Meditații de seară – a fi sau a nu fi… posesor de buletin

Citesc știri tot mai îngrijorătoare pe tema noilor carduri de identitate cu cip, iar mintea îmi croșetează zeci de scenarii posibile, adâncindu-se într-un vălmășag de ipoteze.

Din toată această încâlceală de gânduri, răzbate o idee trăsnită, pe care merită să o pun în scris pe hârtie, expunând-o ca pe o ciudățenie  naturii… umane.

Este vorba despre persoana umană. Ce ne definește pe noi ca persoane, pentru a fi apți să primim un act de identitate. Pentru început, avem nevoie doar de autori (o mamă și un tată), iar uneori este suficientă doar mama, atunci când tatăl este incert… apoi vine numele, care ne definește alături de o dată exactă a apariției noastre în această lume, și iată că putem căpăta primul nostru act, certificatul de naștere.

Apoi vine buletinul – sau cartea de identitate. Ca să o primim, trebuie să avem minim 14 ani. Adică discernământ și personalitate formată ca să putem răspunde (măcar partial) pentru alegerile noastre. Însă aceste noi elemente nu sunt suficiente. Ca să primești un buletin, ai nevoie de o adresă de domiciliu. Și aici intervine ciudățenia: în Occident, aproape 70 % dintre cetățeni locuiesc cu chirie, pe când la români visul suprem, idealul de căpătâi este să devii proprietar de locuință personală. Poate de aici și această necesitate de a avea un domiciliu pe care să îl poți dovedi cu acte de proprietate, sau măcar cu acordul proprietarului de a te accepta în spațiul locativ respectiv. Probabil că această condiție – obligatorie în România (căci nu cunosc cum stau lucrurile în alte țări) reprezintă un atavism, o rămășiță a unei trăsături de caracter proprie românilor, provenită din vremurile împroprietăririlor din epoca Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, o reacție târzie a setei de proprietate a robilor sau a țăranilor fără avere din vremuri demult apuse.

Cu toate băncile care iau casele românilor, este un lucru cert că numărul de chiriași fără forme legale va crește (cum de altfel se și întâmplă – căci evaziunea fiscală pe închirieri de locuințe este la ordinea zilei pe la noi), iar întrebarea care se pune este cum își vor face aceștia oare actele de identitate când cele vechi vor expira – ne-având unde să dovedească un domiciliu ?! La toate aceste se adaugă și temerea proprietarilor că odată văzuți cu buletine pe adresa lor, chiriașii vor fi mult mai greu de scos din casă, în situația în care vor trebui evacuați pentru neplata chiriei – motiv pentru care majoritatea nu acceptă să le facă buletine acolo unde locuiesc cu chirie.

Până la urmă, de ce avem nevoie de buletine ?! Respir, gândesc, iubesc, muncesc, deci exist ! Și fără domiciliu, sau buletin.

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *