Psihanaliza – un instrument valid de auto-cunoaștere

Scos din șuvoiul de activități cotidiene, în vacanță ai timp. Timp pentru tine, timp pentru iubire, meditație, contemplare și citit. Re-citesc acum cartea lui Wilhelm Steker – Psihologia eroticii masculine. Chiar dacă pare învechit, acest contemporan al lui Freud are vervă în prezentare. Este o carte pe care o recomand celor ce au timp să reflecteze asupra propriilor condiționări mentale, în timpul lecturării ei. Cazuistica prezentată de dr. Steker îndeamnă la propriile evaluări ale conținutului inconștientului, acesta fiind principalul motiv pentru care am ales-o ca lectură de vacanță. Analiza pe care terapeutul o face pacientului, destinată să ducă la conștientizarea reprimărilor, poate fi auto-realizată – în opinia mea, și de o persoană echilibrată, dotată cu capacitatea de a-și observa conținutul mintal fără a se identifica cu acesta. A-ți observa și înțelege tendințele, imaginile ce îți apar în minte – necesită capacitatea de a descifra, conform metodologiei freudiene, mecanismul formării lor, ca inhibiții ale unor tendințe naturale, reprimate de educație sau alte constrângeri de ordin social, moral, religios, etc.

Aveam deja strânsă în memorie o colecție de imagini, ”amintiri” ne-amintite/reprimate, pe care le întâlnisem fie în vise, fie în meditațiile mele. Însă nu le puteam interpreta, nu mi le puteam explica. Când mă refer la meditații, mă refer la toate categoriile de practici ce necesită interiorizare și focalizare. Spre exemplu la MISA ți se indicau etapele practicii laya yoga, dar nu se prea vorbea despre efectele conexe. Trebuia să fuzionezi cu sunetul, cu energia acestuia… și cam atât. Am descoperit însă că practicând intens, pe perioade lungi de timp, dacă treceai de momentul în care  corpurile subtile se aliniau și deveneai stabil în concentrare, fenomenul de fuziune mentală cu sunetul subtil nu era lipsit de mici ”evenimente” inexplicabile. Uneori, apare o stare de ”plafonare”, simți că ai atins un prag peste care nu poți trece energetic, spiritual, mental. Insistând pentru a depăși această barieră invizibilă, la suprafața minții apar spontan imagini fără nici o legătură cu obiectul meditației, unele dintre ele destul de… tulburătoare. Încercând să înțeleg aceste imagini și situațiile reprezentate de ele, mă loveam de lipsa lor de sens. Pur și simplu, nu înțelegeam ce reprezintă, cum au apărut. Căci aceasta este frumusețea mecanismului psihic: se protejează creând simboluri sau imagini, codificând mesajul într-o formă pe care conștientul să nu o poată decripta cu mijloacele logicii carteziene.

Citindu-l pe dr. Stekel, exceptând desigur tematica lucrării dar și ”obsesia” freudiană (la modă în acea vreme) a interpretării tuturor elementelor inconștientului ca având drept sursă sexualitatea sau moartea (eros și thanatos), pot spune că mecanismul de formare a acestor imagini a fost identificat corect ca fiind protejarea eu-lui infantil, cu toate tendințele lui naturale, primare, de ”șocurile” constrângerilor educaționale, prin ”izolarea” fiecărei ”zone interzise” cu ajutorul mecanismelor reprimării și transferului. Așa sunt explicate tendințele de a colecționa anumite categorii de obiecte, sau structura personalității cu mecanismele ei specifice (mie) de reacție/protecție la anumiți stimuli, agresiuni, etc. Știu că pare anost și ne-inteligibil (pentru voi – care nu mă cunoașteți prea bine) acest material, fără explicitarea imaginilor ce apar, sau a celorlalte amănunte necesare oricărui studiu de caz. Nu intenționez să le prezint, căci ele țin de zona mea personală, pe care o discut doar cu persoanele foarte apropiate.

Ideea este că am identificat un ”fir al Ariadnei” care pare valid (cel puțin până la un punct) pentru a mă ghida prin labirintul propriu. Cel mai interesant mi se pare mecanismul propriu de refugiere în fața evenimentelor neplăcute, ceea ce dr. Stekel numește ”infantilism psihic”: refugierea în fața agresiunii prin întoarcerea la acea zonă de confort, a paradisului copilăriei. Efectele ne-așteptate ale reprimărilor, ieșirea la suprafață a acestora în ”zone” aparent fără nici o legătură cu sursa lor.

Până la urmă se dovedește că ”învechita” psihanaliză este în continuare un excelent instrument de investigație al personalității, caracterelor și mai ales motivațiilor individului. Observînd și tot observând, ajungi la concluzia că nimic nu este întâmplător (în sensul că totul are o motivație anume, precisă) când vorbim de alegerile făcute, modul în care vorbim, gândim, ne mișcăm, iubim, facem amor, etc.

Jocul acesta al întoarcerii (cu fața în sus – spre conștientizare) a pieselor puzzle-ului inconștientului individual, are și o valoare de recompensă. De fiecare dată când faci identificarea corectă, viața ta se îmbunătățește vizibil. Revalorizezi prin conștientizare părțile reprimate ale ființei tale. Spre exemplu reprimarea unei amintiri din adolescență, un eșec al unei posibile aventuri, ratate din pricina temerilor proprii legate de incapacitatea de a ”rezista” suficient și de a satisface o femeie – care își dorea acea aventură și aștepta un prim pas de la respectivul băiat. Acest tip de amintire poate apărea în mod spontan în memorie, la un anumit moment al auto-analizei, iar integrarea ei corectă poate provoca persoanei respective o erecție foarte puternică, semn al descătușării unei energii psihice reprimate cu acea ocazie. Trebuie menționat că elementul esențial al integrării îl contituie nu atât retrăirea intensă a emoției ”negative” (în exemplul dat – frustrarea nesiguranței asupra capacității de autocontrol sexual și/sau ratarea ocaziei unei aventuri amoroase) cât înțelegerea, integrarea, din perspectiva experienței actuale a subiectului, a respectivei situații, și acceptarea ei. Acceptarea survine printr-un anumit tip de înțelegere a instinctului reprimat. Interesant este că și în cursurile de yoga de la MISA (de an mare) se vorbește despre rezolvarea problemelor emoționale, cursantul fiind învățat să ”sape” după ele în subcoștient, să și le noteze pe hârtie iar apoi să le ”vizualizeze” cu un conținut modificat, diferit, în conformitate cu dorința respectivului. Conform acestei metode, respectivul ar trebui – raportat la exemplul dat mai sus, să se vizualizeze cum își depășește temerile și face amor cu respectiva – eventual cu continență și satisfacerea deplină a femeii (pentru a rezolva pozitiv toate motivele temerilor prezentate). Totuși, în opinia mea, metoda corectă de rezolvare ar trebui să fie una mai sinceră. Anume să fie găsită cea mai bună modalitate de exprimare a energiei reprimate – în acord cu propriile tendințe naturale, iar nu conform unor noi dogme – pre-concepții, ce nu ar fi de natură să elibereze cu adevărat, ci doar să ”cosmetizeze” reprimarea respectivă.

Mă opresc aici cu acest material, cu speranța că v-am făcut curioși să citiți cartea respectivă sau alte cărți similare de psihologie aplicată, ce dezvoltă acest subiect al analizei inconștientului.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *