guvernul a decis ca perioada de desfășurare să fie prelungită cu încă o zi.

Decizia de prelungire nu a avut o justificare tehnică, cum ar fi apariția unui impediment neprevăzut pentru participarea cetățenilor la Referendum, iar prin prelungire să se compenseze respectivul neajuns. În mod evident, prelungirea cu încă o zi a perioadei de desfășurare a Referendumului a avut ca unic scop acordarea de timp suplimentar pentru influențarea cetățenilor de a participa la acesta.

În acest mod, CAUZA pentru care a fost modificată una dintre condițiile de desfășurare a Referendumului – perioada de derulare, s-a suprapus cu una dintre condițiile de VALIDARE a rezultatului Referendumului – atingerea cvorumului.

Astfel, motivul exclusiv pentru care au fost modificate condițiile de desfășurare a fost acordarea de facilități pentru unul dintre grupurile implicate în campania Referendumului, iar acest fapt a fost posibil deoarece acest grup a fost reprezentat de înșiși organizatorii Referendumului!

Consider că, prin faptul că organizatorii Referendumului nu și-au putut păstra imparțialitatea și au efectuat o modificare a desfășurării Referendumului care a influențat rezultatul în scopul dorit de aceștia, se îndeplinesc condițiile pentru a se declara fraudarea Referendumului și anularea acestuia.

Neamendarea acestei fraude de către organismele europene și internaționale, care au dovedit în nenumărate rânduri că sunt sensibile și reacționează la abateri mult mai insignifiante, dovedește că a existat o înțelegere între clasa politică din România și reprezentanții țărilor, organismelor internaționale și organizațiilor neguvernamentale de profil, care validează procesele electorale democratice. Singura explicație pentru faptul că o fraudă atât de grosieră a fost acceptată la nivel internațional poate fi doar existența un interes comun ca România să legitimeze cu orice preț noua Constituție, chiar și cu riscul nerespectării legii.

Modul în care acest Referendum a fost fraudat își găsește corespondent, ca formă și consecințe, în alegerile organizate de comuniști în 1946. Așa cum rezultatul declarat al acelor alegeri a fost folosit ca bază juridică pentru sovietizarea țării, în mod similar această Constituție va fi folosită pentru o altă acțiune anti-națională, și anume înstrăinarea pământului țării.

Faptul că s-a decis prelungirea cu o zi a Referendumului este o dovadă că el urma să fie prelungit în continuare, cu încă o zi sau chiar mai multe, până când era atins scopul de a valida noua Constituție.

În alte țări europene dezvoltate, Irlanda de exemplu, în care s-au organizat referendumuri care au fost boicotate sau nu au fost validate de cetățeni, guvernele respective au respectat voința populară și s-au mulțumit să repete acele referendumuri periodic, până când și-au atins scopul.

Se poate spune că decizia de a repeta obsesiv un referendum este ne-etică, sau un abuz de putere, dar sub nicio formă nu se poate considera ne-democratică sau ilegală. Referendumul din 2003 din România a fost încă o dovadă că nu există democrație în România și că clasa politică actuală urmărește niște interese care sunt străine, sau chiar împotriva poporului pe care susțin că îl reprezintă.

Astăzi, după 10 ani, una dintre consecințele grave ale acelui Referendum își face efectul, și anume faptul că Parlamentul a aprobat, în data de 17 decembrie 2013, o lege prin care străinii vor avea voie să cumpere pământ în România, începând cu 1 ianuarie 2014.

Aparent, această lege se impunea ca urmare a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, dar, în realitate, Parlamentul avea opțiunea de a o respinge, conform Constituției. Procesul de aderare este un proces pe termen foarte lung, supus negocierilor, și chiar UE a fost cea care s-a abătut flagrant de la acesta și a refuzat să facă unul dintre pașii importanți la care s-a angajat. Este vorba despre momentul acceptării României în Spațiul Schengen, programat inițial pentru data de 1 ianuarie 2014, dar pe care o serie de state din UE au decis să îl amâne unilateral și fără o justificare tehnică.

Este de notorietate declarația președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, făcută la București în noiembrie 2013, prin care a recunoscut că România își îndeplinise la acel moment toate obligațiile și că refuzul statelor membre era datorat exclusiv unei prezumptive anxietăți a cetățenilor proprii.

Cu toată că termenul de ”reciprocitate” se folosește obsesiv în tot ceea ce implică relația cu UE, clasa politică din România nu a vrut să țină seama de anxietatea, reală de data aceasta, a cetățenilor români față de posibilitatea ca străinii să poată cumpăra suprafețe întinse de pământ în România.

La fel ca la Referendumul din 2003, o dovadă a faptului că interesele de a aproba această lege, indiferent de voința cetățenilor, o reprezintă modul în care presa, la unison, estompează mesajele de atenționare a populației față de consecințele pe care le va genera. Un element politic care are un rol important în deturnarea atenției cetățenilor de la această lege o constituie introducerea în agenda publică a unei avalanșe de teme ecologice și civice, cum ar fi Roșia Montană și gazele de șist, însoțite de o abordare mediatică supradimensionată.

Cu toate că există motive suficiente să se considere că există un efort concertat la nivel internațional pentru adoptarea acestei legi, singurii care poartă responsabilitatea acestui gest, din punct de vedere juridic, moral și politic, sunt parlamentarii care au votat-o.

Deoarece parlamentarii români nu au avut prevederea de a amâna acest moment, așa cum au procedat cei unguri și cei bulgari, aflați în situații similare, consider că acesta este un motiv serios de a pune în discuție însăși baza juridică care a permis parlamentarilor această trădare a interesului național, anume Referendumul prin care s-a validat actuala Constituție.

Domnule Președinte al Curții Constituționale,

Mă adresez dumneavoastră ca for ce are menirea de a analiza această problemă din punct de vedere juridic. Cei zece ani scurși nu ar trebui să fie un impediment, pentru că nici cei 50 trecuți de la acapararea puterii de către Partidul Comunist printr-o fraudă electorală similară, nu au putut șterge dovezile incriminatorii, astfel ca astăzi să îl declarăm ”regim ilegitim și criminal”.

În încheiere, menționez faptul că chestiunea legalității Referendumului din 2003 este doar aparent juridică, deoarece consecințele pe care le generează Constituția validată prin acesta sunt de ordin politic, cu implicații la nivelul existenței statului român. Prin urmare, vă rog să luați în considerare posibilitatea ca consecințele deciziei dumneavoastră să fie la un cu totul alt nivel decât cel profesional sau instituțional.

Fac acest demers deoarece sunt unul dintre cetățenii care refuză să se lase înșelat de aparența de legalitate a Referendumului din 2003 și, prin urmare, nu recunosc actuala Constituție, pe care o consider ”imorală și criminală din punct de vedere politic”.

Consider că am obligația cetățenească de a atrage atenția tuturor forurilor de decizie pentru a opri crima națională pe care a săvărșit-o Parlamentul în 17 decembrie 2013, dar și de a bloca posibilitatea altor politicieni de a o repeta, folosindu-se de prezenta Constituție.

Cu considerație,

Mihai Tociu – tociu.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *