România – o țară de fake-uri

 Urmăream zilele trecute o emisiune la tv unde un reporter deplângea de mama focului avalanșa de produse contrafăcute de pe piața românească. Nu lipsea nici deja obișnuita filmare cu camera ascunsă din magazinul unui bișnițar de produse adidas turcești, care își lăuda marfa, cu expresii de genul “sunt de calitate mai bună decât originalele din Mall”.

Și vreți să știți ceva ?! În naivitatea lui, omul spunea adevărul.

Discutam cu niște ani în urmă, cu o colegă care a făcut o călătorie de afaceri în China, pentru a comanda pentru un importator niște produse de campanie (fulare, tricouri, pixuri, etc.) Persoana respectivă s-a întors șocată de ce văzuse acolo. Zeci, sute de fabrici ce produceau milioane de produse “originale”, sub licențele unor mărci celebre de haine sau alte articole de uz comun, cu standarde de calitate dintre cele mai diversificate – și care evident că se reflectau în prețul produsului respectiv.

Spre exemplu, niște tricouri “de firmă” produse de fabrici care lucrau pentru firma (brandul) respectiv – produse pentru Germania – erau de o anumită calitate (bumbac cu puține noduri în material, pentru o scămoșare mai lentă, o anumită grosime și textură, etc.) pe când “originalele” produse de brandul respectiv pentru vânzarea în țările din Europa de Est erau fabricate din materiale de calitate inferioară, și costuri – evident mai reduse.

Pe undeva, este logică diferențierea făcută de marile branduri  în raport de țara unde vor desface produsul. Căci puterea de cumpărare a cetățenilor din țările vestice este mai mare decât a celor din Est, fapt ce se va reflecta în prețul produsului, mai scăzut în Est – din dorința producătorului respectiv de a face produsul competitiv pe piață și pentru a-l vinde.

Așa se explică faptul că imensa majoritate a produselor “de firmă” sau din categoria “de lux” de pe piața din România sunt undeva cu 30% mai puțin calitattive decât suratele lor aflate pe tarabele din Vest.

Și aici mă refer de la banala Coca Cola – de pe masa oricărui român, până la adidașii Puma, sau parfumul Channel.

Așa că dacă plecați pe afară, faceți testul: veți vedea că coca-cola lor are alt gust, mai intens, că parfumurile lor “de firmă” în principiu aceleași mărci ca și la noi – sunt mai puternice și țin mai mult, la fel și hainele și cu ce se mai vinde “original”.

Și atunci, te întrebi, nu e mai ok să cumperi de la târg, aceleași produse dar fabricate în Turcia ? Eu personal mi-am luat câteva tricouri și cămăși Lacoste din Istambul care au depășit cu brio ca durată de viață chinezăriile cumpărate din Mall.

Deci, ciocul mic fudulilor care se împopoțonează cu “originale” din Mall și care se uită strâmb la țărănoii cu fake-uri din târgul Vitan. Ambii sunt la fel de falși în raport cu piața vest-europeană.

Extrapolând întreaga chestiune la nivel de principii, putem spune că la noi cam tot ceea ce se găsește de marcă – în orice domeniu importat din Vest (intelectual, literar, principial, politic și moral) este diluat… față de Vest.

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *