O amintire cu Părintele Justin Pârvu

Cineva mi-a lăsat în birou un exemplar al revistei Atitudini, din 29 iulie 2013. Și, recitind articolul de gardă despre trecerea la cele sfinte a celui ce a fost Părintele Justin Pârvu, mi-am amintit una din puținele întâlniri pe care am avut-o cu el, la Mănăstirea Petru Vodă. M-am gândit că e bine să redau acea conversație, pentru posteritate.

Nu vreau să intru în amănunte cu privire la conjunctura pentru care eram acolo, important este că am ajuns pe înserate și am fost introdus într-o cămăruță, unde a venit și părintele.

Am discutat despre lupta anti-cip ce trebuie dusă, despre cum vede el situația. Dialogul nostru a sunat cam așa, redau din memorie:

-          Părinte, ce credeți că trebuie să facem ca să izbândim în lupta asta împotriva actelor cu cip ?

El a lăsat câteva momente de tăcere, timp în care eu eram atent la el cu toate simțurile. A răspuns foarte încet, cu o voce molcomă vătuită parcă de barba albă ce îi împodobea chipul:

-          În lupta asta este mare nevoie de unitate și multă rugăciune.

A mai lăsat să treacă câteva clipe de tăcere, apoi a adăugat:

-          Numai de la Dumnezeu ne poate veni ajutorul.

Atunci eu am insistat:

-          Părinte, dar ce credeți că ar trebui să facem concret ? Cum ar fi cel mai bine să acționăm ?

Nu mi-a dat răspunsul pe loc, însă în acele clipe de tăcere de dinaintea răspunsului, am simțit ca și cum inima lui rostea neâncetat rugăciunea “Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi, păcătoșii”. Și avea așa, o prezență Dumnezeiască în el, care m-a cutremurat. Iar răspunsul pe care mi l-a dat la întrebare a fost:

-          Avem nevoie de un om mare, de cineva cunoscut, care să se implice în această luptă. Numai așa se va reuși ceva.

-          Și cine ar putea fi Părinte acea persoană ?

La această întrebare, el a tăcut, fără să mai dea nici un răspuns. Apoi, mi-a răspuns la câteva întrebări personale, despre mine și trebuie să spun că toate lucrurile pe care mi le-a spus, s-au adeverit.

Ceea ce vreau să spun în încheiere este că în acest contact nemijlocit cu părintele Justin l-am simțit ca pe un om plin de harul Dumnezeiesc, care se roagă neâncetat în inima sa. Un om care nu scoate nici un cuvânt din mintea sa, fără harul lui Hristos pe care l-a dobândit prin puterea rugăciunii.

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *