M-au fascinat dintotdeauna copacii. La nceput, nu nțelegeam cum pot sfida ei gravitația, cum pot hrni prin lemnul acela dens și dur, attea frunze, atta verdeaț, ridicnd spre soare attea crengi și-attea frunze. Puteam s nțeleg, spre exemplu, ptrunjelul sau orice alt tulpin fragil verde, cu capilarele ei moi, care cra spre frunze dinspre rdcin prin fenomenul capilaritții osmotice, puhoiul de nutrienți și ap, necesari dezvoltrii. ns copacii !? Mister total !

Cnd eram pe undeva prin Franța, n adolescenț, la o tabr de yoga a celor de la Hare Krishna, m-am trezit pentru a medita n zori, de Brahma muhurti, ceasul cnd mintea este limpede iar natura și ține parc respirația, contemplnd ivirea unei noi zile.

Am ales atunci drept partener solitar al meditației mele un copac aflat pe o colin, departe de ceilalți frați ai si din liziera pdurii. Sprijinit cu spatele de el, n tcerea dimineții, l simțeam ca pe un frate mai mare, o prezenț tcut, nțeleapt. Atunci am nțeles, intuitiv, cte ceva din frumusețea existenței vegetale. Cu mintea calm, fr gnduri, precum apa unui lac liniștit, copacul s-a putut oglindi n mine, iar eu l-am perceput ntr-un moment spontan de comuniune, așa cum și duce el traiul singuratic.

Am fost scos din timpul meu omenesc și capturat, precum o insect n rșin, n curgerea leneș a timpului vegetal. ncremenit n capcana de chihlimbar a nemișcrii sale, clipele s-au transforat n ore, orele n zile, iar zilele n sptmni și luni. Aliniat n fine, la ritmul su, simteam copacul cum și trage vrtos, prin rdcini, energia umed a vieții, pe care o duce n sus, spre ramuri, prin infinit de ncete pulsații ale lemnului, aidoma mișcrilor spiralate ale viermelui sau rmei. La aceast vitez, lemnul nu mai era dur și imobil, ci se unduia lent, sub ochii mei uimiți. Am rmas de atunci prieten cu copacii cci le-am nțeles intuitiv cntul lor de slav ctre nlțimi, extazul ntlnirii cu lumina solar, drnicia cu care dau mai departe viețuitoarelor mrunte ca noi, ceea ce primesc de la Creator.

Ajuns aici, n Grecia, am fost surprins s vd atta vegetație pe att de puțin pmnt disponibil. Pretutindeni, livezi de mslini. Cu frunzele lor palide, alburii, mslinii se ridic din stnc, ancorați solid, cu trunchiurile lor nvrtoșate. Am poposit sub un astfel de copac, cu trunchiul gros, semn al senectuții sale. Prea, cu frunzele lui mici, deschise la culoare, un pelerin prfuit, modest, lipsit de exuberanța și semeția semenilor si exotici. Pentru cine nu știe, mslinii cresc foarte ncet. Exist mslini cu trunchiul gros, de cțiva metri n diametru, atestați documentar de peste o mie de ani. Acești campioni ai longevitții mediteraneene trec prin mii de anotimpuri, martori tcuți ai generațiilor de oameni ce ridic pretenții ridicole de stpni de o clip ai existenței acestor seniori ai Greciei.

Am ntlnit deci un astfel de copac venerabil și m-am adncit n reculegere, la rdcina lui, dornic s mprtșesc de la el dac se poate, mcar o frm din nțelepciunea lui, strns din veacuri de experienț.

M-a frapat blndețea cu care m-a primit, ocrotitor, sub frunzele sale. Am nțeles pe dat caracterul su nobil, drnicia sa pentru care este att de prețuit. ntr-o lume arid, ars de soare și btut de vnturi, nu este ușor s supraviețuiești, dar-mi-te s faci posibil miracolul druirii. Cu toate acestea, miracolul drniciei Naturii este posibil și aici datorit nzestrrilor cu care Creatorul a binecuvntat mslinul.

Cci este un paradox, o minune, o tain cum acest copac, din puținul pe care l primește din stnca arid n care și are ngropate rdcinile, reușește s ridice n lumin fructele sale att de apreciate de noi. De unde și mai ales, din ce produce el atta bogție de fructe mbibate n uleiuri – este o tain la care nc nu am gsit rspuns. Cert este ns c, pentru mine, mslinul este și va rmne un model de modestie și drnicie. Cci nu e greu s druiești mai departe cnd ai din belșug, cnd solul mnos ți ofer toate cele trebuincioase pentru a da mai departe. Greu este atunci cnd din puținul pe care l gsești, reușești miracolul multiplicrii și bogției pentru toți cei din jur, care depind de tine. Poate nu ntmpltor mslinul este un arbore hristic, cci el noiește mereu și mereu, miracolul multiplicrii darurilor Creatorului, din aparent nimicul și puținul materialitții, spre ndestularea tuturor celor ce vin s i cear prinosul.

Dac m voi ntoarce cu ceva din Grecia, nafara bronzului trector de pe piele, acel ceva va fi amintirea drniciei excepționale a celui mai modest dintre copaci, mslinul.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.