NO PEACE WITHOUT JUSTICE

un articol de George Roncea

Maine e 13 iunie. Azi ma intalnesc cu un avocat tanar si entuziast pentru a demara o noua serie de proceduri juridice impotriva lui Ion Iliescu si a asa zisului Stat “roman” – de fapt stat de ocupatie, stat care a lucrat si lucreaza impotriva propriului popor cu o consecventa diabolica, de multe decenii, nu doar de doua decenii.

Desi au trecut 24 de ani n-am uitat nimic. Banerele din imagine sunt scrise de mana mea – la partea cu dintii sparti s-a potrivit perfect chestia, citatul cu dinti din Michnik l-am ales premonitoriu parca, doarece chiar mi-au spart dintii.

Insa mai este scris deasupra ceva – “si nici nu va pasa de cei ce nu mai sunt” – cei ce se afla acum in mormant.

Mie imi pasa. imi amintesc tot si imi pasa. Imi amintesc si de cei doi tineri colegi de atunci, Catalin Pau si Radu, cred ca asa se numea cel de langa mine, student la Arte, Catalin era la Arhitectura, eu eram la vremea aceea asistent scenograf si grafician si cam pe drumuri ca si acum. Nu cred ca ne vom putea aseza vreodata ca Neam sau ca ce o mai fi daca nu rezolvam partea cu cei din mormant. Vom fi cu totii trimbulinzi, nu vom avea pace, pana nu rezolvam partea cu justitia, in numele celor din mormant.

No peace without justice

A doua zi dupa ce am iesit spart tot de la lagarul securitatii de la Magurele, cu frate-miu, am inceput, impreuna cu cei care mai ramasesera in picioare de la Liga Studentilor – Mihai Gheorghiu si Alexandru Babos de la Asociatia studentilor din Arhitectura proceduri juridice impotriva lui Ion Iliescu si a haitei sale de nenorociti. am facut la dosare, am adunat marturii, am strans probe, am pornit actiuni juridice ani de-a randul de mi s-a acrit. in 1998 a fost preluata partea juridica de Asociatia Victimelor Mineriadei – s-au strans alte tomuri de dosare. Un nemernic ticalos, asa zisul procuror militar Dan Voinea, bunul tovaras al lui Ion Iliescu si Vladimir Tismaneanu, a matrasit vreme de 15 ani Dosarul ce-l privea pe Ilici. l-am dat in vileag si l-am fortat sa plece din magistratura, cu sprijinul Laurei Codruta Kovesi si al lui Traian Basescu. din punctul meu de vedere, fie si pentru atat Traian Basescu merita o apreciere. O apreciere nu mai mult.

Mai departe Aparatul, reteaua Sistemului si-a facut treaba, l-a protejat pe Iliescu din rasputeri. Au schimbat pana si Codul Penal anume pentru Ilici. Din analiza comparativa a vechiului si noului Cod penal rezulta ca subminarea puterii de stat (art. 162) a devenit in art. 402 o veritabila dezincriminare.

Insa in conformitate cu obligatiile internationale pe care Romania si le-a asumat – de exemplu – Conventia ONU referitoare la Genocid – art. 3, 4 exista cale de atac in continuare. Legile Romaniei sunt subsecvente celor internationale, europene.

Asta va fi noua cale de atac pe linia legala impotriva lui Ilici si a Statului sau – un Aparat de stat care a instigat la razboi civil, care a adus zecii de mii de giboni pentru a ne matrasi si nimici pe noi, cei din Piata Universitatii, care spuneam doar atat: “nu mai vrem comunisti in fruntea tarii, nu mai vrem agentura KGB la comanda Romaniei!”.

Pentru asta ne-au spart dintii si scafarliile, pentru asta alti oameni au murit, au fost impuscati si zdrobiti sub rangile minerilor.

“Cine uita nu merita” – este o alta lozinca scrisa de mine si pusa pe Facultate, un citat din Iorga. Agentura KGB este in mare parte tot la comanda tarii, odraslele securistilor si ale activistilor de partid sunt tot in fruntea tarii. S-ar putea zice ca nu e nicio diferenta fata de anii 90. Pot insa sa va spun eu dferenta cu putina statistica pe care m-am invrednicit sa o invat. Daca in anii 90 masa de cretinizati care-l sustineau pe Ilici si FSN-ul plus satelitii sai, UDMR etc insemna 9,2 milioane de oameni, astazi mai sunt doar 4 milioane de sustinatori ai bazinului lui Ilici.

Conform unui sondaj de acum doi ani, peste 54 la suta din populatia Romaniei stie ca Iliescu este un criminal cu mainile rosii de sange pana la coate, stie ca este vinovat de infractiunile pe care Justitia romana s-a facut ca nu le vede. La recentele alegeri au iesit la suprafata procentele reale ale sustinerii de care dispune haita fostului FSN – scindat intre Ion Iliescu si Traian Basescu. Impreuna, cei doi tartori ai fostului FSN, care si-a creat aripi de stanga si de “dreapta”, la misto, la abureala, au doar 12 la suta. Ilici 10 la suta – Basescu 2 la suta. Vorbesc de cifrele votantilor. Nu au votat 68 la suta din romani. Gasca lui Ilici si Base joaca un fel de tzurca peste capetele oamenilor, au cazut din nou la pace, cum au mai facut-o, in aliante ticalosite, mai mult sau mai putin vizibile publicului, “pulimii”, cum ne zic ei.

Nici in anii 90, marea majoritate a “publicului” nu avea perceptia si intelegerea jocului politic. Noi, asa tineri cum eram la vremea aceea ne-am bunghit, am inteles ce se intampla si am spus-o tuturor, cu glas tare, vreme de 53 de zile si nopti in Piata Universitatii. Trebuiau sa ne omoare pe toti, atunci. N-au izbandit.

Victoria noastra consta in chiar supravietuirea noastra si in puterea de a mai marturisi si spune necontenit ce am spus si atunci. Sistemului ii este frica de voci, de adevar, nu degaba securistii lui Ilici au pus mana pe toate institutiile de presa, treptat, si le-au anihilat. Pana si arhiva electronica a publicatiilor la care am lucrat a fost obliterata, stearsa de pe net.

Inseamna ca Lor le pasa. Se tem de cuvinte si de cei ce (inca) mai scriu si vorbesc. Inainte de 1989 toate masinile de scris erau inregistrate la Militie iar Securitatea avea toate amprentele masinilor de scris, pentru a-i putea urmari pe cei care incercau sa scrie impotriva Regimului si sa multiplice vreun manifest, vreo chemare la lupta de genul “Ridica-te Gheorghe, rdica-te Ioane!”, poezie pentru care Radu Gyr a fost condamnat la moarte. Regim care avea in aparenta puterea absoluta, sute de mii de informatori, zeci de mii de cadre, controlul total al vietii tuturor cetatenilor Romaniei. Si acum Regimul incearca prin noi masuri de supraveghere sa-si asigure controlul total.

Lor le e frica, nu Noua. Lor le este frica sa nu fie trasi la raspundere, sa nu fie nevoiti sa plateasca pentru tot raul facut, pentru victime si pentru cei din morminte.

Victimele care-i acuza de acolo din mormant.

Noi, cei care am mai ramas, suntem vocea mortilor. Mortii sunt deja morti, nu mai pot fi omorati inca odata.

Iar Noi, astia cu Vocea, am incasat tot ce se putea incasa, ce sa ne mai faca?

Doar, daca au coaie, sa incerce sa ne bage si pe noi la rece, in mormant.

Este o optiune pe care le-as recomanda-o deoarece cata vreme vom mai avea suflare si sange nu-i vom lasa sa aiba liniste.

Iar daca vor crapa fara sa ajunga in fata Justitiei oficiale, Noi ii vom inculpa oricum si ne vom pisa pe mormintele Lor…

sursa: roncea.net

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *