Motto: If there is a book you want to read, but it hasn`t been written yet, then you must write it ! – Toni Morrison

Partea I

Adam se ndrepta agale spre intrarea zgrie-norului pe fațada cruia șerpuiau electrizant nsemnele trustului medical. Senzorii de la intrare emiser piuitul sec semn al faptului c nu fusese recunoscut de sistem, iar el se ndrept, la fel ca n vremurile vechi, ctre recepție, unde un consultant uman l ntmpin surprins. Adam și scoase tacticos legitimația de identificare, pe care consultantul o prelu ceremonios, introducndu-i datele n terminalul virtual. Pe lng ei se prelinser ntre timp mai bine de 10 alte persoane, ce se mișcau somnambulic, ghidate de vocea interioar a inteligenței artificiale a cldirii, care i și ghida vizual cu sgeți fluorescente virtuale ctre ncperile unde urmau s le fie verificați parametrii de sntate. Datorit interfeței neuronale integrate, pacienții erau reperați instantaneu nc de la intrarea n cldire, iar gigantica inteligenț artificial a trustului medical i direcționa fr greș ctre ncperile unde aveau programare, transmițndu-le direct prin organele de simț branșate la internet, informațiile necesare.

Adam era unul dintre tot mai puținii oameni ce refuzaser beneficiile interfeței neuronale și chiar pe cele ale dispozitivelor biometrice de identificare. Se mndrea cu faptul c structura sa biologic era nealterat de tehnologii, uman și natural sut la sut. Binențeles, acest lucru prezenta – n viziunea unora, și anumite dezavantaje, care ns lui nu i displceau, ba dimpotriv. Trebuia permanent s prezinți la control actele, pentru a fi identificat la utilizarea serviciilor publice, n vreme ce majoritatea concetțenilor si beneficiau de recunoașterea automat a identitții, grație conexiunii la sistemul global virtual. ns lui Adam i plcea contactul uman. i plcea s fie ntrebat, legitimat de ctre un semen de-a su, dect s fie salutat afabil de ctre o mașin. Realiza c se iluzioneaz, c de fapt aceste contacte sporadice nu reprezint nimic serios, ns ele i mențineau iluzia unei socializri din vremuri demult apuse, care astzi i lipseau.

Consultantul i ntrerupse șirul gndurilor, restituindu-i bucțica de plastic ce avea numele su nscris pe ea. Documentul su de identitate. Majoritatea tinerilor l priveau ca pe o ciudțenie, nențelegnd ncpțnarea cu care Adam refuza beneficiile interfeței neuronale. ns el ținea la vechile sale obiceiuri. Ascult cu un aer absent indicațiile consultantului și porni pe urmele sgeții roșii ce se aprindea intermitent pe podeaua cu holograme de sub picioarele lui. Indicatorul l duse n pragul unei uși unde se stinse plpind, semn c ajunsese la destinație. Ne-recunoscndu-l, ușa rmase nchis, ns Adam era obișnuit cu orbirea administratorilor virtuali faț de persoana sa, așa c mpinse ușurel ușa, care ced și se deschise. n ncpere se afla un alt consultant, purtnd nsemnele de medic-analist, care l salut binevoitor, consultnd n propriul sau cmp vizual virtual fișa medical a lui Adam. l invit se se lungeasc pe o sofa din gel nanitic, ce se mul imediat n jurul corpului lui Adam precum o imens bul de ap, susținndu-l confortabil, pstrndu-i deschise doar orificii prin care s priveasc, s vorbeasc și s respire. n mai puțin de un minut consultația se finaliz, iar consultantul l ntreb pe Adam cum dorește s primeasc rezultatele. Adam opt pentru transferul informațiilor ctre locuința sa – sau mai bine zis ctre inteligența artificial a acesteia, care urma s ia toate deciziile necesare corectrii prin alimentație, medicație și stil de viaț, a strii de sntate a lui Adam, n cazul n care analiza sntții la care tocmai fusese supus – ar cere-o.

Obișnuit s interacționeze cu oamenii, Adam l ntreb pe consultant dac totul este n regul cu sntatea lui. Acesta ridic plictisit din umeri și i indic cu un gest s acceseze o interfaț virtual grafic aflat ntr-un colț al ncperii. Eșund n tentativa lui de comunicare, Adam și trși picioarele spre ieșire și prsi ncperea. Din celelalte ncperi, alte mii de oameni intrau sau ieșeau ntr-un flux continuu, pefect ordonat. Pentru ei, analiza sntții era mult mai simpl, cci de la intrarea n cldire softul medical al trustului se racorda la interfața lor neuronal, colectnd datele culese din sistemul neuro-vegetativ al persoanei respective. Apoi acestea erau analizate, comparate cu datele anterioare, stocate iar n cazul n care indicatorii de sntate proveniți de la un țesut sau organ prezentau anomalii ce indicau o stare de boal, programe de reconfigurare și reparare activau la nivel celular – prin intermediul interfețelor neuronale, sistemele de corecție și reconfigurare permițnd readucerea celulelor sau a unor ntregi organe sau țesuturi – n parametrii normali de funcționare. Astfel, printr-o simpl vizit de cteva minute n incinta trustului medical, membrii societții erau readuși n parametrii normali biologici ce poart denumirea comun de stare de sntate.

Nu la fel stteau lucrurile pentru Adam. ntruct el refuzase implementarea sistemului de interfaț neuronal, Sistemul nu avea acces direct la informațiile despre starea de sntate a celulelor lui, fiind necesar culegerea de informații prin intermediul sofalei medicale cu nanoboți, pe care o vizita din cnd n cnd. n ceea ce-l priveau, corecțiile strii lui de sntate nu se fceau direct, prin readucerea n parametrii normali de funcționare celular, ci prin msuri adecvate, externe, adic prin alimentație, medicație, odihn și mișcare.

Acceptase ideea c n timp, corpul su nu va mai putea fi reparat doar prin msuri externe, iar procesul de mbtrnire și va urma cursul, spre deosebire de cei ce acceptaser implantul interfeței neuronale, ns acest lucru nu l deranja. Tinerețea veșnic l nspimnta, i ddea sentimentul pierderii nsemntții timpului, al valorii devenirii.

Aprecia unicitatea clipei din perspectiva efemeritții ei, precum un om ce prefer gustul și savoarea unei sticle de vin Chardonnay producția 1963, ultima sticl rmas din acel an, dect s știe c se poate bucura o eternitate, mereu și mereu, de același vin aflat la discreție. Opulența și risipa resursei numite timp i rpea savoarea tririi clipei, srcind-o de valoarea sa. De aceea alesese simplitatea traiului muritor, ntr-o lume ce tindea spre nemurire.

E drept, nemurirea tehnologic implica și riscuri, ce demonstrau ct de fragil era sistemul. Nu rare erau cazurile n care grupri teroriste ncrcau viruși informatici pe rețelele publice virtuale, aceștia infectnd rețelele neuronale ale ghinioniștilor ce se aflau n contact la acel moment cu respectivele rețele, iar jurnalele de știri abundau n secvențe macabre cu oameni ce se dizolvau pur și simplu n cteva minute, n mase de carne nsngerate, sub impactul devastator al virușilor informatici ce declanșau haosul n sistemele neuronale de control al sntții individuale.

ns riscul unor astfel de evenimente era mic, iar impactul asupra publicului, nesemnificativ, n comparație cu beneficiile oferite de branșarea la Sistemul virtual global prin intermediul implantului neuronal.

Implantul era realizat nc din primii ani de viaț, ns prinții puteau opta (nc) pentru progeniturile lor, cu privire la realizarea implantului. Un mic mnunchi de bio-siliciu grefat pe mduva spinrii, hrnit și crescut adecvat, ajungea n scurt vreme s dubleze sistemul nervos al individului, prelund și susținnd funcțiile vitale și – cel mai important, deschiznd individului accesul direct ctre rețeaua virtual a internetului, prin toate cele 5 simțuri.

Individul nu era conectat la rețea doar ca entitate-persoan-nume, ci și ca vz, auz, miros, pipit, gust, memorie și trire, fiind prezent n contact cu Rețea ori de cte ori și dorea. Acest dublaj permitea utilizatorilor acces simultan n dou lumi – cea fizic și cea virtual, ce permiteau vieți uneori paralele și total distincte una de cealalt. Adaptabil prin natura sa, ființa uman ajunsese s și adapteze declanșatorul magic ce separa cele dou lumi, lsndu-le s se ntreptrund fr a se amesteca haotic.

nvțați de mici cu interfața neuronal, copii nvțau s o foloseasc, s co-existe pe diferite planuri ale existenței – fizic și virtual, ajungnd uneori la performanța de a realiza activitți simultane, complet distincte. Nu de puține ori se ntmpla ca unii tineri s se angreneze virtual n activitți recreative precum jocuri de echip, n timp ce n lumea fizic se deplasau, mncau sau fceau alte activitți puțin solicitante.

Va urma

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *