M hotrsem s nu fac exces de scris n aceast vacanț, ns unele impresii sunt att de volatile, nct trebuie surprinse pe loc, spontan, n prospețimea lor de moment. Cumva, m simt ca un pictor ce surpinde, preț de o clip – o imagine mirific ce se cere imortalizat. Și atunci se arunc nebunește pe șevalet sau coala de hrtie și transpune, cu mini tremurnde, ideația unui vis, mirajul feeric al fetei Moragana – numai de el vzute. Vizual, am sensibilitatea de a surprinde astfel de momente unice, ns mi lipsește talentul la desen și pictur. ncercrile mele stngace pe trmul picturii și desenului sunt tragice parodii cu iz copilresc, lovite de retard artistic la nivelul clasei a 2-a cel mult. Atunci mi rmn – pentru a-mi nvinge frustrarea, doar scrisul și fotografia. Fotografia este o form ciuntit de art. Cci orict de bine ai stpni tehnica aparatului, nu vei putea reda niciodat ceea ce vezi oglindit n sufletul tu, sub pretextul unui peisaj sau alt element vizual. Fotografia este un paleativ, un substitut jalnic al artei adevrate, precum e sexul pe interes faț de marea dragoste ntlnit o dat-n viaț. Te pclește și te satisface pe moment, dar nu te bucur cu adevrat niciodat. Copierea mecanic a Naturii, indiferent de efectele pe care le bagi artificial, cu Instagram sau alți editori de imagine, nu vor fi niciodat Art adevrat. De-aceea facem tone de poze, ce triesc doar o zi n amintirea noastr, poze cu care ne jalonm viața, trecutul, pașii prin vacanțe și evenimente, și la care rareori ne ntoarcem, cci sunt ieftine și lipsite de suflet.

Ei bine, frustrarea m umple, m gtuie ca un vulcan pe cale s erup, cnd vd atta frumusețe n jur. M simt precum o pasre lipsit de elementarul dar al zborului, incapabil de nlțarea n vzduh. Și-atunci mi rmn doar cuvintele, cu bogția lor abstract. Cel mai mul m doare ns c nu pot picta, nu pot reda nicicum, Lumina. Dac n Italia eram fascinat de Luminozitatea obiectelor, de forța și strlucirea pe care soarele o mprumut Lumii acolo și meditam pe marginea renascentismului italian, a coloritului viu, puternic al pictorilor italieni, aici, n Grecia, lumina soarelui are culoarea mierii. Soarele Greciei nu are duritatea de cobalt al Italiei la amiaz, ci un soi de blndețe, de calm ce te-ndeamn la reverie. Srcia și ariditatea pmntului grecesc sunt compensate de aceast blndețe a soarelui, ce ține de magia acestor locuri.

Inițial am crezut c acest efect special ține de latitudinea la care se afl țara, de unghiul de refracție al luminii. ns vznd cum chiar grecii, n mitologia lor, au evitat s atribuie o patroan anume picturii, acolo unde toate celelalte arte antice aveau muzele lor, mi-a dat de nțeles c și ei ntlneau aceeași greutate de exprimare vizual.

Oricum, fcnd o corelație ntre frumusețea și savoarea luminii grecești, cu personalitatea poporului grec raportat la lumina ntlnit n alte țri și personalitatea altor popoare, pot pune c grecii și trag direct din Helios, Zeul Soarelui, caracterul relaxat, comunicativitatea, plcerea de a tri clipa și n general, pofta de viaț, cntec și dans pe care o ntlnești peste tot n Elada.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.