Moartea unui guru – o nouă Elodie

Să zicem că un anume guru dă ortu popii. Sau, nu cu popa, că el n-are nevoie de popi, ele e propriul său mesager și intermediar între persoana sa și Dumnezeu. Să zicem că crapă. Îi crapă aura de expansionat ce este, sau îi crapă inima de ce anahata mare are. În tot cazul, moare de-o moarte dinaia banală și discretă, ca toate morțile. Înțepenește fără suflu, cu ochii sticloși, livid și la fel de mort ca orice altă mortăciune moartă. La fel ca orice muritor de rând, până la urmă.

După ce l-au ridicat zeci de ani pe soclul nemuririi spirituale și i-au cântat ode și osanale, discipolii vor fi probabil șocați că un așa de mare guru a putut să moară atât de banal și de lipsit de semnificații oculte, eventual cu o ultimă energie triplă. Chestia asta ar fi de natură să îi “îndepărteze de la calea spirituală” pe cei afectați de “demonii îndoielii”, ceea ce ar necesita din partea conducerii rămase în urma gurului – o reacție promptă, pentru a salva de la disoluție școala spirituală.

Și atunci, trebuie țesut firul de legendă. Unii își vor aminti de profețiile mai vechi ale unei bătrâne orbe, care a prevestit că gurul nu va muri de moarte obișnuită, ci își va dizolva în lumină corpul fizic, fără să lase urme. Iar asta le va da idei discipolilor de încredere, care vor lansa probabil legenda că gurul n-a murit, ci a translatat întro altă lume mai bună și mai puțin pudibondă, cu ajutorul extraterestrelor blonde cu ochi albaștri din constelația Suedia Mare. Iar noi nu vom afla niciodată adevărul, nu vom afla dacă gurul cel iubit s-a stins de epuizare sexuală în bratele a 12 femei, sau și-a găsit sfârșitul de la niște ciuperci fără etichetă și a dispărut, dizolvându-se la propriu în lumina orbitoare a unei căzi umplute cu acid sulfuric. Iar acest mister îi va face pe jumătate să plece către alți guruși la fel de faimoși, în vreme ce cealaltă jumătate va rămâne să îi perpetueze memoria, școala și misiunea spirituală.

Ce e mișto e faptul că chestia asta nu e de domeniul fantasticului, al ipoteticului. Ci chiar s-a întâmplat în India în luna ianuarie anul acesta, când Sfinția Sa Shri Ashutosh Maharaj a găsit de cuviință să intre întro meditație profundă – din care n-a mai ieșit nici până în ziua de azi.

Ce e și mai mișto e faptul că discipolii, văzând că gurul nu mai mișcă, l-au declarat ca fiind în Samadhi și l-a băgat într-un congelator, unde îi păstrează corpul intact până la momentul în care gurul va decide că are chef să se întoarcă pe lumea asta. Faza asta nu a fost chiar pe degeaba, dacă ținem cont de faptul că școala de yoga Divya Jyoti Jagrati Sansthan, fondată de respectivul guru, are proprietăți evaluate la peste 100 de milioane de lire sterline !

La cașcavalul asta râvnesc însă văduva și fiul gurului, care au deschis un proces în India, în vederea elucidării modului în care a ajuns în congelatorul ashramului din Assam celebrul guru.

Și mai simpatică mi s-a părut dezlegarea de drept dată problemei de către Înalta Curte de Justiție a Statuui Punjab, care a înțeles să infirme raportul inițial al poliției privind moartea gurului, hotărând în această speță că “chestiunea morții gurului este o chestiune de ordin spiritual iar discipolii gurului nu pot fi forțați să creadă că acesta este mort”.

Cert este că în prezent, fiul și soția gurului se judecă cu discipolii pentru trupul gurului, pe care familia dorește să îl incinereze (și să intre în posesia averii răpostasului), însă pe care discipolii vor să îl păstreze la rece, împreună cu banii.

Și ipoteticul guru din povestea noastră se aude că ar avea un fiu, și tare am senzația că Dan Diaconescu va relansa pe OTV-ul renăscut din cenușa PSD-ului, povestea Elodiei, cu guru în loc de faimoasa avocată dispărută.

 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *