Și a trecut pe-aici și vicepreședintele SUA Joe Biden…

Ca de obicei, aflăm cu toții pe piele a noastră când vine câte un limbric al Noii Ordini Mondiale să ne mângâie duios pe creștet, cu gușa plină de vorbe goale.

O aflăm indirect, văzând milițienii plasați „strategic”, din 10 în 10 metri, pe câte trei trasee alternative (să nu-l „terorizeze” dușmanii – nu-i așa ?!) prin tot Bucureștiul, cu circulație oprită, cu mașini de poliție ce aleargă isteric de acolo acolo, cu sirenele hăuind.

Așa suntem noi românii, cel puțin la nivel de politică înaltă: ne dăm pantalonii jos în fața oricărui căcat cu ochi care a avut banii să ajungă în vârful ierarhiei politice din SUA – și s-a gândit că ar fi funny să dea o raită și prin Rromânica noastră.

Mă enervează la culme astfel de „vizite oficiale” fără nici un rezultat concret, pentru că ne perturbă viața noastră cea de toate zilele, a cetățenilor de rând. Am ajuns la instanță cu 20 de minute întârziere, pentru că individul era cazat la Marriot, taman în drumul meu spre muncă. La birou, n-am putut să parchez mașina pe Doamnei, în centrul vechi, pentru că poliția interzicea staționarea… că deh, poate i se făcea domnului Biden de-o bere în centrul vechi, cu pretenarii șăi de la Banca Națională.

În holul clădirii de birouri unde îmi am și eu sălașul profesional avem niște automate de apă, suc, etc. Milițienii ascunși în hol, de arșița soarelui, cumpăraseră toată apa, băi nene ! De a trebuit să mă duc la magazinul din colț să îmi cumpăr apă ! Scena mi-a amintit de scenele cu defilările de 23 august, când „oamenii muncii” se tirau la câte un chioșc, la umbră, pe care îl goleau rapid de răcoritoare.

Și până la urmă, ce-a făcut pentru noi ne-a Joe ăsta !? Ne-a dat asigurări din gură, cum ne-au dat-o prin gură și după 45, când părinții noștri așteptau americanii, să-i salveze de bolșevici. Așa cum au „salvat” și Georgia acum 3 ani, când au intrat rușii peste ei, în Osetia. Așa cum i-au „salvat” și pe ucrainieni.

O s-o sugem de la marele licurici –vorba lui dom președinte Băsescu – până când n-om mai putea.

Eu, dacă eram în locul politicienilor români, nu mă mulțumeam cu promisiuni. Îl încuiam pe Biden în cameră la Marriot, sub pretextul că am pierdut cheia, și îl țineam prizonier, cum țineau ăia în evul mediu principii drept garanții de pace. Îl foloseam ca scut uman pentru babele din Moldova, ca să fiu sigur că dacă dau rușii peste noi, o să sară și americanii să își apere vice-președintele.

Părerea mea…

 

Mihai Rapcea

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *