Poema

Când ne-am remarcat prima dată iar ochii ni s-au întâlnit, fiecare și-a spus în sinea lui: interesant…

Apoi am intrat în vorbă, am zâmbit, am râs și ne-am întrebat în mintea noastră: oare mă place ?

Ne-am apropiat mai mult, cu lungi plimbări prin parc, discuții și glume, cu ziduri și măști care cădeau între noi, una după alta, cu privirea pătrunzând din ce în ce mai adânc în trecutul, în ființa celuilalt.

A urmat prima atingere, fiorul și emoția primului sărut, delicat precum atingerea soarelui pe chipul unui copil, la venirea primăverii.

Apoi ne-am cunoscut mai intens, în atracția irezistibilă către celălalt, împletirea trupurilor în unitatea amorului, când am îndrăznit să șoptim înlănțuiți, parola de veacuri a îndrăgostiților: TE IUBESC !

Anii au trecut tumultoși ca un râu de munte, pe care noi am navigat împreună când mai apropiați sau mai îndepărtați, însă mereu împreună.

Am cunoscut și savurat pe îndelete tihna dragostei, ne-am înfruptat unul din celălalt cu nesaț, mereu flămânzi, niciodată sătui, în pasiunea noastră.

Precum mărgelele pe șirag, am adunat amintiri, zi după zi, an după an.

Astăzi, ne privim în poze și surâdem. Doar ochii mai amintesc de băiatul din mine, de puștoaica din tine. Te prind de mână iar tu îmi șoptești: mă mai iubești ?

Te cuprind în brațe și îți răspund: dar tu, oare mă mai placi ?

Apoi, după ce ne-am savurat în priviri răspunsul, după ce fiara cu paru brațe și patru picioare s-a ghiftuit de amor, tu te înbraci în fața oglinzii, iar eu te privesc leneș, din pat. Și ghicesc în privirea ta, răsfrântă în oglindă nerostita întrebare dintru începuturi: oare mă mai găsești interesantă ?

 

599367_4182034586599_1052453268_n

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *