In memoriam – Remus Lomos

Simt nevoia să scriu aceste rânduri în amintirea celui ce a fost Remus Lomoș. Nu pretind că am fost cei mai buni prieteni, mai ales în ultima vreme, dar ne-am cunoscut destul de bine. Am hotărât să îi scriu acest text ca pe un necrolog, ca pe o stavilă în calea uitării, pentru ca cei care nu l-au cunoscut, sau cei care l-au cunoscut să și-l amintească dacă se poate, pentru o clipă în plus. Remus a fost un om de bază. Și când spun om de bază mă refer la omul disciplinat, serios, de încredere, capabil să ducă o treabă până la capăt. Calități rare în aceste timpuri, când unii, din păcate mai ales bărbați, dau dovadă de o anumită formă de „impotență” a puterii de acțiune. A lucrat inițial la brutărie, perioadă din care mi-l amintesc cel mai bine, cum venea la grupul de vira condus de Răzvan, la Brebenei, obosit dar plin de aspirație, dornic să facă meditație. Au fost oameni care l-au contestat, care s-au plâns de el. Dar a făcut lucrurile să meargă, calități pentru care l-am apreciat. Apoi a venit momentul nefast din 2003, când iarăși a fost unul dintre puținii care a reacționat bărbătește la prigoana pornită împotriva MISA.

Mi-aș fi dorit ca un astfel de material să apară acolo unde îi este locul, pe site-ul MISA, organizația pe care el a servit-o cu dăruire până în ultimul moment. Sper ca aparatul de propagandă rămas pe poziții să nu încerce din nou prin zvonistica și propaganda binecunoscută, operațiunea de terfelire a imaginii lui Remus, de plasare a vinovăției pe umerii lui, conform binecunoscutului principiu milițienesc precum că întotdeauna, mortul este de vină. Căci am observat acest fenomen de culpabilizare al decedatului în cazurile anterioare. Cutărica a greșit că și-a bârfit maestrul și de-aia s-a îmbolnăvit; cutărică și-a pierdut protecția pentru că nu a ascultat ce i-a recomandat maestrul, și tot așa. Mortul este întotdeauna de vină. Fără excepție !

Ne-am obișnuit ca oamenii de bază, oamenii buni din MISA, să iasă cu picioarele înainte pe ușa din dos a Istoriei. Fără recunoașterea meritelor lor, fără rememorarea celor mai frumoase momente alături de ei. Eventual terfeliți, demonizați, pentru a se justifica moartea lor, ca urmare a „greșelilor” lor. În cel mai bun caz, ei dispar de pe această lume în tăcere, fără a se spune nimic despre ei, ignorați de toată lumea, ca și când nu ar fi existat niciodată. Rămâne doar munca lor titanică pentru creșterea unei Mișcări Spirituale care în cel mai bun caz, se dezice de ei atunci când ei nu îi mai pot fi de folos.

În ciuda inițierii în Marea Putere Cosmică a Timpului, Kali, la MISA moartea ca sfârșit concret al fiecăruia dintre noi – este trecută sub tăcere ca un eveniment jenant, iar dacă prezența ei nu mai poate fi ignorată, ea este interpretată și cosmetizată, mereu în favoarea imaginii Școlii. Căci aspiranții din MISA nu trebuie treziți din visul lor himeric de cucerire a tinereții veșnice și nemuririi spirituale de astfel de evenimente brutale ce demonstrează că și yoghinii (pretins avansați !), pot muri la fel de banal ca orice alt muritor de rând, nepracticant de yoga. De cancer; de infarct; de atacuri cerebrale; de accidente.

MISA amintește morții doar în drepturile la replică în care își apără imaginea. Amintește cu nedisimulată neplăcere, că da, oamenii mai mor și de infarct și că statisticile demonstrează că infarctul este o cauză destul de răspândită a morții. Aceeași logică se poate aplica și accidentelor rutiere, dacă este să ascultăm statisticile.

Problema care se pune este însă alta: nu sunt cam multe morți, cam multe „părăsiri ale planului fizic” ale unor oameni de la vârful organizației ?! Dacă ar fi să consider drept “semne” toate necazurile prin care trece MISA și conducerea acesteia de câțiva ani de zile, din care enumăr: probleme cu justiția, incendii la ashramuri (exact când se ținea ședința cu șefii de ashram!), accidente, boli mortale, aș zice că Dumnezeu vrea să mute întro lume mai bună (lumea de Apoi!) MISA, și a început cu conducerea…

Sau poate că Dumnezeu s-a săturat să le tot facă unora doar semne…

Poate că măcar acum, după o astfel de tragedie, unii lideri de la vârful organizației vor conștientiza că au luat-o pe arătură și vor reveni pe calea cea dreaptă.

DSC_0144-3

 

UPDATE 6.05.2014

Intre timp, ecouri despre accidentul celor 3 au razbatut si in presa Germana. Imagini foto si video de la locul accidentului pot fi vizionate aici:

http://www.augsburger-allgemeine.de/neu-ulm/Nach-Frontalcrash-auf-A7-Polizei-sucht-Zeugen-id29725751.html
Si
http://www.augsburger-allgemeine.de/bayern/Drei-Menschen-bei-Unfall-auf-A7-schwer-verletzt-id29697076.html

UPDATE 7.05.2014

Stirea despre moartea unui barbat roman in varsta de 41 de ani in urma accidentului de pe Autostrada A7, decedat la spital in urma ranilor, este confirmata inca o data in presa germana. Numai pe yogaesoteric nu apare nimic…

http://www.augsburger-allgemeine.de/neu-ulm/Unfall-Mann-erliegt-seinen-Verletzungen-id29757461.html

In sfarsit, pe pagina de facebook a MISATV a aparut o mica stire. https://www.facebook.com/misatv.online/photos/a.357715317675654.83091.309158279198025/561529803960870/?type=1&theater

E bine ca incep sa se miste colegii din MISA. O prima dovada de respect fata de oameni si fata de memoria lor.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *