La LTV, o noua emisiune dedicata genocidului din lagarele comuniste.

Invitati: arhitectul Vlad Mitric, autorul lucrarii de excepie “Arhitecii romni n nchisorile comuniste” si Alexandru Mihalcea – jurnalist si fost detinut politic. Pentru o scurta introducere in subiect, va prezint recenzia Anei Barton pe marginea cartii amintite: “Chiar dac de curnd ieit de sub tipar, lucrarea arhitectului Vlad Mitric-Ciupe, neobosit cercettor al arhivelor trecutului recent, se impune ca unul din evenimentele editoriale de referin ale acestui an abia nceput. i cnd spunem aceasta nu ne referim doar la condiiile grafice de excepie, rar ntlnite n editorialistica autohton, ct mai ales la calitatea deosebit a coninutului.

Amplu studiu asupra unui anumit segment al fotilor deinui politici – arhitecii, breasl din care face parte i tnrul Vlad Mitric, lucrarea de fa este rezultatul unei munci titanice, ntins pe ani de zile. Cercetarea de arhiv este coroborat cu recuperarea mrturiilor orale, autorul atingnd acurateea tiinific a istoricului i respectnd deziva deontologic “sie ira et studio”. Dac adugm i anii de colaborare ai autorului cu Gheorghe Jijie i Constantin Iulian, conductorii Federaiei Fotilor Deinui Politici, precum i girul acordat lucrrii de istoricul Radu Ciuceanu, credem c orice recomandare n plus este de prisos. Arhitecii romni i detenia politic 1944–196. de Ana Barton M grbesc, spre imediat lmurire, s v dau i subtitlul acestui volum aprut recent la Editura Institutului Naional pentru Studiul Totalitarismului: „ntre destin concentraionar i vocaie profesional“. Aceasta deoarece claritatea este unul dintre atributele eseniale ale limbajului, iar faptul c aceast carte este un eveniment editorial fr precedent este lucrul pe care vreau s-l subliniez dintru-nceput. Am citit, ncepnd cu 1990, memorii i jurnale ale fotilor deinui politici din Romnia, am alergat ntr-un suflet n 1995 s-o cunosc pe Elisabeta Rizea la Biserica Stavropoleos i s-o ascult pre de cteva ore, pentru a m cutremura de atunci ncolo pentru totdeauna, am urmrit emisiunea Luciei Hossu-Longin, Memorialul durerii, ncercnd, copil crescut n comunism fiind, s-neleg ct mai bine istoria recent pe care eu o-nvasem la coal complet diferit de ceea ce, iat, ncepea a mi se revela dup 1990. i am privilegiul ca dup 24 de ani de parcurgere a zeci de volume de literatur subiectiv s m aflu n faa unei cri-monument, semnat de arhitectul Vlad Mitric-Ciupe, o lucrare exhaustiv ce adun ntre paginile sale destinele tuturor arhitecilor romni care au ndurat detenia politic ncepnd cu 1944 i pn n 1964, cu o excepie de la acest interval, i anume arhitectul Ion Fitioc, arestat n 1987, care este i artist plastic, un om pe care l-am cunoscut la nceptul anilor ’90, cnd a expus la galeriile de Art ale Municipiului Bucureti. Excepionalul merit al autorului rezid n strngerea ntre aceleai coperte a unui uria material documentar pe care l-a parcurs n mii de ore de studiere a arhivelor i de intervievare a supravieuitorilor sau a urmailor lor, un extraordinar corpus de text fiind aceste mrturii inedite. „Prezentul studiu pornește de la aceast incontestabil stare de fapt: insuficienta (re)cunoaștere a relației arhitecților cu regimul comunist – n special n primele decenii ale acestuia. Pași au fost fcuți, amintind aici contribuțiile valoroase ale profesorului Augustin Ioan, continund cu volumele memorialistice ale arhitecților Gheorghe Leahu și Ioan Mircea Enescu, inițiativa de excepție a doamnei doctor arhitect Viorica Curea, amintirile n dialog ale fostului arhitect-șef al capitalei, Alexandru Budișteanu, cercetrile doamnei profesor Ana Maria Zahariade, recenta analiz foarte consistent a domnului Alexandru Panaitescu, și altele. Cu toate acestea, deși dimensiunea represiv a comunismului a fost evocat, subiectul tragediei prin care au trecut unii membri ai breslei este doar firav atins, existnd, firește, explicații pentru aceasta. Promovnd un sondaj la nivelul tagmei noastre, al crui rezultat a confirmat ipoteza inițial − nivelul extrem de sczut al cunoașterii n legtur cu arhitecții condamnați pe motive politice n perioada 1944−1964, oportunitatea demarrii unui studiu, ale crui dimensiuni și finalitate nu le-am putut bnui inițial, se afirma aproape de la sine“, mrturisete autorul n cuvntul su introductiv. Ceea ce ns nu spune Vlad Mitric-Ciupe, i cred c asta se datoreaz exclusiv discreiei sale ultraelegante, este ce efort extraordinar a presupus configurarea acestui studiu. Numai c autorul nostru, arhitect la rndu-i, a fost determinat s fac acest efort, fiind extrem de contient c realizeaz o lucrare de pionierat, una fr de care nimic pe aceast tem nu se va mai putea scrie la noi vreodat. Nimeni nu s-ar putea ncumeta s se apropie de subiect fr a consulta volumul pe care am ales s vi-l prezint de aceast dat. Asta pentru c, n domeniu, aceast carte este deja sine qua non. „Am ales s detaliem 75 de cazuri n condițiile n care celelalte situații nc nu sunt clare, așteptndu-se accesul la dosarele personale din arhiva C.N.S.A.S. Asupra cifrei propriu-zise, considerm c un singur comentariu este suficient: așa cum am mai afirmat, la debutul cercetrii noastre se cunoșteau la nivelul breslei doar cteva nume de arhitecți ntemnițați. Cineva afirma la un moment dat c ar fi important studiul pe care l propunem n condițiile n care am reuși s identificm arhitecți care s-au opus comunismului prin intermediul operei lor. La final, rmnem la ideea inițial − nu prin oper putea arhitectul s reziste sau s protesteze, dar a fcut-o n multe alte forme, ntreg spectrul detaliindu-l prin intermediul celor 75 de cazuri. Izbitoare a fost și constatarea diversitții acestora, referindu-ne aici la vrst, gen și calificare profesional (elevi, studenți, diplomați), putnd aplica chiar și un criteriu etnic, dac ne gndim la arhitecții cu origini ungurești, evreiești, germane, italiene și aromne, cu toții mprtșind soarta romnilor majoritari. n aceeași logic se nscriu și diferitele ncadrri juridice pentru cei condamnați, ntemnițarea prin internare administrativ, presiunile la care au fost supuși dup eliberare. Acest spectru larg ne-a determinat s analizm toate cele 75 de situații, considernd c fiecare reprezint o pies a unui puzzle extins pe care ne-am dorit s-l nchidem“, continu autorul. Cutremurtoare sunt declaraiile date n timpul cumplitelor anchete de ctre unele din marile nume ale arhitecturii romneti din prima jumtate a secolului XX, maetri crora le datorm configuraia arhitectonic a capitalei i nu numai, nume precum principele G.M. Cantacuzino, Constantin Iotzu, Eugen Botez, Constantin Joja, Ion D. Enescu, Arghir Culina, asta dac m opresc aici cu enumerarea. i m voi opri fiindc Vlad Mitric-Ciupe i-a structuat lucrarea periodiznd-o i incluznd toi arhitecii care au fost arestai i condamnai n fiecare dintre anii intervalului 1944–1964. Aadar, vom gsi cte un minicapitol dedicat fiecrui arhitect, acesta incluznd biografia, motivul arestrii, care este bineneles un pseudomotiv, declaraiile pe care arestatul a fost obligat s le dea anchetatorilor n condiii care sunt descrise pe larg n interviurile pe care autorul le-a luat supravieuitorilor i rudelor celor dispruți, uneori declaraii i note ale anchetatorilor, textul sentinei i extrase, unde a fost cazul i a existat material documentar, din memoriile scrise la mult timp dup eliberare, adic atunci cnd a fost sigur ca ele s poat fi scrise pentru c aceti oameni au fost urmrii de Securitate, pas cu pas, pn n 1989. Abuzul regimului nou-instaurat n Romnia asupra acestor artiti a cror profesie ncepea imediat dup 1944 s fie privit ca fiind caracterizat de decaden este unul fr putin de tgad, manifestat nu doar prin impunerea n arhitectur a curentului sovietic, dar, n modalitatea cu adevrat atroce, prin arestarea i ntemniarea unora dintre corifeii arhitecturii romneti. Despre destinele concentraionare ale acestor arhiteci (și nu numai) ne vorbete cartea lui Vlad Mitric-Ciupe, o carte-eveniment i-o carte-document deopotriv, coninnd bogate extrase din arhivele C.N.S.A.S i o ilustraie extraordinar de generoas pentru fiecare caz prezentat. Demersul autorului-arhitect este unul pe care v rog s-mi dai voie s-l aplaud n picioare i-n faa cruia s m nclin, acestea dou deoarece citindu-i cartea, una pe care n-o poi parcurge altfel dect pe-ndelete, mi-am putut reconstitui mbogit o epoc din care informaiile privind soarta arhitecilor i a arhitecturii acelei perioade, n general, erau foarte puine i disparate, gsite n memoriile scriitorilor deinui politici n aceeai perioad i care aveau n familie sau printre prieteni arhiteci. Pot spune, aadar, c aceast carte cu greutate se constituie n evenimentul editorial al nceputului acestui an.

Codruț Burdujan – Litoral TV

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *