Chestii frapante din legislația română

Una dintre obligațiile pe care le are un avocat bun, este aceea de a se informa permanent cu privire la legislația din domeniile în care își desfășoară activitatea, mai ales în ceea ce privește la noutățile legislative (modificările survenite).

Unele dintre prevederile întâlnite sunt interesante și te pun pe gânduri cu privire armătura de interese subterane pe care se fundamentează țărișoara noastră.

Spre exemplu, știați că există o lege cu nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult ?! 

Pentru că legea are doar 4 articole mari și late, o să o redau în întregime (sper să nu mă dea în judecată Biserica pentru drepturi de autor :))

 ART. 1:
Biserica Ortodoxa Romana si celelalte culte religioase au, in exclusivitate, dreptul de producere si valorificare a obiectelor si vesmintelor de cult, precum si de tiparire a cartilor de cult, a celor teologice sau cu continut bisericesc, necesare practicarii cultului. 
Prin obiecte de cult, in sensul prezentei legi, se inteleg vasele liturgice, icoanele metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, mobilierul bisericesc , cruciulitele si medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios si altele asemenea. Se asimileaza obiectelor de cult si calendarele religioase, precum si produsele necesare exercitarii activitatii de cult, cum ar fi tamiia si luminarile, cu exceptia celor decorative si a celor pentru nunti si botezuri. 
Prin vesminte de cult, in sensul prezentei legi se inteleg si stofele si broderiile specifice, necesare realizarii vesmintelor respective. 
De asemenea, se asimileaza obiectelor de cult tipariturile de cult, manualele si cursurile teologice necesare desfasurarii activitatii din institutiile de invatamint religios ale cultului respectiv. 

ART. 2 
Producerea sau valorificarea bunurilor prevazute la art. 1 de catre alte persoane, fizice sau juridice, decit cultele religioase se poate face numai cu autorizarea lor prealabila, data in conditiile stabilite de catre fiecare cult in considerarea propriei sale exclusivitati. 

ART. 3 
Ilustratele, pliantele, albumele de arta si filmele prezentind lacasuri de cult sau obiecte de arta bisericeasca, cu exceptia celor care fac parte din patrimoniul cultural national, se pot realiza numai cu acordul cultului respectiv. 

ART. 4 
Incalcarea prevederilor art. 1 constituie contraventie, daca fapta, potrivit legii, nu este infractiune si se sanctioneaza cu amenda de la 100.000 lei la 
500.000 lei. 
Contraventia se constata si amenda se aplica de catre organele de politie, primarii sau organele de control ale Ministerului Economiei si Finantelor. 

ART. 5 
Producerea si valorificarea obiectelor si produselor necesare activitatii de cult prevazute la art. 1 sint scutite de la impozitare. 

E drept, între timp (abia pe undeva prin 2002 !), s-a abrogat articolul privind scutirea de impozit, însă oricum, mi se pare foarte tare să ai drept de monopol ABSOLUT asupra a tot ce înseamnă obiecte de cult ! Vă dați seama ?! Dacă MISA se înregistra ca și cult oficial în România, își putea proteja cursurile de yoga, agendele swara, yantrele, mantrele, tantrele și toate inițierile ultra-secrete cu legea de mai sus ! Tare, nu ?! Hai că le-am dat idei ! 🙂

Ce m-a mai frapat a fost o “rafală” de mici decrete individuale ale Președintelui României, (de la  366 la 379) toate emise la data de 10 aprilie 2014, privind eliberarea din funcție a unui număr de 14 procurori și numirea acestora în funcția de judecători. Nu dau nume, că nu e cazul, însă nu trebuie să ne mai mire calitatea actului de justiție înfăptuit de procurorii transformați în judecători, care au ajuns să constituie o pondere importantă din totalul judecătorilor români. Practic, s-a ajuns ca numărul judecătorilor de carieră, care și-au început activitatea direct ca judecători, să fie din ce în ce mai mic, fapt ce spune multe despre “dictatura legii” ce se face din ce în ce mai tare simțită în Justiția Română.

Dintre toate profesiile, după cea de polițist, profesia de acuzator public – anchetator (procuror) deformează cel mai mult caracterul individului. Acest lucru are un impact semnificativ asupra capacității judecătorului ce provine din activitatea de procuror, de a analiza detașat, obiectiv i imparțial un dosar – în special când vine vorba de dosarele penale, unde prezumția de nevinovăție este o chestie de care a auzit toată lumea prin justiția română, dar pe care nu prea a mai văzut-o nimeni în ultima vreme (la fel ca și pe inorogul meu).

Apoi mi-a mai sărit în ochi legea nr. 38/2014, al cărei articol unic dispune modificarea OUG 3/2011 privind interzicerea achizitionarii de la persoane fizice a metalelor feroase si neferoase si a aliajelor acestora utilizate in activitatea feroviara:

Art. 1
(1) Se interzice achizitionarea de la persoane fizice a metalelor feroase si neferoase si a aliajelor acestora utilizate in activitatea feroviara, rutiera, aeriana, maritima si fluviala, de transport cu metroul, de transport public si electric de suprafata, de irigatii si desecari, in infrastructura pentru furnizarea utilitatilor de energie electrica, apa-canal, gaze si termoficare, in infrastructura aferenta operatiunilor de extractie, prelucrare, distributie, transport si comercializare a gazelor naturale, a petrolului si a produselor petroliere, precum si in semnalizarea si dirijarea circulatiei pe drumurile publice, de tipul sinelor, pieselor aparatelor de cale, materialului marunt de cale, contrasinelor, ecliselor, partilor componente ale instalatiilor de siguranta circulatiei, cablurilor de semnalizare si telecomunicatii, componentelor instalatiilor de electrificare, componentelor materialului rulant, instalatiilor de semnalizare si dirijare a circulatiei, semnelor de circulatie, semafoarelor, capacelor caminelor de vizitare sau partilor componente si altele asemenea, parazapezilor sau partilor componente ale unor constructii metalice destinate pentru protectia impotriva viscolului, avalanselor, inundatiilor sau altor calamitati, a caror lipsa produce sau poate produce evenimente sau accidente cu victime omenesti.“ 

Băi oameni buni, voi vă dați seama ?! Începând cu 1990 s-a furat tot ceea ce s-a putut fura: instalațiile de irigații erau tăiate la bomfaier și duse la fier vechi. Cabluri, structuri metalice de tot felul, fabrici întregi demontate și vândute la bucată. Jaf național. Și când s-a cam terminat tot ceea ce era de furat în materie de feroase și neferoase, guvernul cel grijuliu își amintește să interzică, după 20 de ani de jaf sistematic, achizițiile de fier vechi ce provine din utilitățile menționate mai sus  în centrele de colectare, de la persoanele fizice.

Să le spună cineva chestia asta și țiganilor din Sintești, în rândul cărora sunt unii care și-au făcut topitorii clandestine de cupru, branșate direct (și ilegal, evident !) la stâlpii de înaltă tensiune, la 380 de volți (trifazic). Cică le scade tensiunea la 3 sate în jur când bagă ăștia la topit cablurile furate de la CFR, că așa i-au și prins.

Aștept cu interes să apară aceleași restricții și în domeniul defrișărilor forestiere, sau al importurilor de tot felul. Ceva de genul, ai tăiat un copac în mod ilegal, îți tăiem și noi o mână. Iar la toți chinezii, turcii și arăbeții care fac pe aici firme fantomă și dau tunuri cu importuri, le-aș impune să depună garanții minime de 100.000 euro, dacă vor să facă afaceri în România.

Oare cer prea mult ?

 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *