Suntem cu toții oameni buni

 

Am o mare rugăminte pentru cei care postează mesaje și comentarii la articolele de pe acest blog. Renunțați la înjurături, jigniri și insulte, indiferent că este vorba de Gregorian Bivolaru sau diferite persoane pro sau contra MISA.

Vă bucurați în acest spațiu virtual – cele două tabere – de posibilitatea de a vă întâlni și schimba idei, impresii, argumente, – șansă pe care ar trebui să o apreciați la justa ei valoare.

Știu că unii dintre voi intrați aici mânați de curiozitate, de dorința de a afla informații noi (cu atât mai mult cu cât vă este oficial interzis acest lucru – dacă sunteți cursanți MISA), pe când alții sunteți partizanii unei tabere sau alta.

Și unii și alții, atunci când recurgeți la insulte, nu faceți altceva decât să dovediți un singur lucru: că celălalt ARE DREPTATE. Că ați epuizat argumentele și raționamentele și ați trecut la rănirea emoțională a celuilalt, din dorința de a-i face rău gratuit, de a-l pedepsi pentru simplul fapt că există pentru ca voi să vă exteriorizați frustrările. Dovediți o lipsă de respect față de interlocutori care anulează valoarea oricărui argument adus anterior. Suntem cu toții oameni și este normal să greșim, fie adoptând poziții sau convingeri personale subiective, fie îmbrățișând o cauză sau alta. Dar asta nu ne vace mai puțin oameni. Ceea ce gândim anul acesta, cu siguranță nu vom gândi la fel peste un an sau poate peste 20. Oamenii se schimbă, căci acumulăm experiență de viață, și la fel și convingerile noastre. Tocmai de aceea este bine să nu îmbrățișăm cu fanatism poziții absolute, finale, căci nu se știe când viața ne va dovedi că am greșit, și să ne cerem scuze acolo unde am rănit. Fenomenul este asemănător cu cel al tatuajelor. În general, cei înclinați să își facă tatuaje sunt oameni care nu înțeleg acest fenomen al schimbării. Tatuajul este permanent: de ce și-ar face cineva un desen pe piele, care s-ar putea să îi displacă peste câțiv ani, să simtă că nu îl mai reprezintă, și să dorească să scape de el ?!

La fel este și cu convingerile.

Sunt oameni de la MISA care se uitau prin 2006 la mine ca la un trădător, ca la un paria. Și care acum mă opresc pe stradă, îmi strâng mâna și îmi mulțumesc. Cei care intră aici, plini de fanatism, dornici să își impună punctul de vedere, ar trebui să reflecteze adânc la acest fenomen. Și cei pro, dar și cei contra.

Bucurați-vă de șansa de a putea dialoga și încetați să vă mai răniți. În fond, suntem cu toții, oameni buni.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *