Despre ”Mândria de a fi român” !

Românii se feresc de cuvinte. Se feresc de ochii celorlalți. Scrii pentru blog ? Vezi să nu spui aia, sau aialaltă. Nu spune cutare sau cutare lucru. Nu arăta ce simți, ce gândești, cu cine și unde ești. Ce bani ai, cum îi faci, cu cine, etc. Mai bine plânge-te, să te creadă lumea amărât. Plânsu de mila proprie a devenit sport național ! N-am frate, nu vezi ce rău îmi merge !?

Pentru că invidia zace adormită, încolăcită în inimile oamenilor, precum șarpele kundalini la rădăcina omului. Prieten, amic sau cunoscut, este suficient să vadă ceva la tine ce pare mai mult decât are el (aparent !), că deja se trezește în el invidia. Așa că ne ascundem, facem totul pe tăcute, neștiuți de nimeni. Asta e ultima modă în materie de orice. Poze pe facebook ? Astea sunt copilării pe care numai naivii sau cei ce doresc să epateze le mai practică. Faci ceva important, valoros pentru tine ? Nu contează ce, de mic ai tăi te învață să păstrezi secretul. Dacă ai fost pe la MISA, acolo te învață că nu e bine să spui ce planuri ai, că se ”descarcă” energia acțiunii respective și nu-ți mai iese.

Ai descoperit un loc mișto, eventual o locație bună și ieftină de vacanță ? Îl ții ca secretosu numai pentru tine, să nu dea năvală tot românu. Căci nu-ți place unde sunt prea mulți români, deja miroase a manele și țigănia de acasă. Un loc, chiar exotic, frumos și cu prețuri bune, devine atractiv invers proporțional cu numărul de români care au trecut sau care se află pe-acolo !

E adevărat că talentul nostru ca popor, e să cocălărim tot ce atingem în exces ca nație. Destinații exotice, țări cu piață de muncă bună, etc. Ni se ridică tensiunea când auzim românește pe stradă, pe plajă, în magazine. Murim de ciudă când vedem în restaurante meniurile și în română – dovadă că grosul turmei de valahi ți-a luat-o deja înainte și pe-aici.

Căci avem o neâncredere înnăscută în ceilalți de neam cu noi. Ne desconsiderăm reciproc, ne urâm și ne evităm, din dorința de a scăpa de metehnele naționale. Vrem să ne depășim condiția, dar pe șest să nu dea năvală după noi gloata de fomiști români, să ne descopere nișa călduță în care ne facem poate o vacanță, poate un rost, un trai mai bun.

Exemplu: Am ajuns și eu anul acesta în Grecia, în Thasos. Pentru mine, care știam doar de Eforie, Costinești, 2 Mai și Vama Veche, Bulgaria cu Albena și Nisipurile de Aur mi se păreau o revelație ! Evident, în acest timp, alții erau deja în Grecia, pe insule, însă nu se grăbeau să povestească de rute, prețuri și cazări, de frică să nu dea năvală pulimea. Așa se face că anii trecuți, oameni pe care îi consideram amici, prieteni, când le vorbeam de vacanțe, o dădeau în diverse, fără amănunte, ca acum, când am descoperit și eu cât de mișto e la greci, să mi-o bage: da, păi, noi tot mergem acolo încă de prin 2003. Păi bine mă, ”prietene” și nu puteai să-mi zici și mie ?

Majoritatea se plâng ba că a fost drumul lung, ba că i-au jecmănit hotelierii, sau tot felul de alte amănunte negative (unii povesteau spre exemplu, că a fost feribotul 300 de euro – când de fapt doi inși cu mașină cu tot plătesc doar 22 de euro !), pentru ca tu să spui: da, e o țeapă, mai bine nu, mai bine stăm acăsică sau prin alte locuri.

Stilul acesta românesc, de felul: da, e ca lumea acolo, dar… – îl întâlnești peste tot. Românul se plânge nu pentru că i-a fost cu adevărat rău acolo unde a mers, ci cu dorința (uneori inconștientă) de a te demobiliza, de a te determina să nu te duci și tu acolo, să strici locul, prețurile sau atmosfera cu prezența ta. Și dacă totuși se află (că se află până la urmă !) de un loc mișto de vacanță / de trăit / de muncit / nu contează ce, când ai ajuns și tu acolo, el e deja în altă parte. Am ajuns eu acu 3 ani în Turcia ? Hehe, să fiu sănătos, Bulgaria și Turcia e pentru țăranii care se duc să bage la jgheab, el a migrat în Grecia. Am venit în Grecia ? Păi pe partea continentală se duc doar maneliștii, el a plecat pe insule, unde e mai intim. A descoperit pulimea insulele ? Anul acesta el e la Sharm-el Sheik, în Egipt ! Și tot așa !

Probabil că ne urâm atât de tare unii pe alții pentru că am fost forțați atâta vreme să stăm doar împreună, noi, între noi, în mijlocul unor granițe închise ermetic, mai ceva ca boabele de fasole în supa din oala minune. Acum, că lumea ni s-a deschis, Pământul a devenit… Planeta Moldova ! Oriunde te duci, dai de români, de Moldoveni, de Ardeleni, de Olteni ! S-a umplut Parisul de țigani (la cerșit, la furat). Mai sunt și magrebieni, și albanezi, și algerieni, cu aceeași îndeletnicire, dar noi pe ai noștri îi vedem, că ne vorbesc limba. Și ne e scârbă de ei. Vizitezi Anglia ? Pliiiin frate de români ! Sunt zone unde zici că s-a mutat Vasluiu acolo !

De ce roim noi din țară, ca albinele din stupul fără matcă ? De bine ce ne este în țară, evident. Însă, fărească Sfântu să ne unim, să facem ceva să ne fie bine, ca popor ! Avem o țară minunată (România) – păcat că-i locuită (de români !) – vorba unui ambasador american.

Parcă văd că, după ce umplem lumea, după ce infestam toată planeta cu români, o să migrăm aiurea prin cosmos, doar din dorința de a scăpa de noi înșine, de metehnele noastre ca popor !

la plaja

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *