Trim ntr-o lume tot mai ciudat și mai contradictorie. Extreme de tot felul ne nconjoar. Sraci care n-au dup ce s bea ap, triesc alturi de bogați care nu pot cheltui n 10 generații ce au strns. Oameni care nu au un acoperiș deasupra capului – sau mulți care triesc n condiții mizere, fr utilitți (ap curent, curent electric, canalizare), și alții care au case peste case, inclusiv n strintate.

Acces la tehnologie, internet, informație versus lamp cu petrol. Medicin de ultim generație la Viena sau n Turcia, versus dispensare și clinici care nu au n dotare nici ap oxigenat.

Iar noi, cei ce am avut soarta bun (pn acum !) de a tri deasupra liniei ce desparte sracii de bogați, ne-am creat bariere mentale, filtre ale percepței care i fac invizibili pentru noi, pe defavorizații sorții. Ne place s trim n bula noastr de bunstare, n iluzia c viața este bun și confortabil. Cnd ne gndim la srcie, la oamenii amrți, o facem cu condescendenț, ca și cum undeva, ar fi vina lor c se afl n starea asta. Și totul pentru a nu ne simți responsabili s facem ceva, s-i ajutm cu ce putem. Sunt adevruri neplcute, asupra crora nu zbovim, cci ne scot din zona noastr de confort, de respect de sine.

Iar dac ajutm, avem pretenția ca cei ajutați s cad n genunchi, mulțumind cu lacrimi n ochi pentru frimiturile aruncate de noi. Sau, cel puțin, s și schimbe brusc viața, modul de a fi, sau mcar de a renunța la viciile n care se refugiaz din fața mizeriei lor cotidiene. Iar dac nu o fac, nseamn c nu merit buntatea și ajutorul nostru, și avem sentimentul inutilitții actului caritabil, pe care l vedem lipsit de sens, ca o pictur aruncat ntr-un ocean.

Așa s fie oare ?

Am meditat mult asupra resorturilor interioare care m fac s duc mna la portofel cnd ntlnesc un cerșetor pe strad. Da, știu c unii sunt puși acolo și exploatați de alții, care le iau banii. Știu c cerșetoria, apelarea la mila publicului este o art n sine, c unii au dezvoltat adevrate tehnici și știu exact cum s și ”vnd marfa” aranjnd totul, de la mbrcminte la text și atitudine, pe tipuri de public-țint. Da, știu c unii beau banii primiți, sau i cheltuie aiurea. Sau cerșesc prefcndu-se sraci sau bolnavi, cnd n realitate ei nu sunt. Dar cine sunt eu, s i judec ? Oare aș prefera s fiu n locul lor, cu toate aceste tehnici sau paleative ?! Sunt ei mai fericiți dect mine ? Cu siguranț c nu !

Milostenia este o nsușire spiritual. Este un atribut al sufletului superior ce trece dincolo de raționamentele meschine de genul: dac dau eu, mi va da și Dumnezeu mie; sau dau poman ca s adun puncte bonus n Ceruri (iertare de pcate, etc.).

Cel cu adevrat milostiv va da poman fiind conștient de toate aceste adevruri expuse mai sus, ns nu cu acest mobil (scop) la baza intenției sale de a da de poman. Va da din prea-plinul inimii sale, la fel cum un om fericit vrea n mod spontan s mprtșeasc fericirea sa, celor din jur, poate mai puțin fericiți ca el. Este o tendinț natural, fireasc, a celui ce are suficient. Dar oare avem suficient ? Trim ntr-o societate ce ncurajeaz competitivitatea, dorința de mai mult, iar prin aceasta implicit creeaz o stare continu de frustrare, de insatisfacție chiar a celor care au mai mult dect le trebuie pentru necesitțile proprii. Nu avem niciodat suficient, cci tragem cu coada ochiului la cel de lng noi, care pare s aib mai mult. Și astfel, se cuibrește n noi demonul avariției, al acumulrii de avere, care ne face s simțim c nu avem niciodat suficient, și de aici și concluzia c nu ne putem dispensa de nimic n mod gratuit, cci asta ar nsemna un regres, și implicit o acutizare a sentimentului de a nu avea suficient.

Uitm mai mereu ct de puțin ne trebuie n realitate, ct de simple și de ușor de satisfcut sunt nevoile noastre esențiale. Se spune c cel ce este srac n dorințe, este bogat n mulțumiri. Și astfel, n mod paradoxal, deși avem suficient, suntem tot mai nemulțumiți, cci dorințele noastre cresc exponențial. O cas mai mare, o mașin mai nou și mai bun, o vacanț mai exotic și mai scump, haine de firm, mai luxoase dect cele pe care le avem. Iar șirul falselor necesitți crește nencetat, ntr-o spiral a nebuniei acumulrii ce nu are nici un sfrșit.

Unde s și gseasc atunci milostenia locul n viețile noastre !?

A deveni cu adevrat milostiv este un adevrat test de maturitate spiritual, ce face dovada unei nțelegeri superioare a locului corect pe care l are n viaț munca, averea, bunstarea, care nu mai devin scopuri n sine, ci doar rezultatele firești ale unei vieți corect trite, fr vicii.

Departe de mine gndul de a cdea n cealalt extrem, n mbrțișarea unei vieți excesiv de simple, a unei srcii franciscane. Este normal s aduni surplusul a ceea ce cștigi, a-ți face rezerve pentru zile mai proaste, un fond de urgenț pentru probleme de sntate, etc. Este normal și nțelept s te pui la adpost de imprevizibil, ns nu trebuie s faci un scop din asta. Acumularea vine ca un efect normal, natural, al muncii – ntr-o lume normal. Evident, a spune chestia asta ntr-o țar unde peste jumtate din oameni triesc la limita srciei, poate prea ciudat. Dar hei, este perspectiva mea, v amintiți !? A celui pe care soarta favorabil l-a adus deasupra liniei. Și gndurile mele se adreseaz celor asemenea mie.

Așa c atunci cnd veți ntlni un cerșetor pe strad, nu mai dați poman cu inima strns, dintr-un sentiment al datoriei religioase, sau din calcul meschin. Analizați-v intenția. Dac v simțiți fericit cu viața voastr, mai norocos dect nenorocitul ce v cere ajutorul, atunci dați ct puteți, dar dați din toat inima, așa cum mprtșiți cuiva drag o veste bun, un motiv de bucurie. Dați din ceea ce v prisosește, dați bnuțul cel mic cruia nu i veți simți lipsa, pe care l-ați și uitat n urmtoarele 5 minute.

Și dați doar atunci cnd simțiți spontan acel imbold interior, de a da. Acea intuiție de tip superior, care v certific c DA, acel om are cu adevrat nevoie și DA, voi sunteți instrumentul, mijlocul prin care i se d. Uneori se vor produce adevrate miracole, veți ști exact n mod intuitiv și CT, sau CE este necesar s dați. Dar ce este mai important este faptul c milostenia va fi semnul unei corecte raportri la bani și acumulrile materiale.

A fi milostiv nu nseamn neaprat s dai bani sau mncare de poman. nseamn s ai inima deschis și s oferi gratis, fr rsplat, ceva, celor care au nevoie. O vorb bun, un ajutor de orice fel (poate chiar un mutat de mobil sau mprumutat ceva, vizitat un prieten n spital, sau la pușcrie). Mulți vor percepe aceast disponibilitate a ta ca pe o slbiciune, pe care se vor grbi s o exploateze ( cu alte cuvinte, te vor lua de fraier). Nimic special n asta, poate mulți cerșetori (srmanii !) cred același lucru despre cei ce le ofer milostenie. Totul este s nu te lași copleșit de cei ce s-au nvțat s triasc ”ajutați” de alții, ca treaba asta s nu ți dea viața, profesia, familia peste cap. S gsești, cu ajutorul intuiției, un echilibru ntre toate, s știi cnd și ce s oferi. Cci odat depșit handicapul atașamentului de bunuri și al sentimentului exacerbat al proprietții, vacea intuiției va deveni mult mai puternic și mai clar.

Merit s ți faci o analiz lucid a vieții tale și s te ntrebi: CȚI OAMENI AM AJUTAT SAU AJUT DEZINTERESAT, CU ADEVRAT !? Pentru mine, acesta este adevratul etalon al spiritualitții: nu strile, nu inițierile, nu poziția de lider n cadrul unei școli spirituale. Tu cnd ai ajutat cu adevrat pe cineva, ultima oar !?

nchei aceast cugetare cu un citat despre daruri din lucrarea Profetul, de Khalil Gibran:

„Nu dai dect puin, cnd dai din ce-i al vostru.
Numai dnd din voi niv, dai cu adevrat.
Pentru c, spunei-mi, ce-s averile voastre dect nite lucruri pe care le pstrai cu strnicie, creznd c mine vei avea nevoie de ele?
Iar mine, ce-i va aduce ziua de mine cinelui prevztor foarte, ascunznd oasele n nisipul mictor, n timp ce-i urmeaz pe pelerini ctre oraul sfnt?
i ce este frica de srcie, dac nu srcia nsi?
Iar groaza de sete, n preajma fntnilor pline, nu-i oare setea cea mai nestins?

Sunt unii care dau puin din belugul pe care l au i aceasta pentru a li se recunoate drnicia, ns acea dorin ascuns umilete darul fcut.
Sunt, apoi, alii care, puin avnd, dau totul.
Acetia cred n via i n mrinimia vieii, iar sacul lor niciodat nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rsplata cea mare.
Dar sunt i din cei ce dau cu durere i doar durerea rmne botezul acestora.
n sfrit, sunt cei ce dau fr a simi nici durere, nici bucurie, necunoscndu-i virtuile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care i rspndete parfumul n spaiu.
Prin minile unor asemenea fpturi vorbete Dumnezeu i dindrtul ochilor acestora El surde Pmntului.

E bine s dai cnd i se cere, dar i mai bine fr s i se cear, din nelegere.
Iar pentru cei dornici s dea, a-i cuta pe necjii este o bucurie mai mare dect darul nsui.
Fiindc, se afl, oare, vreun lucru pe care s i-l refuzi?
O, desigur, tot ceea ce i aparine va fi druit ntr-o zi,
Deci, d acum, n anotimpul drniciei tale, iar nu n cel al motenitorilor ti.

Deseori spunei: „Am s dau, dar numai acelora care merit.”
Pomii din livezile voastre nu spun, ns, astfel i nici turmele din imauri.
Ele dau ca s poat tri, fiindc a pstra nseamn a pieri.
Desigur, cel care-i merit zilele i nopile, merit totul i din partea voastr.
Iar cel care a meritat s bea din oceanul vieii, are tot dreptul s-i umple cupa i din micul vostru pru.

Exist oare merit mai mare dect acel ce st n curajul i ncrederea de a primi milostenie?
i cine v credei voi, pentru ca oamenii s-i sfie pieptul i s lepede orgoliul, ca s le putei vedea meritele i mndria terfelit?
Luai aminte, ca mai nti voi s meritai a fi druitorul i instrumentul drniciei,
Pentru c, nt-adevr, viaa e cea care d via, n timp ce voi, care v socotii binefctori, nu suntei dect martorii acesteia.

Iar voi care primii – i cu toii primii! – nu v luai povara vreunei recunotine spre a nu v pune de bunvoie un jug vou i celor ce druie.
nlai-v, mai degrab cu cel care d, primindu-i darurile ca pe nite aripi,
Fiindc, a ine prea mult seama de datoriile voastre, nseamn a v ndoi de generozitatea druitorului, care are pmntul mrinimos drept mam i a crui tat nsui Creatorul este.”

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *