Karma în buddhism

un articol de Dan Toganel – via yogatraditionala.ro

Poate ați auzit expresii de genul: “E karma ta/lui/ei”, “E karma mea, ce pot să fac”,  “Trebuie să fac X ca să îmi ard karma”, șamd.

Doctrina karmei este poate cea mai neînțeleasă parte a buddhismului. Asta datorită atât a influențelor provenite din religiile abrahamice cât și a necunoașterii textelor buddhiste. Dalai Lama, de exemplu, își sfătuiește discipolii începători să studieze bazele buddhismului, doctrina Theravada, canonul Pali, înaintea altor topicuri mai avansate, gen Vajrayana (Tantra), Dzogchen sau Mahamudra.

Doctrina karmei este un subiect amplu, acest articol își propune să acopere aspectele de bază.

1. Ce este karma?

Cuvântul karma (sanskrită) (pali: kamma) înseamnă acțiune, în buddhism desemnează intenția care stă la baza acțiunilor efectuate cu corpul, vorbirea și mintea.

În Nibbedhika Sutta (Anguttara Nikaya 6.63), Buddha spune:

“Vă spun, intenția e kamma. Prin intenție, kamma este creată prin corp, vorbire și intelect.”

Cu alte cuvinte, intenția mentală (impulsul psihologic) determină rezultatele karmice (sanskrită: phala) și nu aspectul, forma exterioară.

Atunci când acționăm sub impulsul emoțiilor negative (mânie, ură), aceste emoții vor genera tendințe mentale, tendințe care, la rândul lor vor genera suferință.

Chiar dacă ne naștem într-o condiție bună (o familie iubitoare, situație materială bună, etc), dar tendințele noastre mentale (care au fost cultivate în trecut) sunt negative, vom experimenta suferința, prin diferite stări mentale negative.

Dacă, în schimb, tendintele noastre mentale sunt pozitive, chiar atunci când experimentăm anumite lipsuri sau situații dificile (inerente în samsara, căci suferința – duhkha – este una din caracteristicile existenței), vom continua să experimentăm stările mentale pozitive, generatoare de fericire.

Suferința psihică experimentată ca urmare a karmei negative, este prin urmare rezultatul firesc al acțiunilor imorale (acțiuni având la bază intenții negative, egoiste) si nu o pedeapsă divină.

Legea karmei se aplică în mod special sferei morale și nu se referă la relația dintre acțiuni și consectințele lor, ci mai degrabă la calitatea morală acțiunilor și a consecințelor acestea, cum ar fi durerea sau plăcerea, experiențele negative sau pozitive. (Vezi Reichenbach Bruce , The Law of Karma: A Philosophical Study, University of Hawaii Press).

Rezultatele karmice, nu se limitează la sfera psihologicului (deși karma este în primul rând mentală – intenție), în sensul că, psihicul influențează acțiunile noastre.

De exemplu, dacă întreținem gânduri necinstite, dacă ne gândim cum putem să furăm și să înșelăm alte persoane, la un moment dat, este foarte posibil să avem ocazia să ne punem gândurile în practică. Consecințele acestor acțiuni sunt evidente. Mai devreme sau mai târziu vom fi prinși de poliție, anchetați, închiși, experimentând stări de suferință.

Pe scurt, legea karmei ar putea fi definită astfel:  intențiile negative (emoțiile negative, egoiste) generează tendințe mentale negative, care produc la rândul lor suferință; intențiile pozitive (emoțiile pozitive, altruiste) generează tendințe mentale pozitive, care produc la rândul lor fericire.

Evident, atunci când vorbim de intenție sau de motivație, este vorba despre intenția reală, care poate fi uneori inconștientă, dacă nu avem o anumită maturitate spirituală, un anumit nivel de introspecție și mai ales dacă nu suntem sinceri cu noi înșine.

2. Totul este cauzalitate, dar nu totul este karma

Totul este karma. Nimic nu este întâmplător; dacă ai ochi verzi sau negri, ai o anumită karma; absolut orice ți se întâmplă în viață se datorează karmei din viețile anterioare. Nu?

Greșit!

În scrierile Theravada timpurii, precum Aṭṭhasālinī (vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Niyama#Buddhism ), apare noțiunea de pañcavidha niyama, cele cinci seturi de legi universale.

Acestea sunt:

– utu-niyāma – legile fizicii

– bīja-niyāma – legile biologice (germinarea semințelor, moștenirea genetică)

– kamma-niyāma – legea karmei

– citta-niyāma – legile psihicului

– dhamma-niyāma – legile naturale

După cum putem observa, în afară de legea karmei, mai există încă patru set-uri de legi, care pot produce efecte în lumea fenomenală.

De exemplu, succesiunea zi – noapte este cauzată de mișcarea planetelor care este cauzată, la rândul ei, de legile fizicii. Deși este un lanț cauzal, nu are legătură cu moralitatea, respectiv legea karmei.

În Sayutta Nikaya, Sivaka Sutta, Buddha contestă ideea că tot ceea ce experimenteaza o ființa se datorează karmei din viețile anterioare:

“Maestre Gotama, unii brahmani si contemplativi susțin această doctrină, această viziune: orice senzatie experimenteaza o ființă individuală – plăcere, durere, nici plăcere-nici durere – este în întregime cauzat de ce a făcut acesta înainte [nt: in viețile anterioare]. Ce spune Maestrul Gotama despre aceasta?”.

[Buddha:] [nt: enumeră diverse umori care pot cauza boli …] “Deci acești brahmani și contemplativi care susțin doctrina și viziunea că orice senzație experimentează un individ – plăcere, durere, nici plăcere – nici durere – este în întregime cauzată de ce a făcut acesta înainte – omit ceea ce ei înșiși  știu, omit ceea ce este convenit de către lume. De aceea eu spun că acești brahmani și contemplativi greșesc.”

3. Karma nu este destin

Buddha respinge trei viziuni greșite:

– Pubbekata-hetu: tot ce  experimentăm în prezent se datorează karmei anterioare

– Issaranimmana-hetu: tot ce experimentăm în prezent este creația unui Zeu atotputernic/Dumnezeu

– Ahetuka: nu există cauzalitate și nici legea karmei

Primele două viziuni greșite se referă la determinism. Determinismul înseamnă că totul în viața noastră e determinat și noi nu putem schimba nimic.

Dacă însă, totul ar fi determinat, orice efort spiritual ar fi inutil si orice evoluție spirituală imposibilă.

Această idee nu e doar falsă, ci și periculoasă, deoarece predispune către lene și inerție.

Karma însă nu determină, karma condiționează.

În buddhism există nenumărate metode pentru purificarea karmei.

Astfel, karma poate fi purificată printr-o viață etică, conștientizare, discernământ. În Lonaphala Sutta (AN 3.99), karma negativă este comparată cu un bulgăre care este dizolvat în apă. La fel cum, atunci când un bulgăre de sare este dizolvat în Râul Gange, râul nu devine mai sărat, la fel în cazul celui ce e a dezvoltat virtuți, discernământ, a făcut multe acte virtuoase, pozitive, în acest caz, karma sa negativă se va manifesta foarte mult atenuat sau nu se va manifesta deloc.

În Vajrayana și Mahayana există metode foarte puternice pentru purificarea karmei: Nyungne, Vajrasatva, etc.

4. Karma pozitivă înseamnă tendințe mentale pozitive

Acesta este criteriul după care ar trebuii să măsurăm evoluția spirituală.

Purificarea karmei înseamnă că emoțiile negative se reduc, iar cele pozitive, altruiste, se amplifică.

Dacă după ani de practică spirituală, încă suntem dominați de emoții negative, egoiste, iar altruismul nostru este undeva în jurul lui zero, poate ar trebui să ne punem unele întrebări.

Faima, diferite plăceri sau banii, nu sunt o măsură a purificării karmei.

După cum nici bolile, deformitățile fizice, lipsurile de orice fel, nu demonstrează faptul că avem o karma negativă (vezi și punctul 6) sau că “involuăm spiritual”.

Buddha a avut discipoli cu dizabilități fizice, dintr aceștia Khujjuttara (care era cocoșat) și Bhaddiya (care era pitic) erau renumiți pentru înțelepciunea lor.

Poate este amuzant cum unii se grăbesc să condamne dizabilitățile fizice și să le categorisească drept “karma negativă”. Oare să te naști în timpul lui Buddha, să îl întâlnești pe Buddha și să studiezi cu El, arată o karmă negativă?

5. Nu există karma colectivă

Deoarece karma este personală.

În Upajjhatthana Sutta (AN 5.57), Buddha spune:

“Eu sunt stăpânul karmei mele. Eu îmi mostenesc karma. Eu sunt născut din karma mea.”

Ideea că o colectivitate generează o anumită karma în același timp, pentru ca, apoi, să experimenteze consecințele karmice tot în același timp, este o idee străină buddhismului.

Evident, este posibil, ca un grup să acționeze într-un anumit mod, dar karma generată va fi individuală. Să luăm de exemplu, un grup de soldați în timpul războiului. Scopul lor, ca grup, este să își ucidă adversarii. Dar este greu de crezut că toți indivizii participă la acțiunea grupului în mod egal. Unii, pot fi foarte entuziaști, alții vor acționa din obligație, iar poate alții vor căuta să evite uzul armelor. In acest caz, karma acumulata de fiecare individ va fi diferită.

6. Doar un iluminat poate cunoaște întreaga complexitate karmică

În Acintita Sutta (AN 4.77), Buddha spune:

“Există patru lucruri care nu pot fi presupuse, despre care nu putem specula, care ar aduce nebunie și tulburare tuturor celor ce speculează despre ele.

Care sunt acestea patru lucruri?

Sfera de Buddha a Buddha-șilor …

Sfera de jhana a celui ce  află în jhana [nt: samadhi] …

Modul precis de funcționare al rezultatelor kammice …

Presupunerile despre originile lumii ….”

Karma nu este un proces liniar, este un proces complex și speculațiile referitoare la karma sunt lipsite de sens.

7. Ce nu este karma

Unele secte folosesc o prezentare deformată a karmei, într-un mod manipulator.

O să prezint în continuare câteva clișee:

– “ai o karmă foarte bună dacă ai ajuns în școala noastră”

Fiecare are propia lui motivație. Chiar atunci când vorbim de școli autentice, unii pot participa pentru a se întâlni cu persoane de sex opus, alții ca să facă afaceri, alții pentru a primi învățătură; unii practică învățăturile, alții nici nu le consideră importante.

Este aburd să facem o generalizare.

– “nu-l ajuta căci este karma lui”

Nu putem cunoaște ce e karma și ce nu (vezi 6).

Dar chiar dacă karma lui/ei este să sufere, este karma noastră (negativă) să fim nepăsători.

– “dacă faci un anumit lucru, îți arzi karma, chiar dacă acel lucru e imoral”

O acțiune nevirtuoasă, imorală, generează tendințe mentale negative, deci karmă negativă.

Arderea karmei ar trebuii să fie însoțită de reducerea emoțiilor negative și creșterea celor pozitive, a calmului, iubirii, bunătății, discernământului.

Dacă avem calm mental, bunătate, discernământ, înțelepciune, cum putem face acțiuni imorale?

Cum putem spera să ne purificăm mintea prin acțiuni nevirtuoase?

– ”e karma ta/lui să suferi/e în acest fel”

Doar o ființă perfect Iluminată știe exact ce anume se datorează karmei și ce nu (vezi 6), deoarece pot exista mai multe cauze în afară de karma (vezi 2) care pot produce un anumit rezultat.

Atunci când cineva vă spune că ceva se întâmplă datorită karmei negative, daca nu sunteți absoluți siguri că respectiva persoană este perfect Iluminată, poate ar trebuii să priviți afirmațiile lui cu un pic de suspiciune.

Citiți și:

http://sdhammika.blogspot.ro/2008/05/kamma-and-natural-disasters-i.html

http://sdhammika.blogspot.ro/2008/06/recent-tsunami-greatest-natural.html

http://sdhammika.blogspot.ro/2008/06/kamma-and-natural-disasters-iii.html

http://sdhammika.blogspot.ro/2010/04/kamma-and-disabilities.html

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *