Veceul – etalonul civilizației

Poate să vină orice reprezentant al României, cu orice slogan atrăgător, cu cel mai mișto videoclip despe eterna și fascinanta Românie – și tot nu mă va convinge că România s-a schimbat.

Românul are hoția în sânge, în spirit, în mentalitate. Și o să vă demonstrez asta cu ceea ce voi numi: etalonul veceului.

Probabil că sunteți educați de mici (și faceți același lucru cu copii voștri) să nu vă apuce căcarea în oraș. Și dacă vă apucă, vă calculați cea mai rapidă rută către casă, McDonalds sau un restaurant mai luxos. Și musai să aveți la voi mereu șervețele. De ce ? Nici măcar nu ne mai întrebăm de ce, într-atât de intrată în mentalitatea noastră este imaginea veceului public.

Fie că vorbim de veceul din plastic din parc, sau cel din Tribunal sau primărie, ele au toate un numitor comun: le lipsește în cel mai bun caz hârtia igienică, și în general lipsesc capacele și colacele de veceu. Dar această stare mizerabilă a veceurilor publice nu ne mai miră și nici nu ne indignează. O acceptăm ca pe un dat firesc al vieții, ca și cum nici nu ar putea fi altfel, nici nu merităm mai mult. Iar asta e grav !

Oricum, trebuie să recunoaștem că s-a făcut un salt remarcabil de la veceurile turcești, acele găuri funeste peste care stăteai ciucit, stăpânindu-ți spaimele despre ce ar putea să iasă din acea gaură neagră – și să te-apuce de fudulii, spre veceul domnesc, de tip ladă, pe care stai precum Regele Soare, pe tron. Vestigii de veceuri turcești mai întâlnești la toaleta publică a Tribunalului Ploiești (la subsol, lângă sala de falimente), sau prin Vama Veche, la toaleta dinspre Roata, unde modernitatea a ajuns sub forma unui singur veceu tip tron (fără colac și capac !), restul de patru veceuri turcești așteptând probabil intrarea României în Schengen. Îmi amintesc o fază amuzantă, de acum 2-3 ani, la Tribunalul Ploiești, cu un grăsuț roșu la față, transpirat, probabil la prima lui întâlnire cu veceul turcesc. Individul neavizat, nu își golise în prealabil lăsării pe vine, buzunarele de la pantaloni, iar cheile de la mașină îi alunecaseră la lăsarea pe ciuci, drept în buda cea primitoare, iar respectivul încerca disperat să găsească ceva oameni de serviciu care să îl ajute să recupereze cheile, dar fără să se depărteze prea mult de veceu și să se trezească că vreun binevoitor va trage apa…

Oricum, veceul etalon în spațiul public din România, nu are hârtie igienică și nici colac pe care să te așezi. Și atunci ești nevoit să te ștergi cu ce poți. Românul e inventiv. Folosește chiloții proprii, batista sau orice alt accesoriu vestimentar pe care apoi îl aruncă plin de scârbă și vinovăție în veceu și trage apa – prilej de înfundare și alte inundații. Sau folosește hârtie de ziar, sau coală, pe care o mototolește gospodărește pentru a-i înmuia atingerea, ca să nu-și zgârie hemoroizii. Iar unii mai isteți, trag apa și se spală cu ce curge din vas. Cum spuneam, cei mai prevăzători au în permanență la ei șervețele uscate sau umede – când vorbim despre fițoșii pretențioși, a căror buci delicate nu suportă asprimea uscăciunii șervețelului pentru muci.

Apoi, problema lipsei colacului e veceu devine una crucială. În lipsa lui, nu ai decât 3 soluții: fie improvizezi un colac de hârtie pentru zona de contact, fie ștergi cu ce ai la tine porțelanul de care îți vei lipi epiderma pulpelor – cu spranța că cel de dinaintea ta care s-a pișat sau a stat cu bucile lipite de aceeași zonă nu suferă de vreo boală contagioasă și puțin mortală. Fie retrogradezi la poziția arhaică de pe veceul turcesc, cățărându-te pe vine pe veceu. Nu puține sunt cazurile când bietul veceu cedează și se sparge sub clienții mult prea corpolenți ce se căznesc să excreteze din clasica poziție !

Și totul de la lipsa unui colac de veceu care costă maxim 10 lei, și a unui sul de hârtie igienică, de 3 lei baxul. Oare cer prea mult de la civilizație !?

Oare asta suntem noi, un popor de hoți care furăm în delir capacele de veceu și hârtia igienică din toalete ? Sau poate administratorii acestor toalete publice bagă banii de hârtie și colace de veceu în buzunar, sub pretextul că iar s-au furat ?! Oare nu se pot monta sisteme care nu se pot demonta, la hârtie și colac ?

Răspunsul stă, precum nuca în coajă, închis în realitatea falsei noastre democrații. Adevărul este că pulimea, cetățeanul, contribuabilul, justițiabilul, omul de rând, nu este egal cu administratorul/primarul/grefierul/procurorul/judecătorul/directorul/etc.

Suntem egali (teoretic !) în fața legii, avem aceleași drepturi și obligații, dăm cu mașinile în aceleași gropi, ne înghesuim pe aceleași plaje, murim în aceleași spitale, ne îngropăm în aceleași cimitire, dar la vecem, ne căcăm separat !

Căci  administratorul/primarul/grefierul/procurorul/judecătorul/directorul/etc. din România nu se cacă unde își face nevoile toată plebea. NUUUU ! Pentru că el are locul său de căcare separat, ÎNCHIS CU CHEIA ! Unde intră numai cei care au nivelul de acces corespunzător pentru a primi CHEIA ! Unde există femeie de serviciu, colac și capac de veceu, hârtie igienică, săpun la chiuvetă și câte și mai câte alte minunății ale civilizației moderne de care ne bucurăm cu toții la noi acasă !

De-asta nu evoluăm ca societate. Pentru că lor, liderilor/șefilor/directorilor cu veceuri separate, nu le pasă la modul fundamental de noi ceilalți, de oameni. Nu le pasă dacă a noi e curat sau nu, dacă avem hârtiei igienică sau nu. Și nici nu îi preocupă să avem. Pentru că ei nu se cacă unde ne căcăm noi. De la această diferență subtilă, dar majoră, pornește totul. În Românica, veceul ne definește ca națiune. În ziua în care vor dispărea veceurile de șefi, închise cu cheie, și toată lumea, de la vlădică până la opincă se va căca în același loc, fără discriminare, se va putea spune că am intrat și noi în rândul țărilor cu adevărat civilizate !

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *