Instituțiile și legile statului cu privire la cardurile biometrice de identitate și de sănătate, partea I

prezentare rapcea.ro: problematica documentelor cu cip de proximitate continuă să suscite o serie de temeri și întrebări  rămase până în prezent fără răspuns. Am primit pe email acest material din partea dlui. Ștefan Alexandrescu, cu rugămintea de a-l publica și promova în mediul on-line. Consider că trebuie să atragem atenția opiniei publice și să relansăm dezbaterea pe tema pericolului reprezentat de documentele electronice, atât din punct de vedere religios cât și al dreptului la intimitate al cetățeanului.

Expunere de motive

Acesta este un prim articol documentat pe subiectul cardului biometric ca instrument de identificare în România, atât sub formă de card național pentru asigurări de sănătate, cât și drept carte de identitate.

În ultimii 12 ani, introducerea acestor documente în România a fost speculată, planificată, însă insuficient dezbătută din punctul de vedere al transparenței și al democrației. Ca urmare, este un subiect extrem de sensibil în legătură cu care aproape fiecare persoană are o părere foarte vehementă.

Scopul cu care am redactat acest articol NU este să expun părerea mea personală cu privire la acest subiect, ci să prezint o serie de fapte și date pe care le consider informatii de interes public. Poziția mea în procesul de obținere a acestor informații a fost de cetățean român care își exercită drepturile civile. Sunt convins că unele din cele de mai jos sunt cunoscute, altele pot fi informații noi. Măsura în care ele sunt utile poate fi judecată de fiecare cititor în parte.

Am să încerc, drept urmare, să fiu obiectiv și cât mai corect în prezentarea acestora.

În același timp, trebuie specificat că ceea ce am scris mai jos sunt rezultatele documentării personale. Am specificat sursele. Nu am pregătire juridică și nu îmi asum răspunderea, nici responsabilitatea pentru deciziile pe care cititorii acestui articol le-ar putea lua, în baza acestuia. Nu garantez că ceea ce am scris aici este 100% sigur sau complet dar, pe baza cunoștințelor mele, am încercat să creez o imagine cât mai completă.

Cadrul legal

În primul rând, în România nu mai există buletine de identitate. Actele de identitate cunoscute în secolul trecut drept „buletine de identitate” se numesc cărți de identitate și se prezintă sub formă de carduri de plastic. Legea ce reglementează cărțile de identitate ce se emit cetățenilor români este ordonanța de urgență a guvernului OUG nr. 97/14 iulie 2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români , republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 719 din 12 octombrie 2011 . Versiunea consolidată completă a acestei legi se poate găsi aici în format PDF. Versiunea simplă în format PHP poate fi citită aici.

Dar această lege nu mai este valabilă în forma aceasta, deoarece aceasta a fost modificată prin Ordonanța de urgență nr. 82 din 4 decembrie 2012 pentru modificarea si completarea unor acte normative privind evidenta persoanelor, actele de identitate ale cetatenilor romani, precum si actele de rezidenta ale cetatenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European rezidenti in Romania, publicată înMONITORUL OFICIAL nr. 838 din 12 decembrie 2012 . Seria de petece legislative numită OUG nr 82/2012 poate fi consultată în format .aspx aici.

Peste acestea, se mai adaugă o serie de petece sub forma legii nr. 235 din 15 iulie 2013 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 82/2012 pentru modificarea și completarea unor acte normative privind evidența persoanelor, actele de identitate ale cetățenilor români, precum și actele de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rezidenți în România, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 442 din 19 iulie 2013. Aceasta se poate găsi în format .html aici.

În decembrie 2012, s-a propus o nouă modificare a acestora, prin adăugarea a ceea ce se numește „hotărârea pentru modificarea și completarea unor acte normative privind aplicarea dispozițiilor legale din domeniul evidenței persoanelor, actelor de identitate ale cetățenilor români, precum și actelor de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rezidenți în România, precum și pentru aprobarea procedurilor de preluare a datelor biometrice pentru emiterea documentelor electronice și a condițiilor tehnice și aspectelor procedurale și legale privind accesul operatorilor de date cu caracter personal la conținutul cip-ului cărții electronice de identitate și cărții electronice de rezidență”. Am scris despre asta aici. Până acum, aceasta nu a fost trecută în stadiul de lege, deci este doar un proiect (deocamdată).

Pentru cineva care dorește să știe ce anume este valabil și ce anume nu este valabil din ce s-a planificat prin aceste legi, este foarte dificil să găsească o versiune consolidată a tuturor acestora, probabil pentru că nu există. Așadar, lectura se face de la cap la coadă, astfel:

Legea 235/2013 modifică

OUG 82/2012 care modifică

OUG 97/2005 versiunea 2011

Toată această legislație trebuie să fie coroborată și cu legea reformei în sănătate, adică Legea nr 95 din 14 aprilie 2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006. Versiunea actualizată până în 2012 a acestei legi poate fi citită aici în format PDF. Această reformă se completează cu hotărârea guvernamentală nr. 900/31 decembrie 2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicarea prevederilor referitoare la cardul national de asigurari sociale de sanatate din titlul IX Cardul european si cardul national de asigurari sociale de sanatate din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare. HG 900/2012 poate fi citită în format .php aici.

Statul este obligat să ofere informații cetățenilor care le formulează corespunzător

În tot acest proces, mai multe instituții și companii ale statului sunt implicate. Toate aceste instituții și companii sunt obligate să răspundă solicitărilor de informații ale cetățenilor pe baza a două legi fundamentale.

Prima este Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. L. 677/2001 poate fi consultată în format .html aici. Răspunsurile la cererile adresate de cetățeni trebuie comunicate în termen de maxim 15 zile de la data primirii solicitării de către instituția respectivă. Dacă instituția refuză să răspundă cererii, atunci cetățeanul are dreptul să adreseze o plângere la Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, nu mai devreme de 15 zile față de momentul în care o plângere similară a fost adresată instituției ce refuză răspunsul. Instituțiile sunt obligate să răspundă la o cerere de acest tip, pe an.

A doua este Legea nr. 544/12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, actualizată până în 2006, al cărei text îl puteți citi în format .pdf aici. În mod normal, răspunsul trebuie comunicat în termen de 10 zile. Dacă răspunsul solicitat este unul mai elaborat, atunci instituția trebuie să comunice aceasta și să livreze răspunsul în termen de 30 de zile de la primire. În cazul în care instituția refuză să răspundă, cetățeanul poate adresa o plangere oficiala catre sectia de contencios administrativ a Tribunalului in ale carei competente ca instanta de fond intra aceasta. În cazul de față, este vorba despre Tribunalul Municipiului București.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare „Orice persoana care se considera vatamata într-un drept al sau ori într-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagubei ce i-a fost cauzata. Interesul legitim poate fi atât privat, cât si public.”.

Plângerea se formulează cf. L. 544/ 2001 în termen de 30 de zile de la expirarea termenului la care instituția trebuia să răspundă.

În ceea ce priveste modalitatea de transmitere a unei cereri de chemare în judecata, trebuie ținut cont și de dispozitiile art. 199 din Noul Cod de procedura civila, conform carora: „Cererea de chemare în judecata, depusa personal sau prin reprezentant, sosita prin posta, curier, fax sau scanata si transmisa prin posta electronica ori prin înscris în forma electronica, se înregistreaza si primeste data certa prin aplicarea stampilei de intrare. Dupa înregistrare, cererea si înscrisurile care o însotesc, la care sunt atasate, când este cazul, dovezile privind modul în care acestea au fost transmise catre instanta, se predau presedintelui instantei sau persoanei desemnate de acesta, care va lua de îndata masuri în vederea stabilirii în mod aleatoriu a completului de judecata, potrivit legii.”.

Așadar, trimiterea în judecată a instituției pentru încălcarea legii prin refuzul tacit se poate face și prin e-mail.

Instituțiile implicate

Instituțiile și companiile statului care sunt implicate în procesul cărților de identitate și a cardului național de asigurat sunt:

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), cu sediul în București, Calea Calarasilor 248, Bl. S19, Sector 3, 030634. Casa Națională de Asigurări de Sănătate are în mod oficial adresa media [at] casan.ro, care nu funcționează. În schimb, există o listă de telefoane care poate fi consultată aici. Din când în când, există posibilități să găsiți pe cineva care să răspundă la vreounul din aceste telefoane. Vă recvomand să nu folosiți numărul tel verde. Nici acela nu funcționează. Site-ul instituției: http://www.cnas.ro/

Ministerul Sănătății, cu sediul în Str. Cristian Popișteanu 1-3, sect. 1, cod 010024, București. Adresa oficială de pe site-ul ministerului la care se pot trimite atât solicitări cu privire la datele cu caracter personal, cât și solicitări de informații publice este dirrp [at] ms.ro dar nimeni nu răspunde la această adresă. Prin urmare, am înaintat o plângere către ministru [at] ms[punct] roEugen Gheorghe Nicolăescu. eugengnicolaescu [at] gmail[punct] com. Numărul de telefon mobil este 0722303605. Site-ul instituției:www.ms.ro

Casele de asigurări de sănătate județene, respectiv a Municipiului București

CASMB are sediul principal în Str. Sergent Matei Dumitru nr 1-3, sector 2, București, cod poștal: 020321. Solicitările privind datele cu caracter personal pot fi înaintate d-nei Cristina Călinoiu la adresa publică cristina [punct] calinoiu[at] casmb.ro. Am constatat că este singura persoană din toată instituția care chiar răspunde. Site-ul instituției:https://www.casmb.ro/ .

Sediul operațional CASMB se găsește în Str. Gheorghe Titeica nr. 142. La parter, este o registratură/birou de informații, la care se fac zilnic două cozi pentru informații. Persoanele care lucrează în acest birou nu dau informații de calitate. Puteți să faceți și plângeri scrise, nu le ia nimeni în serios.

Compania Națională „Imprimeria Națională S.A.”, B-dul. Iuliu Maniu nr. 244D, sect. 6, Bucuresti 061099, Romania. Solicitările privind datele cu caracter personal și informațiile publice pot fi solicitate la adresa corina.ozon [at] cnin.ro. Site-ul oficial estewww.cnin.ro

Centrul Unic de personalizare a pașapoartelor din cadrul Direcției Generale pentru Pașapoarte (DGP) din cadrul Ministerului Administrației și Internelor. Solicitările privind datele cu caracter personal se trimit la dgp.integrare [at] mai.gov.ro, iar solicitările de informații publice la dgp[punct] relatiipublice [at] mai[punct] gov.ro. Site-ul DGP estewww.pasapoarte.mai.gov.ro/

Oficiile consulare române din străinătate care aparțin de Direcția Generală Afaceri Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe  (MAE). Solicitările privind datele cu caracter personal pot fi înaintate MAE pe adresa relatii_cu_publicul [at] mae[punct] ro. Site general: www.mae.ro

Solicitările privind informații publice pot fi adresate fiecărui serviciu consular în parte, prin e-mail. Informațiile de contact se găsesc pe paginile fiecărui serviciu consular în parte.

Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a României (DEPABD), str. Obcina Mare nr. 2, sector 6, București. Adresa de e-mail la care se trimit solicitări cu privire la datele cu caracter personal este schengen.depabd [at] mai[punct] gov.ro. Site: depabd.mai.gov.ro/

Direcția Generală de Evidență a Persoanelor, care operează Registrului Național de Evidență a Persoanelor (RNEP) și a Registrului Permanent de Evidență a Populației (RPEP).

Pentru Municipiul București (DGEPMB), adresa este Str. Dimitrie Cantemir nr.1, secor 4, cod postal 040231, Bucuresti. Solicitările privind datele cu caracter personal pot fi înaintate pe adresa relatiipublice [at] dgepmb[punct] ro. Site oficial:http://www.dgepmb.ro/

Poliția Română

Dacă nu vi se răspunde petițiilor scrise

Nu intru în detalii cu privire la cum se formulează o cerere conform legilor de mai sus, pentru că mi se pare prea banal. În general, modelele de pe internet sunt orientative și utile, dar în conținutul legilor 677 și 544 pe 2001 găsiți toate informațiile necesare.

Cum puteți formula o plângere adresată conducătorului instituției, în cazul în care nu vi s-a răspuns deloc petiției în termenul corespunzător (15 zile pt datele cu caracter personal, legea 677/2001, și 30 de zile pt. Informațiile publice, legea 544/2001).

1. Legea 677/2001

Buna ziua.

Ma numesc ________________ și sunt cetatean roman. Va scriu in baza legii nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

In data de ___________ am expediat prin e-mail formularea de mai jos, către adresa ____________ indicată la secțiunea „contact” pe site-ul instituției ____________

În această cerere, am formulat în baza  legii nr. 677/ 2001 o serie de solicitari cu privire la gestiunea datelor mele cu caracter personal de catre ___________________
Au trecut 15 zile specificate la art 13, alin. 2 din momentul in care s-a inregistrat aceasta cerere. Nu am primit niciun raspuns, desi am specificat clar adresa de e-mail si numarul de telefon. Am asteptat cu rabdare.
Imi manifest, prin acest e-mail, reclamatia cu privire la refuzul tacit al ______________ de a-mi raspunde cererii, ma declar persoana lezata, vatamata in drepturile sale conform legii si doresc  sa stiu cine este vinovat de aceasta intarziere si ce sanctiuni disciplinare s-au luat/se vor luat impotriva celui vinovat.
Intentionez sa notific Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal cu privire la incalcarea legii de catre __________________ cu privire la cererea mea si sa aflu in ce masura si-a indeplinit __________________ obligatiile legale de notificare si daca nu cumva anumite persoane din cadrul_____________ se fac vinovate de contraventii si infractiuni cf. cap. 8, art. 31-34.
Intentionez sa fac plangere cat de curand la tribunalul Bucuresti si sa oblig _________________ la daune morale si/sau patrimoniale.
Intentionez sa merg mai departe cu aceasta solicitare si sa iau orice fel de masuri impotriva _________________ intrucat consider ca aceasta institutie a abuzat de drepturile mele ca cetatean, prin incalcarea flagranta a legii.
Solicit solutionarea imediata si completa a cererii mele trimise prin posta electronică.

 

Astept un raspuns rapid, clar, complet si direct la acest e-mail, prin e-mail la adresa: __________________________

2. Legea nr. 544/2001

Buna ziua.

Ma numesc Stefan Alexandrescu și sunt cetatean roman. Va scriu in baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public

In data de _________________ am expediat prin e-mail formularea de mai jos, către adresa ____________ indicată la secțiunea „contact” pe site-ul instituției ___________________

În această cerere, am formulat în baza  legii nr. 544/2001 o serie de solicitari cu privire la informații de interes public deținute de catre ________________
Au trecut cele 30 de zile specificate la art 7 din momentul in care s-a primit aceasta cerere. Nu am primit niciun raspuns, desi am specificat clar adresa de e-mail si numarul de telefon. Am asteptat cu rabdare.
Imi manifest, prin acest e-mail, reclamatia cu privire la refuzul tacit al _______________ de a-mi raspunde cererii, ma declar persoana lezata, vatamata in drepturile sale conform legii si doresc  sa stiu cine este vinovat de aceasta intarziere si ce sanctiuni disciplinare s-au luat/se vor luat impotriva celui vinovat.

Cf. art. 21, depun prin acest e-mail reclamație la conducătorul ___________________, adică dvs., domnule/doamnă _____________________ și vă solicit să îmi răspundeți în termen de 15 zile.
Intentionez sa fac plangere cat de curand la Tribunalul Bucuresti si sa oblig _____________ la daune morale si/sau patrimoniale.
Intentionez sa merg mai departe cu aceasta solicitare si sa iau orice fel de masuri impotriva __________________________intrucat consider ca aceasta institutie a abuzat de drepturile mele ca cetatean, prin incalcarea flagranta a legii.
Solicit solutionarea imediata si completa a cererii mele trimise prin posta electronică.

 

Astept un raspuns rapid, clar, complet si direct la acest e-mail, prin e-mail la adresa: _________________________

VA URMA

Articol scris de Ștefan Alexandrescu

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *