Sunt unii oameni sceptici din fire, care ntreab: cum poți s CREZI n Dumnezeu, n ceva, n Cineva pe care nu L-a vzut nimeni ? Este o ntrebare aparent dificil, la care teologii rspund cu citate din diferite scripturi – care de care mai criptice și mai absconse. La aceeași ntrebare, filosofii rspund lansndu-se n demonstrații complicate, apelnd la concepte și raționamente ce par fr legtur cu existența celui ce a lansat ntrebarea.

Deci, l-a vzut cineva pe Dumnezeu ? Unde este ? Este El o Persoan sau o ntreit personalitate, cum l descriu creștinii ? Este un zeu antic al evreilor, capriciosul și rzbuntorul Yehova, sau un Dumnezeu al iubirii, al unei iubiri ciudate, cci cine și-ar trimite Fiul s moar pentru niște prpdite de creaturi de lut – fie ele și cu suflu de viaț ? O fi oare Dumnezeu ascuns printre milioanele de zeitți hinduse, care mai de care mai adorat de indieni ? Sau Dumnezeul Islamului – Alah, este cel adevrat ? Lucrurile devin și mai complicate cnd pșim pe trmul budhismului, unde Dumnezeu nu este o Persoan, o Individualitate cu Atribute. n budhism, așa cum l-am nțeles eu, cel puțin, pn acum, conceptul de Dumnezeu ca Ființ Suprem, Creatorul a toate cte sunt, din care toate au ieșit ctre existenț și n care toate se vor ntoarce, la Sfrșitul Timpurilor, n Non-Existenț, este Vidul. Lipsit de atribute (cci l-ar limita, definindu-l), dar totuși plin de toate potențialitțile.

Enumerd toate aceste posibilitți, toate aceste opțiuni de a defini Divinitatea, nu doresc s lansez propria mea versiune, nici s aleg vreuna din cele enumerate.

Dac ar fi s tragem o concluzie din multitudinea de variante ale Divinitții – așa cum apare ea n conceptele și credințele pmntenilor, ar fi aceea c ceva exist. O forț superioar, necunoscut, ce guverneaz universul, stabilind legile acestuia, de la cele fizice și pn la cele spirituale.

A pretinde ns s percepi cu ochii fizici o astfel de Ființ este o pretenție exagerat, copilreasc chiar. Pentru mine, dovada suprem a existenței lui Dumnezeu este nsși… existența mea.

Privind retrospectiv evenimentele din viața mea, nlnțuirea lor aparent aleatorie, modul n care am intrat n contact cu anumiți oameni, trind anumite situații, evenimente, faptul c sunt aici și acum – n toat aceast nlnțuire regsesc o Mn a Destinului, o ghidare pe care o atribui Divinitții, oricum s-ar numi ea. Privind n ansamblu povestea vieții mele, regsesc n ea o enorm iubire a lui Dumnezeu pentru mine – n modul n care mi-a ordonat lecțiile de viaț – chiar și pe cele dureroase.

Dumnezeul meu este unul enigmatic, care și face simțit prezența prin semne. Care mi trimite mesaje, lecții și nvțminte prin evenimentele și situațiile pe care mi le scoate n cale. El m maturizeaz, m duce pe un drum numai de El știut, m nvaț legile Lui fr crți sau profesori, direct prin experiențele pe care mi le ofer. Ce pot spune despre El ? C este cu mult peste puterea noastr limitat de a-L defini. Și c are toat Eternitatea la dispoziție s ne duc unde vrea El. Pe fiecare dintre noi. Cci cel cu adevrat mare, este mare și n micile amnunte, așa cum suntem noi, pe scena Existenței.

S-ar putea să-ţi placă şi aceste articole
Latest Posts from Blogul lui Mihai Rapcea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *