Meditații asupra descoperirii naturale a Naturii proprii

 De fiecare dată când închidem ochii pentru a “face” o meditație, atenția noastră se dezlipește de obiectele simțurilor exterioare (formă, gust, miros, atingere, sunet) doar pentru a se atașa imediat de obiectele simțurilor interioare.

În aceste condiții, “meditația” respectivă este doar o simplă identificare cu “ideea” sau subiectul meditației. Cel mai bine se vede acest lucru la meditația cu Sinele. Dacă ajungem să “vizualizăm” sinele ca pe ceva diferit de noi, la care trebuie să ajungem, cu care trebuie să ne identificăm, se cheamă că nu medităm, ci  doar ne identificăm mental cu o imagine a unei idei.

Atunci când trimitem o formă-gând, o întrebare țintită către adâncurile insondabile ale ființei noastre aceasta trebuie să îmbrace o formă, forma unei idei transpuse în fața ochilor minții precum ceva definit, cu limite, dimensiuni, substanță și eventual sunet și culoare. Sonda este diferită de la om la om, căci pentru aceeași idée, oameni diferiți au imagini diferite în funcție de informația pe care o dețin, de educația lor. Ce este trist este faptul că sonda se întoarce la expeditor cu un “răspuns” de aceeași natură ca și ea în ce privește forma sa “mentală”.

În aceste condiții, ne cufundăm și identificăm în/cu ideea/reflexia subiectului meditației, iar nu cu Subiectul însuși.

Ideal ar fi ca această căutare să nu provină din minte sau din emoție, ci dintr-o aspirație spontană a conșiinței celui ce meditează, către ceea ce caută.

Atunci, se cheamă cu țelul a devenit una cu năzuirea cea firească a Sinelui, iar obiectul meditației este atins cu adevărat, iar nu o reflexie sau nălucire mentală, grosieră, a acestuia.

Însă cum să realizăm acest lucru ? Căci mintea sau voința nu pot conduce sau controla năzuințele Sinelui, care are propriile sale aspirații ce se manifestă natural.

Sinceritatea căutării volitive este un prim deziderat al acestei stări. Dacă tu pretinzi că ești îndrăgostit, dar de fapt este doar poftă sexuală, dacă pretinzi că vrei să meditezi, dar de fapt vrei doar să te închizi în tine, dacă vrei să îl găsești pe Dumnezeu, dar în realitate voința naturii tale omenești caută doar către bunăstare materială, faimă și sex, aspirația naturală a Sinelui către Infinit nu se mai aliniază cu voința ce caută cele efemere iar rezultanta acestor doi vectori duce înspre o direcție, o cale de mijloc între cele două.

Pe acest vector “călduț” riști să te iluzionezi cel mai tare cu privire la propria ta stare, propriile tale realizări, riscând să consideri că deja ai atins cu mâna ce încă n-ai văzut nici măcar cu privirea – ci doar ți-ai imaginat.

Eu – cunoscut printre voi și ca Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *