Da, sunt un Bota-nist !

de avocat Rapcea Mihai

Lipsa de timp – datorată volumului mare de lucrări, m-a împiedicat până acum să scriu despre câteva noutăți trecute din păcate prea ușor cu vederea atât de către vajnica noastră conducere a nobilei profesii de avocat (recte Consiliul UNBR), cât și de către marele și tulburatul popor al avocaților.

Mă refer aici la modificările aduse art. 39 din Legea nr. 51/1995 privind profesia de avocat, prin Legea nr.  187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În noua reglementare, Articolul 39 din legea avocaților (intrată în vigoare de la 1 februarie 2014 !) are următorul cuprins:
Art. 39 (1) În exercitarea profesiei, avocații sunt ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarilor publici, cu excepția situațiilor în care atestă identitatea părților, a conținutului sau datei unui act.

Cu alte cuvinte, de la 1 februarie 2014, întreaga suflare avocățească se află în situația jenantă de a fi asimilată funcționarilor publici – și nimeni nu se sesizează, nu se revoltă, nu propune și nu face nimic în sensul acesta.

Unii mai naivi sau mai slab pregătiți vor ridica inițial din umeri și vor spune: ce treabă avem noi cu atestările ? Pe noi nu ne privește, că noi facem doar instanță sau consultanță, nu dăm atestări. GREȘIT ! – le voi replica acestor stimabili colegi. Aparenta EXCEPȚIE la care face referire noua formă a art. 39(1) din legea avocaților este – vorba lui nea Iorgu Caragiale, extraordinară, minunată, DAR LIPSEȘTE CU DESĂVÂRȘIRE !

De ce ? Pentru că în exercitatrea profesiei, toți avocații sunt obligați prin lege să încheie contracte de asistență juridică în forma cerută de lege. Ori, potrivit acestei forme imperative orice contract de asistență juridică conține la final sintagma “atest data, conținutul actului și identitatea semnatarului prezentului contract prin avocat, semnătura”. Deci atestăm cu toții, dragi colegi, atestăm.

În concluzie, TOȚI AVOCAȚII ce exercită legal profesia de avocat, încheind contracte de asistență juridică, sunt considerați, prin efectul modificării legii, funcționari publici, aspect ne-avut în vedere de inițiatorii acestor modificări.

Pe de altă parte modificarea legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat, printr-o lege de punere în aplicare a Codului Penal vădește intenția inițiatorilor acestor modificări de asimilare a avocatului cu funcționarul public peste litera legii (respectiv dispozițiile art. 175 din Noul Cod Penal) în scopul includerii categoriei profesionale a avocaților ca subiect activ al infracțiunilor ce pedepsesc faptele funcționarilor publici (trafic de persoane săvîrșit de un funcționar public, traficul de minori săvârșit de un funcționar public, luarea de mită, abuz în serviciu, neglijență în serviciu, omisiunea sesizării unei infracțiuni, etc.).

În plus, profesia de avocat, chiar dacă îndeplinește un serviciu cu caracter cvasi-public, este INCOMPATIBILĂ ca atribuții, drepturi și obligații,  statutului de funcționar public.

Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, la art. 25 și următoarele se prevede obligativitatea înregistrării persoanelor ce dețin calitatea de funcționar public, în evidența Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Ne întrebăm cum vor putea îndeplini avocații această obligație și cum li se vor aplica drepturile și obligațiile subsecvente dobândirii acestei calități speciale (dreptul la eliberarea documentului privind activitatea desfasurata de acesta, vechimea in munca, in specialitate si in functia publica – art. 26 (5) din Statutul Funcționarului Public; dreptul la opinie (art. 27(1)); dreptul de asociere sindicală (art. 29); dreptul la grevă (art. 30); dreptul la salariu și sporul de vechime în muncă  (art. 31), dreptul la concedii plătite (art. 35), dar și obligații, precum cea de a se abține “de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor lor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic sau vreo organizatie careia ii este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice” (art. 44), obligația de a se conforma dispozițiilor primate de la superiorii ierarhici (art. 44(3)); să prezinte declarația de avere conducătorului instituției, în cazul numirii/revocării în dintro funcție publică (art. 47(2));

De asemenea, sancțiunile la care sunt supuși funcționarii publici sunt INCOMPATIBILE cu statutul profesiei de avocat, profețiune liberală și individuală prin excelență. Astfel, potrivit art. 77 din Statutul funcționarului public, dacă s-ar menține avocații atestatori în această categorie, aceștia ar putea fi supuși sancțiunilor disciplinare în cazul săvârșirii următoarelor fapte:

a)intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;
b)neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;
c)absente nemotivate de la serviciu;
d)nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;
e)interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;
f)nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;
g)manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;
h)desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;
i)refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;
j)incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

Potrivit Legii,  Sanctiunile disciplinare sunt:
a)mustrare scrisa;
b)diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;
c)suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;
d)retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an.
e)destituirea din functia publica.

Din exemplele prezentate mai sus reiese clar incompatibilitatea calității de avocat cu cea de funcționar public, în cazul menținerii actualei prevederi legale, putându-se ajunge la situații chiar hilare.

Mai mult decât atât spre comparație, în Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, deși notarii îndeplinesc o funcție publică, asemenea executorilor judecătorești, exercitând chiar atribuții specifice regimului de putere publică (legalizarea unor documente oficiale, certificarea unor copii conform cu originalul al unor acte emise de autorități publice), autentificarea de înscrisuri și chiar similar activității avocaților, activități de atestare a identității părților, a conținutului sau datei unui act, aceștia nu au fost și nu sunt asimilați prin lege categoriei funcționarilor publici. În mod similar, nici categoria profesională a consilierilor juridici – cu atribuții de atestare a identității părților, a conținutului sau datei unui act, nu au fost și nu sunt asimilați funcționarilor publici în exercitarea acestei categorii de activități – potrivit Legii nr. 514/2003.

Apreciem că prin includerea avocaților ce efectuează activități de atestare a identității părților, a conținutului sau datei unui act, se creează o stare de discriminare și inechitate față de notarii care prestează aceleași categorii de servicii (notari și consilieri juridici) și care nu sunt incluși în rândul funcționarilor publici.

CUI SĂ “MULȚUMIM” PENTRU STAREA JALNICĂ ÎN CARE A AJUNS AVOCATURA ?

În primul rând conducerii profesiei noastre, care nu a reacționat în nici un fel (sau poate nu cunoaștem despre o astfel de reacție – caz în care îmi cer scuze !) – și nici nu dă semne că are de gând să facă ceva pentru a îndrepta aberațiile introduse în legea profesiei de avocat.

În al doilea rând suntem de vină noi, marea majoritatea a avocaților din UNBR, pentru pasivitatea, lipsa de interes și de reacție de care dăm dovadă.

Țin să felicit pe colegul nostru avocat Daniel Fenechiu, președintele Asociației pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (ADSA), actualmente și deputat din partea PP-DD în Parlamentul României, care a reacționat prompt și a depus deja un proiect de lege privind modificarea art.  39 din Legea avocaților, în sensul înlăturării aberației cu avocatul – funcționar public.

Însă cazul domnului avocat Fenechiu este unul singular. Mi-ar fi plăcut ca membrii Consiliului UNBR în frunte cu dl. președinte Gheorghe Florea – să țină aproape de colegii avocați care au ajuns să ocupe funcții de senatori sau deputați în Parlament, pentru protejarea intereselor profesiei.

Am putea să luăm un bun exemplu de la breasla notarilor, care dau dovadă de un spirit de castă exemplar când vine vorba de propuneri privind eventuale modicări la legea notarilor, aceștia exercitând un lobby de mare impact la Comisia Juridică a Camerei Deputaților.

Același bun exemplu am putea să îl luăm și de la domnul Pompiliu Bota, inamicul public al avocaturii oficiale, căci deunăzi am auzit vorbe din partea unora, cum că dacă ceri Baroului să îți elibereze carnet de avocat pe hârtie, în loc de card cu cip, ești bota-nist, pentru că membrii UNBR-ului lui Bota se vor grăbi să ne copieze modelele de carnețele și vor spori confuzia la instanțe între avocații “adevărați” și cei din Baroul Bota.

Dacă, așa stau lucrurie, atunci aleg să mă declar public Bota-nist, deși sunt membru al Baroului București tradițional de 13 ani. Pentru că am ajuns să admir consecvența cu care Pompiliu Bota își apără cauza, în vreme ce organele profesiei noastre dau dovadă de o pasivitate regretabilă. Din această perspectivă, aș prefera să luăm ceea ce este bun de la “inamicii” noștri, spre binele nostru comun, al tuturor.

PS: sunt curios câți dintre stimabilii colegi avocați din Baroul București își vor găsi timp să meargă astăzi să voteze delegații la congresul UNBR din martie. Pe listă sunt și eu, și dl. Deputat Daniel Fenechiu. Vom avea la sfârșitul acestei zile cel mai bun barometru al interesului micii noastre națiuni avocațești – căci, vorba aceea, “orice popor are liderii pe care și-i merită”.

 avocat Mihai Rapcea

 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *