un articol deMihai Alexandrescu

Am citit o carte care, n orice societate normal, ar fi ajunsbest-seller.

Cartea se numete „Tortura pe nelesul tuturor” i este scris de un om care a fcut pucrie pe timpul comunismului. Acest om se numete Florin Pavlovici. Studenii n-au auzit de el. Liceenii n-au auzit de el. Ziaritii, n marea lor majoritate, n-au auzit de el. Profesorii n-au auzit de el. Criticii literari n-au azit de el.

l cunosc prietenii i ceilali foti deinui politici, care – ntr-o ar tarat de comunism – au ajuns s semene cu o cast discret. Cu o sect a marilor torturai, supravieuitori ai lagrelor de exterminare. Cumva, printr-o amenzie fatal, Romnia de azi nu-i recunoate pe aceti oameni.

Pe cartea lui Pavlovici ar trebui s se bat editurile. i apoi clienii, n librrii.

Dac fenomenul sta nu se ntmpl, este fiindc „zgomotul i furia” unei lumi politico-mediatice dezaxate acoper, n egal msur, oameni, istorie i adevr. Aproape c mi vine s ntreb retoric: de la cine vrei s aflai, dac nu de la cei care au trit atunci i acolo?

Vei auzi muli politicieni c sunt „de dreapta”. Vei auzi muli politicieni clamndu-i „anticomunismul” i „iubirea de Europa”. n baza a ce spun ei toate astea, cnd primul ealon al lupttorilor anti-comuniti tace, abandonat i ignorat?

Din lina nti face parte Florin Pavlovici.

El nu discut despre ct de „de dreapta este”. Dar a simit, n urm cu 54 de ani, pulanul anchetatorului pe ceaf.

Nu vine la televiziuni s ipe c este un „anticomunist”. Dar tie gustul sngelui care l-a buit pe gur, dup lovitura caraliului de la Jilava.

„Tortura pe nelesul tuturor” se numete cartea lui – i ar trebui studiat n coli. Tinerii ar citi-o ca pe un roman, necreznd c aa ceva a avut loc n realitate. Adulii ar citi-o ca pe un document. Iar unii btrni s-ar regsi n paginile acestei confesiuni.

(Parantez. BBC a fcut, acum civa ani, un film n Siberia. Nu apare n faa camerelor de luat vederi vreun realizator, reporter sau scenarist. Ci doar victimele gulagului siberian care spun, n cuvinte simple, ce a fost atunci. nchid paranteza.)

Jurnalismul romnesc nu produce un asemenea film, ct nc triesc mrturisitorii. Pavlovici ar fi un actor excepional. Norocul nostru, al tuturor, este c fotii deinui politici, contieni de dezinteresul contemporanilor, au hotrt s scrie. S-i mrturiseasc experienele.

n urm cu vreo cteva luni, am scris despre cartea lui Alexandru Mihalcea: „…i m-au mpins n ntuneric”.

Astzi scriu despre cartea lui Pavlovici.

Cei doi sunt prieteni. mprtesc o tineree comun. i un iad comun.

Povestea lui Pavlovici se apropie de clasicism.

Arestare noaptea, cu Volg neagr la scar, ochelari negri, celul mizer, anchet cu bti i tortur, simulacru de proces, condmnare. Acolo unde Mihalcea este discret, Pavlovici le spune pe fa, povestind despre anchetatorul Constantin Voicu, de exemplu:

„A ncercat, mai nti efectele curative ale pulanului. M lovea n cretet i peste urechi, n spinare i peste brae. Masa prins n uruburi nu-mi permitea s evit loviturile… Cnd izbea cu bastonul de cauciuc pstra o anumit demnitate. Cnd nvlea asupra mea cu pumnii, cu palmele, cu picioarele, se schimonosea de ur… Nimeni nu m-a urt att de tare. Era o ur principial, partinic, marxist-leninist, orientat activ mpotriva unui duman al poporului.” (p. 16)

Atmosfera camerelor de detenie? Iat-o!

„Era frig i umezeal n galeriile subterane… am fost mpini rnde pe rnd, pe uile masive ale camerelor de detenie…, nu se distingea nimic, parc a fi ptruns ntr-un mormnt. M-a izbit doar o putoare de nenchipuit, o putoare esenial, cosmic – ameitoare, uciga otrav… Cte un prizonier bolnav i ruinos, care nc i mai nchipuia c igiena personal ar trebui s rmn personal i intim, nu-i putea face nevoile dect dac i ascundea faa n zeghe sau ptur. Triam n promiscuitatea aceea cam 80 de pucriai.” (p. 50-51)

Acest iad avea s extermine o mulime de intelectuali i artiti ai Romniei. Pavlovici d cteva exemple de oameni care au fost strivii de sistemul concentraionar romnesc…

Pe Dan Demetrescu, partener al lui Constantin Tnase pe scena teatrului Crbu i prieten al lui Pstorel Teodoreanu, l ascultau deinuii povestind despre boema bucuretean a anilor 30.

Dumitru Panaitescu, fiul criticului literar Perpessicius, a fost aprat n simulacrul de proces comunist de ctre Tudor Vianu. Depoziia solemn i academic a lui T. Vianu l-a scos din mini pe judectorul cu epolei care i-a reproat celebrului critic lietarar c se poart necuviincios cu nalta curte…

Pe scurt, n acele momente germina un sistem n care aveau s prospere nite „gunoaie umane organizate ca organe de represiune.” Pavlovici l descrie sugestiv pe Liviu Prun, cpitan i judector militar, al crui creier „funciona dup principiul aparatului digestiv al unei psri de curte: nghiea boabe i producea gina”, ntr-att era de priceput n a deturna sensul unei mrturii i de a o mpinge ctre opusul ei, „transformnd un om cinstit ntr-un bandit”.

V vine sau nu s credei, acest Liviu Prun a fost avansat la gradul de general de ctre FSN, dup 1989…

Tot n aceast carte, ntlnim personaje care par desprinse din romanul „Contele de Monte Cristo”. Aurelian Gulan, de exemplu, militar de carier care fcuse parte din batalionul de gard al marealului Ion Antonescu, la doar 37 de ani, fcuse 1 an de rzboi, 12 ani de captivitate la rui i primise 8 ani de pucrie romneasc…

Poetul Andrei Ciurunga (Robert Eisenbraun) compunea versuri n timp ce sprgea piatr sau se ghemuia sub patul de fier, pe cimentul celulei, ca ftul n pntelecele mamei, i punea ptura n cap, rmnea nemicat ceasuri ntregi i, cnd ieea de acolo, poemul era gata. Poemele sale erau memorate de ctre toi deinuii din nchisoare – singurul lor alean, singurul loc acces la frumusee: „La ora cand cobor, legat n fiare,/S-mi ispesc osnda cea mai grea,/Cu fruntea-n slav strig din nchisoare:/Nu-s vinovat fa de ara mea.”

Oare se studiaz n coala romneasc poezia nchisorilor? ntrebarea este retoric. Rspunsul este – nu. i acelai rspuns l primete i ntrebarea despre literatura exilului.

Dincolo de povetile de groaz pe care le citim n „Tortura pe nelesul tuturor”, Pavlovici emite judeci memorabile, cum este aceasta:

„n sistemul de represiune care a stpnit Romnia mai mult de 40 de ani, exist o categorie de slujbai ce s-a acoperit pururi de ruine. n ea s-a ntlnit corupia magistratului civil cu brutalitatea soldatului. Din aceast acuplare morbid s-a nscut mercenarul de tip nou: judectorul militar. Dac securistul de rnd urmrete, pzete, i, la nevoie, ucide oameni nevinovai, dac anchetatorul smulge prin tortur mrturii mincinoase, dac procurorul (i el militar) lanseaz acuzaii delirante, toi acetia pot avea sentimentul c i fac datoria. ns, judectorul nu are scuz. inut s mpart dreptatea, el a dat cele mai aberante sentine din istoria justiiei romne.” (p.73)

Efectele acestor sentine?

2.000.000 de oameni reinui, anchetai, condamnai. Dintre acetia, 300.000 de mori n celule sau lagre de exterminare. Pentru a nelege proporiile, Pavlovici propune urmtoarea comparaie: inchiziia spaniol a ucis, n trei secole de existen activ, 3.000-5.000 de eretici.

nainte de a ncheia, o ntrebare. Pentru ce a fost condamnat Florin Pavlovici?

O spune chiar el, prin rspunsul la aceeai ntrebare pe care i-o adreseaz caraliul de la Jilava, poreclit Ferometal, fiindc avea gura plin de dini de vipl: pentru c nu i-a plcut o carte. „Rdcinile sunt amare”, de Zaharia Stancu. Da, „calomnierea literaurii progresiste” de dup 23 august 1944 era pedepsit prin nchisoare.

La sfritul lui 2013, toate cele de mai sus – care nu redau aici nici mcar o pictur din atmosfera crii „Tortura pe nelesul tuturor” – ne par halucinante. Cititorul se ntreab dac oamenii au putu face aa ceva oamenilor. Dac un romn a putut face aa ceva altor romni.

Rspunsul este – da. Satul romnesc, devenise, pentru o perioad o fabric de cli.

„Un om ntreg la minte nu se face paznic la nchisoare… Cnd sunt attea profesiuni pe lumea asta nu te faci clu. Mturtor, da, Ccnar, da. Dar nu uciga.”

La sfritul crii v vei ntlni cu un Florin Pavlovici liber, care, pe peronul unei gri, ne spune:

„Repetam, de data asta, n absena zidurilor, micrile vechi din celul… Nu-mi venea s cred c mi-era atta fric de libertate.”

Sursa: dezbaterea.ro

comentariu rapcea.ro: nu prea ne grbim s condamnm comunismul dect din vrful buzelor, sau pe hrtie, prin rapoarte de 666 de pagini. Nici vorb s comemorm victimele, s tragem la rspundere penal torționarii, s blocm accesul ctre funcții publice a comuniștilor. Nici UE nu cunoaște, și nu recunoaște martiriul comunist al poporului romn, n schimb se grbește s ne oblige pe toți s condamnm…negarea holocaustului evreiesc. Este suferința evreilor mai mare, sau mai important dect suferința produs romnilor de comuniști – mulți dintre aceștia fiind evrei veniți din Rusia ?

Holocaustizarea memoriei colective vine și prin idioți ca Dan Șova, care din dorința de a-i fi trecute cu vederea derapajele antisemite, se nham plini de energie la cruța jidneasc a supremației holocaustului lansnd afirmații de genul “fr memoria holocaustului nu vom fi capabili s construim o societate democratic”. Dar fr memoria comunismului vom putea oare ?

Ce pretenții pot avea ns de la beizadeaua Șova, care cerșește ndurare lingnd acolo unde a scuipat – terorizat de amenințarea fantasticului aparat mondial de represiune sionist, cnd tartorul cel mare, Traian Bsescu, o suge cu gura plin de la licuriciul sionist, ndemnndu-ne CULMEA NERUȘINRII, tot pe noi, romnii, s “reflectm la atitudinile noastre n fața istoriei” !? Dar Israelul și-a cerut vreodat scuze pentru toți torționarii comuniști care s-au refugiat n Israel ncepnd cu anii 60, iar Israelul, stat nazist și terorist, i-a ascuns și i-a protejat ?!

Cnd și vor cere scuze evreii pentru nașterea monstrului comunist, pentru crimele fcute de coreligionarii lor n numele bolșevismului ? Asta trebuia s i ntrebe Traian Bsescu pe liderii evrei, la vizita din Israel ! Cnd vor veni aceștia s și exprime regretul faț de crimele coreligionarilor lor, de la Gherla, Aiud, Pitești, Jilava, Rahova, Sighet, Ocnele mari sau Canalul Dunre-Marea Neagr ??

Consider c pericolul comunismului nu a trecut ci este mai actual dect oricnd, acesta riscnd s renasc, CULMEA, chiar din direcția statelor așa-zis capitaliste, ale Europei Occidentale. Semnele virajului ctre comunism sunt clare n toat Europa de Vest. Nu mai demult de alaltrieri, Bundesbank-ul Germaniei cerea imperios Bncii Centrale Europene s impun guvernelor celorlalte state europene taxarea averilor cetțenilor bogați, pentru ieșirea din criz. Adic un fel de confiscare/naționalizare forțat a averilor, pentru “binele comun, al tuturor”.

Fr dreapt și prealabil despgubire, ci doar pentru vina de a fi muncit mai mult ! La fel, se calc n picioare principiul sacru al dreptului de proprietate – esența capitalismului, Guvernul britanic hotrnd fr consultare popular, c se pot exploata gazele de șist aferente unei proprietți, fr acordul proprietarului terenului !

Iar noi batem cmpii, isterizndu-ne din pricina holocaustului, de parc fiecare dintre noi am avea cte un evreu n familie !

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *