O incursiune ratată în Bivolărie

nota autorului: toate locațiile fotografiate există în realitate, în Bucovina, în zona Mânăstirii Putna. Restul poveștii ține de viziunea proprie despre lume a autorului 🙂

Pentru că diareicele articole iezoterice curg în fluvii balzaciene – aidoma cursurilor de yoga – ciorbă lungă, în care bucătarul șef pune ce-i vine la îndemână, m-am hotărât să iau atitudine.

Gata ! Ajunge cu țigăneala spiritualistă, cu garagața de doi bani. Vreau să jucăm finala, să punem punct în mod decisiv și hotărâtor concursului de epistole.

Aici am însă o problemă: cum să fac asta, căci se pare că am epuizat toate metodele:

-          la articole nu se reacționează decât cu urechi de babe surde, înjurături mitocănești și flegme ”detașate”, scuipate în capul nostru, de la înălțimea unor orgolii spirituale cât munții.

-          La întâlnirea (unica de altfel) cu GB, acesta nu a alocat mai mult de 15-20 de minute unui dialog transformat de el rapid într-un monolog penibil.

-          Conducerea bivolăriei nu a acceptat și nu acceptă o discuție în contradictoriu, în direct, cu dovezi și argumente pe masă, în cadrul taberelor de yoga sau filmată.

Și atunci m-am hotărât să atac frontal. Dacă nu vine Mahomed la munte, vine muntele la Mahomed. Așa se face că dis de dimineață, mi-am luat straița pe umăr, mi-am sărutat soția, și-am pornit la drum către regatul bivolarului, pentru confruntarea finală a voinicului cu Zmeul Zmeilor, yoghinul yoghinilor.

Evident, ca în orice poveste, am trecut prin încercări, peripeții și întâmplări palpitante, demne de epopeea unui erou yoghin.

Astfel, pe drumul către regatul bivolarului, am trecut prin împărăția pârțeștilor, unde yoghina mea apnee pe plin a fost testată pe măsură.

20140718_202635

Multe și nemaivăzute au fost întâmplările prin care am trecut, dragii moșului, pentru a ajunge în Bivolaro-uro-fil (pardon !) uro-ville, cetatea bivolarului unde domnește precum regele Soare, ” mereu dincolo de toate acestea, sub semnul sublimei, extaticei și paradisiacei lumini a Spiritului divin nemuritor”, regele neâncoronat al yoghinilor dâmbovițeni, emperator al locuitorilor ambelor maluri ale Senei, Măria Sa Augustus Magnus Aurrolson !

20140718_193247

Am pătruns deci în bivolărie, copleșit de emoție precum Nicolas Roerich în regatul Shambalei, așteptându-mă să fiu copleșit de minunății la tot pasul (fântâni cu apă vie de poveste, locuitori veșnic tineri, levitând lejer spre unde vrea pana lor, etc.). Însă, lăcașul spiritualității tantrice a celei mai mari școli de yoga din galaxie părea pustiu ! Nici țipenie de om, darămi-te de yoghin avansat, realizat spiritual !

Am luat-o atunci agale prin localitate, căutând palatul Regelui Magnus. Într-un final, ghidat de mugetele pline de înțelepciune ezoterică a câtorva vaci mov (de tip milka) încălțate cu pantofiori roz, am ajuns în fața clădirii templului cultului personalității bivolariene, Bethleemul spiritualității, locul de naștere al unei noi Religii, cu un nou Mântuitor, unde mă așteptam să găsesc miliarde de adepți căzuți în extazul adorării celui mai mare guru pe care l-a fătat Galaxia (după care l-a hrănit cu lapte cosmic, din țâțe de cometă, vorba cântecului). Dar nici acolo n-am găsit pe nimeni.

20140718_194121

Decis să dau totuși de cineva cu care să-mi port confruntarea finală, de erou de poveste, m-am îndreptat către însăși inima regatului, către măreața și strălucitoarea clădire a Școlii din Bivolărie, de unde se zice că au supt direct de la sursă, Cunoașterea, generații întregi de eliberați și iluminați. Se zvonește că însuși marele inginer planetar Catrina ar fi absolvit cu greu, după ani trudnici de ucenicie, elitistul colegiu tehnic Special din Bivolărie, spre slava Tatălui Său yoghinesc !

20140718_193714

Mă pregătisem deci cum se cuvine pentru lupta cea grea ce urma să se dea. În mâna stângă, țineam ca pe un paloș volumul lui Bhatacharia, originalul în limba engleză al cărții Doamna Miracolului. Precum un înger al Dreptății, în mâna dreapta purtam ca pe-un scut, un rechizitoriu plin de fapte mârșave al bivolarienilor. Și în caz că nu îi dovedeam, aveam în rucsac tomuri întregi de volume plagiate de ilustra Școală.

În fața Școlii, nici țipenie de om: doar din vitrină se lăfăiau la vedere, laudativ, diplomele, medaliile și trofeele cu care nobila și selecta instituție fusese blagoslovită de-a lungul eonilor de existență, de către diverse foruri Înalte de pe tot cuprinsul Galaxiei.

Dezamăgit de lipsa oricărui interlocutor, am dat să plec, însă am surprins cu coada ochiului o mișcare. Am sărit la luptă, arzând de emoție, îmbărbătat de-o sfântă dreptate, cu toate elementele naturii de partea mea. Aveam suflul pe nara potrivită, tatva îmi era favorabilă, până și corbul din poveste aștepta pe gard, dornic să-mi dea câte un cioc de apă vie, întremătoare, în toiul oboselii luptei, dacă mi se usucă gura de expus atâtea argumente.

I-am sărit deci respectivului în față, lansând o salvă de argumente, șarjând cu un teanc de dovezi, încordându-mă preventiv, în așteptarea unei contra-ofensive pe măsură. Și, ce să vezi !? Stupoare, respectivul absolvent bivolăresc, trece senin, pe lângă mine, făcându-mi semn în lehamite, către panoul de lângă zidul Școlii.

Atunci m-am dumirit cu desăvârșire: școala respectivă era o școală specială, pentru surzi.

20140718_193512

Mi-am strâns deci argumentele și tomurile și-am plecat, târându-mi pașii, de unde-am venit. Nu tu luptă, nu tu confruntare, deci pauză triumful atât de mult-așteptat al Adevărului.

Ulterior, am găsit lipită de-un gard și explicația pustietății cetății bivolăriei. Locuitorii ei erau plecați, cu mic cu mare, la Cluj, la o sublimă expunere a adevărurilor Divine – ținută de zmeul cel mic – Nicușor, pentru modica sumă de 25 de lei pe cap de bivolarian.

Așa că eu am suit pe-o șa, și v-am spus povestea așa. Să ne vedem cu bine ! 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *