Zac leneș, pe banc n grdin. Nu fac nimic. M uit la iarb, la copaci, ncercnd s mi ncetinesc percepția, s devin și eu un fir de iarb, printre altele. Respirația mi se domolește, devine aproape imperceptibil, timpul devine vscos și brusc sunt prins n bula de chihlimbar a ncremenirii scurgerii vremii. Și VD iarba cum crește, vd seva dulce-amruie a nucului, cum este mpins n contra gravitației, prin pulsații lungi, ctre ramuri, ctre muguri. Simt energia vibrnd a Vieții, emannd ntr-un ocean continuu de la Soare, cum mpinge n sus, spre nlțimi, seva n plante, n copaci. M nfior, descoperind n mine nsumi seva vieții clocotindu-mi n gonade, acumulndu-se ca un torent, sub presiunea luminii soarelui. Viaț pulsnd, viaț clocotind pretutindeni, sub imboldul frenetic al Soarelui, sursa noastr de viaț. ndemnul nerostit al Energiei: crește, ridic-te spre nalt, dezvolt-te, perpetueaz-te. Și atunci, o ntrebare mi rsare spontan: cum poate exista Moartea, cnd exist atta VIAȚ ?! Unde se ascunde moartea, cnd totul crește și se dezvolt vibrant, ctre Soare ?

2014-04-20 14.00.34

Și astfel mi s-a revelat n toat splendoarea lui, secretul tinereții veșnice, al nvingerii Morții. Atta timp ct ești deschis ctre Viaț, viața clocotește n tine, n ritumurile ei. Renaștem și nflorim primvara, și ne bucurm de plenitudinea verii, ne druim Lumii roadele bogate ale existenței noastre plenare toamna, și “murim” n iarn, pentru a renaște mai puternici, mai efervescenți, n primvara urmtoare. Ține doar de noi s ne cunoaștem și s ne pstrm n adevrata vrst pe care o avem. Momentan, cresc odat cu iarba.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *