Ei sunt aici ! Dar nu n forma și pentru scopurile pe care ni le imaginm noi. Teoriile conspirației abund n presupuneri, unamai fantezist ca alta, despre ce fac ei aici: sunt aici s ne salveze, de noi, de prostia noastr, sau sunt cei ce formeaz guverne mondiale din umbr, vntori de oameni, experimente genetice, exploatarea secret a resurselor planetei, extragerea din oameni a unei substanțe vitale necesare pentru revigorarea unei, sau unor rase extraterestre decrepite, ce trag s moar. Ei bine, ultima presupunere enumerat se apropie cumva de adevr, ns nu cum ne-am imagina noi.

Universul – Galaxia noastr a dat naștere, precum un copac n rod, unui fluviu ntreg de civilizații de ființe dotate cu conștiinț și rațiune. Cine poate numra picturile dintr-un fluviu ? n vreme ce el curge prin timp, are loc un fenomen osmotic ntre picturi, se resorb, se anihileaz una pe alta sau se unesc n largi puhoaie. La fel și civilizațiile, rasele și speciile inteligente din Galaxie, framt prin negura timpului ca o spiral ascendent de pulberi aurii, sclipind efemer preț de o clip sau mai mult n drumul lor spre Veșnicie.

ns Cunoașterea, precum un liant tainic ce leag toate punctele dintr-un spațiu, se transmitea fluid de la o ras la alta, explodnd n dezvoltarea speciilor, precum izbucnește ctre soare mugurul plin de sev, alchimizat n floare.

ns, n vreme ce Cunoașterea crește precum o lian, ncolcindu-se n jurul Galaxiei, insinundu-și rmurelele, frunzulițele, mugurașii, n orice locșor rmas neexplorat, Creativitatea scade proporțional și dureros, ducnd la o ”uscare” spiritual a speciei atinse de ”maladia” Cunoașterii.

Eoni de-a rndul, Consiliul Galactic al Speciilor Inteligente au dezbtut problema, ncercnd s-i gseasc nțelesul și soluția.

Se prea c, fiind confruntate cu scderea drastic a forței creatoare, civilizațiile respective, plafonate n acest fel, au cutat cu disperare n exterior, n Galaxie, soluția pentru a merge mai departe, pentru a supraviețui.

Alții dimpotriv, erau adepții teoriei c scderea creativitții unei specii era un fenomen natural, prin care Universul, n nțelepciunea Sa – limita dezvoltarea tehnologic a civilizațiilor n curs de nflorire, frnnd astfel expansiunea prea brusc și prea rapid a celor ce ar fi putut pune n pericol echilibrul Sistemului.

Indiferent care ar fi adevrul, cei mai de vrf exponenți ai unor civilizații ajunse la apogeul lor, exploreaz imensitatea Galaxiei n cutare de civilizații noi, virgine, necontaminate de curentul de Cunoaștere galactic – prin contactul cu alte civilizații exterioare lor. Este o curs nebuneasc, o ntrecere cu nsși natura Universului. ns, uneori, ei cștig. CUM ESTE ȘI N CAZUL NOSTRU !

De cte ori nu s-au chinuit cum s ne fac s credem c suntem singuri n Univers, c noi suntem Unicii, ncununarea Creației, unicii exponenți ai unui club inexistent al Speciilor dotate cu rațiune !

Totul numai pentru a ne ține izolați, n puritatea noastr originar, departe de contaminarea artificial a copleșitorului bagaj de cunoștințe acumulate de inteligența reunit a speciilor avansate.

Pentru c numai n aceast stare de puritate Creativitatea se putea manifesta nengrdit. Noi suntem pentru ei precum o mic oaz de vegetație clocotind de viaț, luxuriant și original n explozia ei, n mijlocul unei imenstți deșertice, aride, populat de plante pipernicite, unde nici mcar cel mai rsrit scaiete nu se poate compara cu cel mai umil copcel din oaz.

Și-atunci vin tiptil, pe nesimțite, ca niște hoți ce se simt vinovați de necesitatea lor de a fura. Se insinueaz la expozițiile de pictur; umplu slile de concerte, blesc la expozițiile gastronomice, stau la cozi s ne cumpere crțile, cad n extaz n fața capodoperelor noastre ncercnd fr succes s se contamineze de Geniu, s duc cu ei, acas, mcar o frm din Creativitatea noastr.

Și atunci, precum un grdinar grijuliu, care ncearc prin metode artificiale, s prelungeasc ct mai mult perioada fecund a plantei, la fel și ei ne ncetinesc ct pot dezvoltarea tehnologic, dorința adnc sdit n noi, de expansiune, spre noi orizonturi ale cunoașterii.

Și astfel, miturile urbane capt sens. ntlnirea de gradul 3 dintre baciul vrncean ce cnta la fluier, lng oi, pe pajiște, și omulețul verde, ascuns dup costișa dealului, nu era altceva dect devoalarea accidental a unui omuleț verde, copleșit de trilurile zglobii și proaspete ca apa de izvor, ale fluierului ciobanului.

Oamenii n negru, care fac s dispar martorii incomozi și reveleaz acum pe deplin misiunea. Sunt emisarii LOR: ei blocheaz accesul la orice tehnologie care ne poate pune n legtur cu ceilalți.

Guvernele noastre ? Da, colaboreaz cu ei, dar pentru a ne ține mai departe, ct mai milt timp posibil, n bezna minții, in inocența primitivismului nostru original. Evident, finalul este inevitabil. La fel cum nu poți ține un copil din creștere, la fel și rasa uman va depși aceste bariere nevzute și și va pierde farmecul și inocența… și se va usca – dup chipul și asemnarea tuturor celorlalți triști membrii ai Inteligenței Galactice Cocoștoare.

Așa c mi pun un ceai și mai pun s sursure un pic din Hebridele lui Mendelsson, n așteptarea Sfrșitului Copilriei rasei noastre.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *