Scrisoare din partea unui francez către țăranii români care vor fi împiedicați să-și mulgă vacile manual, 2007

Am aflat nu demult că se desfășoară în acest moment la voi o dezbatere în ce privește aplicarea legislației europene care va interzice țăranilor români mulgerea manuală a vacilor și îi va constrânge să folosească aparate automate dacă vor să obțină autorizația de a-și vinde laptele și derivatele lui. Partizanii aparatelor automate au mai ales interesul, ni se spune, de a asigura o calitate perfectă a laptelui, înlăturând bacteriile și virușii care ar putea să i se adauge prin mulgerea manuală și de a suprima astfel orice risc de îmbolnăvire pentru consumator. Se pretinde astfel ca aplicarea reglementării europene va reprezenta un pas suplimentar în alinierea României la normele moderne care domnesc în Vest : un țăran care mulge vaca cu mâna, ce arhaism ! E ușor de văzut că în imaginarul acestor progresiști se profilează tot scandalul secolelor trecute cu modurile lor rudimentare de viață, cu sărăcia lor revoltătoare și cu obscurantismul celor ce se atașează cu încăpățânare la obiceiurile lor străvechi.

Prieteni români, vă scriu pentru a vă spune că în Franța a avut loc acum câteva decenii acest tip de dezbatere  asupra acestui subiect și a altora legate de viața la țară : generalizarea mașinilor de muls în fermele franțuzești care dateaza din anii ’60 a precedat supunerea agriculturii franțuzești la politica agricolă europeană. Începând cu această epocă, noi francezii am văzut efectele procesului de modernizare în care sunteți angajați azi și rezultatele acestor reglementari care vă sunt impuse. De aceea, aș vrea să vă avertizez despre ceea se ascunde în spatele acestei legi simple, aparent nesemnificative, care interzice mulgerea manuală a vacilor. Trebuie să înțelegeți că avertismentul meu nu vine dintr-o superioritate pe care ne-ar da-o progresul tehnic și economic sau dintr-o înțelegere mai fină a cursului istoriei. Din punctul acesta de vedere voi ne sunteti mai degrabă superiori – voi sau cel puțin aceia dintre voi care se încăpățânează să refuze « dezvoltarea », « progresul » și invențiile de tipul acestor faimoase mulgătoare automate.

De fapt, pentru toți cei care vor să-și vândă producția de lapte, această regulă europeană semnifică cumpărarea obligatorie a mașinilor de muls, ceea ce va provoca dispariția, în termen mai lung sau mai scurt, a țăranilor săraci care nu vor putea asuma costul acestui echipament și al întreținerii lui. Cei care vor putea să o facă vor fi aduși pe terenul unei agriculturi productiviste aflate atât sub jugul reînnoirii tehnologice și a politicilor agricole UE, cât și sub acela al diverselor stimulări finaciare (subvenții europene, vânzarea producției către industria agro-alimentară). Care va fi rezultatul ? Mari exploatări agricole mecanizate și specializate. Dacă o gospodărie produce astăzi nu doar lapte ci și unt, brânză și smântână (fără să mai vorbim de legume, ouă și carne), deîndată ce se va transforma în uzină agricolă, ea nu va mai produce decât lapte, dar în cantități mari, care va fi vândut unor firme care se vor ocupa să îl transforme în alte produse derivate.

Este comic că aceasta schimbare va avea loc în numele sănătății publice, urmând ideea că, dacă producția de lapte într-o gospodărie nu respectă regulile de igienă cele mai elementare, industria este, în ceea ce o privește, absolut curată – asta știm cu toții mult prea bine. Ceea ce veți vedea însă pe piață – ceea ce vedeți deja – sunt produse lactate mult mai nocive decât vor fi fost vreodată produsele unei gospodării, produse poluate și falsificate în funcție de interesele economice ale unei industrii agro-alimentare devenite atotputernică. Concentrația în număr mare a animalelor în grajdurile gigantice ale gospodăriilor devenite ferme agricole constituie de fapt un teren favorabil pentru apariția și propagarea rapidă a epidemiilor : pentru a le face față se vor folosi antibiotice care vor trece astfel în lapte, apoi în alimentația populației, contribuind astfel la apariția microbilor ce rezistă tuturor tratamentelor cunoscute. Obiceiul de a folosi produse farmaceutice fiind adoptat, agricultorii vor fi mai puțin reticenți în a dopa legal sau ilegal animalele, pentru a le face mai productive și pentru a-și mari beneficiile : activatori de creștere, cocktailuri de anabolizante și de antibiotice, hormoni sexuali de sinteză, iată câteva produse folosite în acest scop și care vor provoca în rândul consumatorilor boli de toate felurile, dintre care cel mai adesea cancerul. Bineînteles cancerul, la fel ca și diversele probleme ale sistemului nervos (Alzheimer, Parkinson etc.), sunt provocate și de pesticidele folosite pentru cultivarea pamântului. Împrăștiate de vânt și păscute de vaci, ele își vor lăsa urmele pâna în laptele lor. Printre cauzele acestor boli nu vor trebui ignorate nici făinurile animale care vor fi în mod cert introduse în alimentația bovinelor pentru că sunt mai ieftine decât cerealele și decât furajele și pentru că supraabundența lor artificială în proteine stimulează producția de lapte. Pentru a obține un tablou complet pe plan sanitar, mai rămâne de amintit doar poluarea laptelui cu substanțele toxice folosite în industrie în momentul când va fi extras, înmagazinat, transportat, transformat și condiționat. În fine, laptele se va degrada din punct de vedere nutritiv și gustativ, o degradare asemănatoare cu aceea prin care trec toate bunurile a căror fabricare a fost mecanizată și standardizată (legume fără gust, carne denaturată, vin amestecat cu alte produse, mobile făcute din imitație din lemn, haine uzate repede etc.). Ba mai rău : restructurarea economiei agrare românești după modelul tehnicist și productivist va avea ca urmare dificultatea și aproape imposibilitatea de a obține lapte – și în mod general mâncare – care să nu fie atins de manipulările industriei agro-alimentare, pe când astăzi, precum știți, o bună parte dintre români pot să cumpere ieftin produse autentice ce vin din agricultura țărănească. Este exact ceea ce s-a întâmplat în Franța și în Europa și ceea ce a început de fapt și în România.

Aceasta măsură care interzice mulgerea manuală a vacilor trebuie așezată în cadrul mai general al industrializării agriculturii, cu tot ce înseamnă ea pentru mediul natural și pe plan uman. Este vorba despre o industrializare care are ca urmare sărăcirea pământului prin exploatarea intensivă, poluarea apelor, dispariția unor specii animale și vegetale considerate neexploatabile sau nerentabile și, în fine, transformarea destructivă a peisajelor și a condițiilor climatice care contribuie astfel la catastrofe care ne sunt prezentate în mod abuziv ca și « naturale » : furtuni, secete, indundații, dereglări ale ritmicității anotimpurilor, etc. Pe plan uman industrializarea agriculturii nu presupune nimic altceva decât eradicarea programată a civilizației țărănești. Căci ea va aduce ruinarea a mii de țărani ce nu vor putea să-și modernizeze gospodăriile și să trăiască din vânzarea propriei lor producții pe piața modernă. Ea presupune un exod rural masiv, individualizarea raporturilor sociale și diluarea legăturilor de familie. Ceea ce înseamnă golirea satelor, copiii familiilor țărănești, cuceriți de falsele reprezentații ale modului de viață orășenesc și consumerist , visând să devină burghezi la oraș și regăsindu-se muncitori la periferia acestora. Industrializarea înseamnă și concurența fiecăruia cu toată lumea, dependența mărită față de sistemul financiar (bănci, credite, datorii) și față de tehnologiile tot mai complexe și mai scumpe (instrumente-mașini, îngrășăminte și tratamente chimice, informatizarea gestiunii de stockuri, etc.).

Aceasta dispariție a țărănimii nu e un accident al istoriei, ci o politică planificată la scară europeană și mondială de către elitele politice, conducătorii marilor firme chimice și agro-alimentare și experții lor de toate felurile. Se vizează astfel o pricepere țărănească, această lungă știință intuitivă și lipsită de concepte care este înțelepciunea țăranului; în fapt este vorba despre o etică, cea a lucrului bine făcut și a cunoașterii legilor naturii. Se vizează astfel un mediu de viață, cel al satului și al peisajului său înconjurător; o cultură populară care se exprimă în artizanat, în obiceiuri, în tradițiile orale și în dialecte. Se vizează, în sfârșit, o economie bazată pe autosuficiența tehnică și alimentară a comunității rurale și deci pe cea mai mare autonomie posibilă.

Odată cu decăderea țărănimii tocmai această autonomie este sortită dispariției: producția și întreținerea vieții sunt încredințate unui sistem economic și tehnologic mondializat, incontrolabil din punct de vedere material. În fața acestei deposedări, în fața mașinismului genralizat nu este încă poate prea târziu pentru a cultiva din nou marile virtuți ale țărănimii : spiritul de independență, gustul pentru simplitate, întrajutorarea și suveranitatea comunității asupra propriilor ei condiții de existență.

Nu e prea târziu, căci țărănimea care agonizează la noi am văzut-o la voi încă în viață. Bărbații îmbrăcați cu haine simple, purtând o șapcă ponosită, femeile în fusta cu șorț negru și cu batic pe cap, acești oameni al căror corp solid și obosit se sprijină pe lume cu încredere, îi cunosc prea bine: bunicii mei erau ca și ei; moștenirea graiului lor, a gesturilor și a valorilor lor o recunosc în graiul, gesturile și valorile părinților mei. În Franta, poporul este bolnav, bolnav pentru a fi dorit să-și uite trecutul țărănesc; mai întâi părăsindu-l pentru uzine și pentru condiția muncitorească ; apoi, acum, imaginându-se ca și „clasă mijlocie”, mica burghezie modernă care aleargă după bani, dupa semne materiale de reușită profesională, după timpul pe care societatea actuală i-l fură neîncetat. Fiecare se simte în mod confuz vinovat de a fi acceptat falsa civilizație a industriei, a statului și a banilor, de a fi lăsat după sine viața la țară și bogățiile ei adevărate. Dar această populație țărănească este încă vie la voi – este încă vieîn voi : nu am văzut-o doar la țară și în sate; am văzut-o în orașele voastre. Îmbrăcase hainele studentului, ale profesorului, ale muncitorului sau ale șomerului, dar în fond tot ea vorbea, gândea și judeca. În ea, în voi trebuie să aveți încredere pentru a opri acest proces de fărâmițare a civilizației țărănești, acest proces de industrializare masivă a modurilor de viață, al felului de a gândi, care ia oamenilor orice autonomie, orice singularitate.

Va trebui, poate, să aibă loc într-o zi un alt fel de revoluție, o revoluție care să dea înapoi oamenilor simpli, oamenilor de rând, puterea asupra propriei lor vieți, o revoluție care ar viza descompunerea acestor sisteme hegemonice de tipul industriei și al statului. Intre timp, trebuie însă să refuzați această ideologie progresistă care susține că orice inovație tehnologică este în mod necesar și un progres social sau moral. Nu vă încredeți în această fascinație pentru Europa, pentru mândria de a fi european care abia reușește să ascundă această „voință anxioasă de a se uniformiza”  pe care Pasolini o reproșa la vremea lui italienilor care tocmai se adaptaseră la ideologia europeană a societății de consum. Nu visați nici la mitul unei Națiuni române înrădăcinate în era pre-industrială : națiunea româna înțeleasă ca loc mistic și comunitate imaginară nu va înlocui niciodată pământul și comunitatea reală; problema țărănească este universală, ea trece dincolo de națiuni și nu cunoaște decât particularitățile ragionale. Mențineți și restabiliți, în orice loc și cu orice ocazie, aceste legături directe între productorii de la sat și consumatorii de la oraș, care nu sunt sub controlul statului, care scurt-circuitează raporturile mercantile determinate de marea industrie, și care au aprovizionat întotdeauna populația cu bunuri de primă necesitate, chiar și în sânul crizelor celor mai grave. Mențineti vie marea tradiție țărănească, prezervați satele, peisajele și cultura populară – dar nu ca muzeu, ci în act, în practica cotidiană, în căldura prieteniei și a stimei reciproce. Transmiteți cât mai departe bogăția cunoștințelor tehnice, agricole și culinare, botanice și medicinale acumulate de secole de civilizația țărănească. Nu e vorba de a reveni la o pretinsa vârsta de aur a omenirii; e vorba de a instaura un raport nou între orașe și sate, care să întrerupă distrugerea lor comună atât pe plan material cât și pe plan cultural și care să permită fiecaruia dintre noi să regăsească condițiile prealabile pentru construcția unei societăți autonome capabile să-și domine tehnica și economia.

Prieteni români, sunteți cunoscuți pentru capacitatea voastră de a vă ține deoparte de determinările aprige ale istoriei, de a „boicota istoria” cum scrie undeva filosoful Lucian Blaga. Dacă mișcarea istoriei trebuie să fie ghidată de dezvoltarea economiei de piață și a tehnologiilor ei atunci da, rămâneți fideli vouă înșivă și boicotați istoria!

Patrick Marcolini (traducere în limba româna Delia Popa)

via – sniadeki.wordpress.com

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *