Zilele trecute m-au abordat pe fb diversi/diverse cititori/cititoare ale blogului, cu solicitri de informații suplimentare. Despre cura cu ulei de msline și lmie, despre sntate, despre spiritualitate, despre continenț, etc.

Exist o tendinț de idealizare n tineri mai ales, care i face prad ușoar tentațiilor unora. ncepi cu un sfat, cu o vorb bun și nici nu-ți dai seama cum ai și devenit guru-l lui cutric sau cutric. Apoi, legenda crește, se ntinde ntocmai ca brfa (c deh, gura lumii, doar pmntul o astup), și vorba spus se ntoarce ntocmai ca bumerangul, la tine, sub form de zvon, și te trezești c auzi – la a șaptea gur, lucruri fantastice povestite despre tine: despre ct de paranormal ești, cum i-ai ghicit gndul lui cutric sau cutrica (deci clar ești telepat, da` din modestie, nu te dai n fapt !), cum te-a simțit cnd a fcut meditație (evident, de la excepțional n sus !). Ba unii dintre acești nuci “cuttori spirituali” cu zero repere, te mai și viseaz (deși tu știi sigur despre tine nsuți c nu le ai cu visul conștient, dedublarea, etc.) și povestesc alte nzbtii savuroase despre tine, care sporesc și ntrețin legenda.

Este n firea omului s caute supranaturalul, misteriosul, miracolul, acolo unde crede c l are la ndemn. Iar dac ai ghinionul s pun ochii pe tine astfel de “aspiranți spirituali”, riști s creasc n tine tentația orgoliului celui care știe un pic mai mult dect cellalt. Crește n tine sentimentul importanței de sine, ncepi s te “joci” cu micii ti “discipoli”, s le-arți ct de deștept, de citit, de atoate-cunosctor și experimentat n toate cele ești, pentru c, nu-i așa ?! chiar știi mai mult dect ei, ai citit, nvțat practicat și experimentat mai mult dect ei, deci au ce nvța de la tine. Și astfel ncepi s te autoconvingi c este voința lui Dumnezeu ca tu s i ghidezi și s i ajuți pe calea spiritual, pentru c “nimic nu este ntmpltor”, nu-i așa ?

Și ncet ncet, ncetezi s-i mai contrazici atunci cnd te laud sau ți pun n crc tot felul de legende și fapte miraculoase, ci doar te mulțumești s zmbești tainic și s faci pe misteriosul, gndind c un pic de transfigurare nu a fcut ru nimnui, nu ? Pn la urm, și tu “nveți nvțndu-i pe ceilalți” iar legenda despre osul de cine pe care toți l venerau creznd c este un os al degetului lui Budha, este adevrat, cci datorit adorației și transfigurrii credincioșilor, oare nu s-au produs vindecri miraculoase cu un simplu os de cine ?! Oare Dumnezeu nu lucreaz prin oameni, și de ce s nu fi și tu un “releu divin” prin care Dumnezeu ghideaz sufletele nsetate de El ?

Și astfel, dintr-un simplu sftuitor, un om bineintenționat care a rspuns cndva ntrebrilor unor curioși, ajungi s devii centrul universului unor oameni care devin orbiți și nrobiți de personalitatea ta. Apoi ajungi s confunzi propriile tale dorințe cu dorințele celor ce te urmeaz: ești dornic s mprtșești secretele seualitții cu continenț. ncepi s “inițiezi” femei, asumndu-ți deschis rolul de maestru, iar pofta crește și tot crește, cci fascinația și adorația discipolelor crește odat cu trirea noilor experiențe. Dac le iubești ? Da, le iubești cu acea dragoste rece, impersonal și lipsit de amnunte. Abia dac le reții numele, cci ceea ce conteaz este forma lor fizic, calitțile pe care le manifest: tinerețea, frumusețea, feminitatea și erotismul. Ele devin doar ppuși fr personalitate, chipuri fr suflet, propice tranfigurrii, translatrii de la individ la principiu cosmic. n acest joc, istoria personal devine un balast nedorit. Nu ai nevoie de ea. Și roata se nvrte…

Mrturisesc c m-am oprit n prima faz a acestei transformri fabuloase. Am preferat s dau curioșilor ce deveneau insistenți și ncepeau s prezinte toate semnele “discipolului ideal” rspunsuri aiurea, ba pe unii i-am și jignit, pentru a-i ndeprta, spre binele lor și al meu. Cci am nvțat ceva din trista expereinț a celui care a fost cndva un om bun, pe numele su Gregorian Bivolaru.

Dac m ntrebi astzi ce cred despre spiritualitate, ți voi rspunde c viața m-a nvțat cte ceva.

Vd sfințenie n viața de zi cu zi, unde alții nu vd dect umilinț și cazn. Cci pleac n fiecare ceas, n fiecare minut ctre Cer, sufletele umile, neștiute de lume, ale celor ce și-au dedicat toat viața, tinerețea și dragostea celor dragi, pentru care au fcut toat viața sacrificii, cu o renunțare de sine exemplar. Mame, bunici, prinți, dar și nvțtori cu haine peticite, care tocesc bncile claselor mbtrnind prematur, pe doar 8 milioane pe lun. Doctori “fr de arginți” care și duc zilele n mizerie, cnd ar fi putut salva vieți n strintate, pe bani multi. Sau pur și simplu oameni care și-au dedicat existența pentru a șterge o lacrim de pe obrazul copiilor orfani. Ei sunt “sfinții” mei, ne-știuți, ne-vzuți de nimeni. Considerați fraieri, proști, idealiști. Ei sunt “sarea pmntului”, pinea lui Dumnezeu, dovada palpabil a compasiunii și iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Atta vreme ct astfel de oameni vor mai tri printre noi, vom ști c mai exist Salvare și Mntuire.

Mihai Rapcea

CategoryUncategorized
Tags

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer