Atentatul terorist din Ucraina și promisiunile nerespectate ale Occidentului. Povestea trecută sub tăcere a dramei ucrainienilor

 

Puțini își amintesc faptul că Ucraina – stat compozit, artificial creat de sovietici din teritorii care nu i-au aparținut niciodată,  era a treia putere nucleară din lume.

Ucraina avea ogive nucleare cât Anglia, Franța și China laolaltă – moștenire sovietică ce era comasată la hotarul fostei Uniuni Sovietice, cu rachetele ațintitie către Europa în timpul Răboiului Rece – totul cam la 1900 de focoase nucleare (suficiente să distrugă în bucăți Pământul de câteva zeci de ori !).

După căderea oficială (atent controlată) a comunismului și a Cortinei de Fier, nimeni nu mai voia o Ucraină puternic militarizată, un câine de pază excesiv de periculos, care nu își mai avea sensul în zonă. Așa a început procesul de dezarmare și denuclearizare al Ucrainei, proces ce a culminat cu semnarea semnarea în 1994, la Budapesta a Memorandumului privind dezarmarea nucleară a Ucrainei. Prin acest tratat, Ucraina a renunțat la armele nucleare sovietice de pe teritoriul său care au fost transferate către Federația Rusă. În schimb, Statele Unite, Marea Britanie și Rusia s-au obligat să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei. Totodată, marile puteri semnatare ale memorandumului s-au obligat și să ”să se abțină de la constrângeri economice cu intenția de a subordona propriului lor interes exercitarea de către Ucraina a drepturilor inerente suveranității sale și, astfel, pentru a obține avantaje de orice fel.”

Evident, nici o parte – înafară de ucrainieni, nu și-a ținut promisiunile, căci nu mai interesează pe nimeni un câine cu dinții scoși, indifferent de cât de periculos era el înainte.

Rușii au început să-i toace mărunt cu importurile și prețurile tot mai mari la gaze, pentru ai ține economic dependenți de Federația Rusă.

Europenii le-au momit liderii, dându-le asigurări că dacă întorc spatele rușilor și intră sub dominați economică europeană, îi vor apăra de orice consecințe din partea rușilor.

Totul s-a transformat într-o partidă de poker între europeni (susținuți de americani) și ruși, jucând o miză ce nu le aparținea – Ucraina și oamenii ei. Nici unul dintre jucători nu risca nimic – cei ce urmau să plătească indiferent de câștigător – erau ucrainienii.

Era previzibil faptul că ruși nu se vor retrage din joc bătuți, dacă vor pierde influența asupra Ucrainei. Așa că au apelat la ”argumentul” lor final dintotdeauna, forța brută.

Invazia militară din Ucraina – căci asta este în realitate – a dus la ocuparea unor zone ale țării cu trupe paramilitare spetsnaz, care au reactivat vechea agentură sovietică și au rupt țara în bucăți.

În momentul de față, Ucraina este împărțită ca o pradă, între hienele mincinoase care au au dezarmat-o: UE va lua vestul, în timp ce rușii își vor lua partea lor, și astfel, toată lumea va fi mulțumită – mai puțin ucrainienii -  dar pe cine interesează părerea lor !?

Nici pomeneală de ajutor militar din partea Occidentului – pentru Ucraina, când lucrurile au fost tranșate la masa verde.

Încăpățânarea ucrainienilor de a-și păstra țara întreagă dă însă bătăi de cap atât rușilor cât și occidentalilor, care nu se așteptau la o astfel de opoziție îndârjită.

Și în timp ce rușii își văd de treabă și își consolidează pozițiile, cucerind teritoriile ucrainiene, europenii și americanii își ”exprimă îngrijorarea” în tot felul de întâlniri sterile, în care fac figurație.

În orice țară normală, cei ce pun mâna pe arme și revendică autonomii sunt considerați teroriști de către mass-media, căci ei încearcă să obțină prin forța armelor recunoașterea din parte comunității internaționale. Nu la fel se petrec lucrurile și cu Ucraina. Ea are statut special, de țară împărțită la masa verde, după modelul Yalta, iar presa mârâie neclar, cu botnița pusă. Se aruncă aluzii și acuze, dar voalat, indirect, totul tinzând spre o calmare prin obișnuință – a opiniei publice. Aceste rânduri îndrăznețe ar fi rămas la nivelul unor simple scenarii, dacă nu s-ar fi produs ATENTATUL TERORIST al separatiștilor ruși – asupra avionului decolat de la Amsterdam. Greșeala separatiștilor pro-ruși riscă să crească temperatura în oala opiniei publice, sensibilă victimele colaterale cu pedigriu occidental, unde principiul safety first – al propriilor populații – este la mare prețuire.

Nici un post de televiziune, nici o agenție de presă nu a catalogat atacul asupra avionului respectiv ca fiind o crimă abominabilă, un act de terorism. Toată presa mare vorbește despre ”accident” sau ”catastrofă” aviatică, de parcă oamenii ăia au murit din cauza unei defecțiuni tehnice a avionului, sau a vre-unei calamități naturale ( lucru parțial adevărat – dacă i-am considera pe ruși o calamitate a Istoriei pentru popoarele din jurul lor).

Se încearcă cosmetizarea dramei amărâților care au avut neșansa să devină victime colaterale ale rusificării unui teritoriu străin – prin forța armelor. Și, ca de obicei, evreii profită de atenția opiniei publice îndreptată asupra subiectului avionului doborât, pentru a omorî și ei la greu palestinienii din Gaza – marea lor problemă – altă imensă ipocrizie a Occidentalilor.

Priveam la tv la figurile încurcate ale politicienilor care au avut cetățeni din țările lor victime în ”accident”. În trecut au arătat (și arată și azi !) mai multă indignare în fața atentatelor ”teroriste” de la 11 septembrie 2001 sau față de determinarea de a lupta ”până la capăt” în răboiul contra terorismului, decât acum – când erau îndreptățiți de pierderile proprii suferite – să reacționeze virulent.

Asta demonstrează un singur lucru – că dacă ne va veni rândul, Americanii și Europenii nu vor ridica un deget când ne vor dezmembra rușii împreună cu prietenii lor bulgari, sârbi și unguri.

Câteva semne că ne vine rândul – există – pentru cine știe unde să se uite. Indiciile sunt:

-          faptul că noi încă stăm la cozi la vize, în vreme ce ungurii nu au nevoie de vize pentru SUA.

-          Faptul că de ceva vreme, SUA nu a mai desemnat un ambasador pentru România – semn că nu vor să îl prindă invazia rusească pe-aici.

-          Faptul că înafară de industria extractivă sau cea poluantă (vei grupul Lafarge de ciment, care nu are nici o fabrică în Franța), europenii nu riscă aici nici o investiție majoră, alegerile marilor concerne oprindu-se la unguri și polonezi.

-          Faptul că armata a devenit ”profesionistă” iar tinerii nu mai sunt pregătiți militar printr-un stagiu obligatoriu – sau măcar facultativ, doar pentru cei care doresc asta.

-          Faptul că celebra bază de la Deveșelu nu este complet operațională nici astăzi – deși trebuia finalizată de multă vreme.

-          Nu în ultimul rând, precedentul din Georgia, ce arată că atacarea Ucrainei nu este și nu va rămâne un caz izolat, iar România este următoarea țintă pe lista rușilor.

Totuși, poate că nici Dumnezeu nu stă cu mâinile în sân, și mai trage câte un semnal de alarmă (uneori dureros pentru cei adormiți) care să trezească cetățenii Europei și să îi tragă de urechi pe politicienii care fac politica ipocrită a curvelor cu pretenții de domnișoare onorabile. 

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *