Părintele Hariton Negrea, Starețul Mănăstirii Petru Vodă: Despre actele electronice

image

Nu vă închipuiți cu chipul lumii acesteia! zice Domnul. Care este chipul lumii, decât cugetul trupesc, pofta ochilor, trufia vieții? Cugetul trupesc este activitate a minții ale cărei înțelegeri sunt lipite și sunt unite cu lumea materiei. Acest cuget trupesc este întrucâtva măsurabil, și fiindcă este atât de observabil. Prin identitatea numerică (cu microcip sau fără), creștinul e înșelat să se identifice cu cugetul trupesc, lepădat la Botez, și să se lepede de cugetul duhovnicesc, primit la Botez și simbolizat de numele creștin.

Precum știm, prin Taina Botezului omul se leapădă de satana, adică de orice duh care tăgăduiește venirea lui Hristos în trup, prin Botez omul se leapădă de toate lucrurile satanei, adică de orice înfățișare a răului, toate fiind azi legiferate și devenite normă, prin Botez omul se leapădă de toți slujitorii satanei, adică de duhurile răutății care lucrează și nevăzut, dar și văzut, prin oameni care din voia lor se fac slugi ale lui, precum declară despre ei înșiși cei ce dețin puterea lumească azi. E de la sine înțeles că dacă omul se re-identifică cu acestea trei, lepădate la Botez, atunci se leapădă de Botez și se re-dăruiește satanei. Nu e nevoie să mai spună cu cuvintele că se leapădă de Hristos, din moment ce semnătura sa, oferită satanei, dovedește acea afirmație, o dovedește cu fapta, care vorbește mai mult decât vorba. Păi, un asemenea gest, care este expresia voinței libere a omului, nu poate fi considerat fără importanță, fără a se considera la fel de fără importanță și Botezul. Dumnezeu respectă voia liberă a omului: dacă omul voiește și se leapădă de satana, Dumnezeu îl primește, îl sfințește și-l face al Său. Dacă omul voiește și se leapădă de numele creștin și semnează că toată identitatea și activitatea sa o dăruiește satanei, lucrurilor satanei și slujitorilor satanei, atunci omul se leapădă de Botez, iar Dumnezeu respectă acest gest, și Se retrage, retrage harul Botezului din omul acela. Fără harul Botezului, omul acela fără nici o îndoială că nu mai poate fi spovedit, împărtășit, preoțit, călugărit, înmormântat, sau pomenit la Liturghie, fiindcă a devenit întocmai ca un nebotezat, față de care se aplică acele canoane, abundent explicitate de Sfinți și de Sinoade mai ales în secolele I-IV, despre cel ce s-a lepădat de Botez. Firește, un asemenea om nu mai poate fi numit slujitor al lui Dumnezeu (arhiereu, preot sau călugăr), fiindcă nu poți sluji la doi domni, și lui Dumnezeu și mamonei. Nu poți să te lepezi de Botez și să te mai numești preot, sau să ai preoție lucrătoare. Ce epicleză faci, dacă nu ești conștient de lepădarea de Duhul Sfânt pe care o faci identificându-te satanei? În prigoana comunistă cei care s-au lepădat de Dumnezeu au fost răsplătiți cu funcții și bani, dar au devenit fiare, iar cei care au mărturisit pe Dumnezeu au fost hăituiți, defăimați, înfometați, închiși, torturați, uciși, dar au devenit sfinți. La fel, dar mai greu, va fi și acum. Oare a mințit vreodată Dumnezeu? Dacă El Însuși a făgăduit că va ocroti pe cei ce nu se vor lepăda, oare nu va împlini făgăduința Sa?

Porunca Noului Testament este ca creștinul să dea, cu supunere și bună rânduială, ascultare puterii stăpânirii lumești prin respectarea legilor, dacă ele nu sunt potrivnice lui Dumnezeu, plata birului, dacă nu este asuprit. Celui căruia ești dator cu cinstea, dă-i cinstire, zice apostolul, și cu adevărat li se cuvine cinstire celor care ne-au condus bine, sufletele și trupurile. Celui cu vama, dă-i vama, zice iarăși apostolul – dar dacă nu ești la vamă, de ce să plătești vamă? Dacă nu vreisă treci vama în spațiul Schengen, de ce să plătești vamă Schengen? Plus că, după cuvîntul Domnului, vama sufletului e mai importantă, de aceea să ne temem, și pentru aceea să agonisim s-o trecem cu bine.

Da, sufletul și trupul creștinului aparțin lui Dumnezeu și nu pot fi date nici măcar omului însuși, darămite altora, sau slujitorilor satanei. Sufletul și trupul nu sunt de dat nimănui, ele sunt Biserica lui Dumnezeu, sfințită, și afierosită Lui, cumpărată cu prețul Sângelui Fiului lui Dumnezeu. Dacă cineva, fie arhiereu, fie cleric, fie credincios mirean, cutează a spune că creștinul trebuie să-și dea sufletul și trupul bir cezarului, sau că trebuie supunere față de cezar chiar dacă asta înseamnă pierderea vieții veșnice, pierderea harului, un asemenea om care predică nemântuirea și sclavia, e vrednic de anathema, el și învățătura sa mincinoasă, satanică, potrivnică Scripturii și Sfinților Părinți. Asemenea oameni sunt precum iudeii de odinioară care ziceau: Nu avem alt împărat decât pe Cezarul.

Cum să dăm lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu, dacă nu suntem conștienți de ce înseamnă chipul și asemănarea Lui în noi? Darurile Duhului Sfînt primite la Botez curăță chipul dumnezeiesc din om și-l pregătesc pentru unirea cu el după asemănare, care vine prin faptă împlinită prin strădania și voia omului, cu ajutorul Domnului.

Asemănarea vine prin fapta lăuntrică, fapta dinafară, care se face prin împreună-lucrarea dintre voia liberă și har. Fără strădania aceasta chipul dumnezeiesc sădit natural în om se întunecă. Noua orînduire ideologică a lumii interzice asemănarea omului cu Dumnezeu.

La fel cum orice formă de păcat, de la cel mai fin gând, la cea mai grosolană faptă, sunt numite cu numele generic de păcat, tot astfel orice formă de act de identificare cu antihrist este numitlepădare de credință. Lepădarea mai mică e păcatul, lepădarea mai mare e patima, lepădarea propriu-zisă este tăgăduirea identității creștine (vezi lepădarea lui Petru, care n-a zis că se leapădă de Hristos, ci: nu sunt eu ucenicul Lui), și lepădarea totală este apostazia apocaliptică, prin implant.

Nu contează cum suntem numiți de satana, ci cum suntem numiți de Dumnezeu, de aceea dacă prin identitatea numerică suntem ocărâți de satana nu contează atât cât faptul că noi înșine acceptând-o din voia noastră, ocărâm numele lui Dumnezeu pe care-l purtăm. Azi identificarea nu o face Cezarul, iar omul să fie pasiv, și deci nevinovat, așa cum au făcut odinioară Nero și ceilalți tirani prigonitori ai creștinismului. Acum Cezarul cere ca omul însuși, din voia sa, cu conștiința sa, să se numească pe sine slugă a lui antihrist, și obiect într-o mașinărie drăcească. Cezarul cere tocmai acest gest liber, pentru ca nu el să poarte vinovăția tiraniei, ci omul însuși să fie responsabil pentru propria sa lepădare. De aceea, la nivel teologic, nu contează în prim-plan obiectul sau modul prin care se face lepădarea, atâta vreme cât ea asociază voința liberă a creștinului cu simbolul numărului numelui fiarei, contează conștiința cu care s-a făcut acea consimțire, gradul de consimțire. Păcatul se raportează la două puteri sufletești: puterea libertății voinței și puterea înțelegătoare sau cuvântătoare, sau de cunoaștere, prin urmare păcatul fără voie și fără știință e tot păcat, chiar dacă e canonisit mai ușor, și lesne de iertat la Dumnezeu. Diferența dintre actele respective este doar gradul de consimțire a omului cu satana.

De pildă, un grad mai mic este a intra pe internet, a scrie: www. care într-o anume numerologie înseamnă 666, și a face acest compromis pentru a cunoaște un lucru sau altul, sau pentru înlesnirea comunicării. Gestul pare insignifiant, dar el e făcut de toți oamenii care intră pe internet. Nu este oare un gest potrivnic sfintei cruci, pe care credinciosul o face înaintea oricărui lucru bun, sau înainte de intrarea în sfânta biserică? A intra pe internet cere acest mic obol satanei, a scrie numărul numelui fiarei, spre a intra în capiștea virtuală a ei. Acest compromis pus ca obligație socială este o sfidare a sfințeniei sufletului creștin, și totuși, având credința că harul lui Dumnezeu îl va feri de înțepătura scorpiei și de veninul aspidei, creștinul nu consideră că săvârșește o impietate tipărind numărul de intrare pe internet, și nici nu i se socotește lepădare, de ce? – pentru că nu se identifică pe sine cu acel număr. La fel, când a primit buletin cu CNP. E asociat cu un număr de către stat, lucru prin care statul afirmă o mentalitate materialistă, lipsită de respect față de ființa umană, și potrivnică tainei creștinătății. Asocierea aceasta pe care creștinul a fost forțat s-o primească în plin moment comunist, iată că, din lipsă de păstori și de mărturisitori, creștinul a acceptat să fie asociat cu un număr, ca și când ar fi deținut. A trecut cu vederea, a răbdat, mai bine zis. Iar după Revoluția din 89 s-a demonstrat limpede că românii chiar sunt deținuți într-un Lagăr mai mare, unde pot alege între soiuri de produse de cumpărat, dar în realitate sunt lipsiți de orice libertate de decizie. Acuma Lagărul nu mai vrea să recunoască nici numele creștin, nici numele părinților. De ce? pentru că, din perspectiva mentalității Cezarului de azi, persoana a devenit, prin CNP, individ, din individ devine element (prin actele electronice), din element devine variabilă (prin microcip), iar din variabilă devine particulă (prin virtualizare totală), iar particula este insignifiantă în sine, ea n-are valoare decât într-un agregat, o formațiune dată ei de o instanță de dincolo de această lume, numită Putere Dumnezeiască. Nu sună cunoscut? N-a fost și pe vremea lui Nabucodonosor la fel? N-am citit cu toții în Vechiul Testament? Iată, azi Cezarul vrea să se numească pe sine dumnezeu, iar tot omul să i se închine. Duhul Sfânt ne arată nouă, creștinilor, acestea, toți le vedem limpede, de la copilaș la moșneag. Că nu de la școală înveți să te mântuiești, ci din rugăciune, din Sfânta Biblie, și dacă trăiești viața Bisericii. Nu ne trebuie să despicăm firul, avem credință în duhovnicii neamului creștin, și ȘTIM că actele astea nu-s de la Dumnezeu, nu-s bune, nu te mântuiești dacă le primești.

Duhul Sfânt, iată, lipsește din cei ce apără identitatea antihristică. Că aceia atât de tare se tem să creadă cugetul Bisericii care grăiește: NU!, și atât de mult dispreț au față de cuvioși, de mucenici, de bătrâni, încât fac orice să demonstreze că au ei mai mult rafinament teologic și mai mult discernământ duhovnicesc decât toți aceia. Se cred mai deștepți, mai cumpătați și mai sfinți decât Biserica. Și Arie făcea așa, și toți ca el, și nu cred că-i e bine acolo unde e acum.

Ce să zică duhovnicul, la spovedanie, celui necredincios în cuvântul Sfinților, care primește identitatea potrivnică lui Hristos ca și cum ar fi o datorie civică, sau ca și cum nu ar fi el acela care se identifică cu ea? „Te iert și te dezleg pe tine, robul satanei nr. 746?” Cum să îl împărtășească? „Se împărtășește robul satanei, nr. 3465?” Cum să se îngroape? „Aici odihnește robul satanei, nr. 087?” Nu vă amăgiți! Nu este mântuire pentru cel ce leapădă Botezul.

Iată pun înaintea ta viața și moartea, zice Domnul Dumnezeu. Alege viața. Viața veșnică. Alege, și tu creștine, și tu, necreștine, pe Unicul Stăpân și Împărat, Hristos.

sursa: manastirea.petru-voda.ro

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *