Admir pe fereastra…

Admir pe fereastră puritatea fulgilor de nea, absolutul apocalipsei albe, care pare să înghită Universul… Deschid fereastra și aerul rece, purtând parfumul zăpezii, mi se strecoară în cameră, sub tricou ca o presimțire insinuantă a morții… Îl trag cu nesaț în plămâni… aproape dureros de curat – la atingerea cu pleura. Mă voi sătura în curând de el – tre să ies după pâine. 



loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *