provocarea shaolino-gastronomica: Palma lui Budha

Observ cu amuzament cum povestea găleții cu apă cu gheață turnată în cap devine virală și la noi. Amici, prieteni din lista mea de facebook își toarnă într-o voioșie găleți peste găleți de apă filmându-se, lansând provocări cu găleata în lung și-n lat. Dacă treaba asta continuă, probabil că se va găsi la un moment dat vre-un tembel care să mă ”provoace” și pe mine la donat banii pentru cauze umanitare în schimbul deja banalei găleți cu apă.

Așa că înainte să mi se întâmple mie chestia asta, m-am gândit să lansez eu propria mea provocare, mult mai cool și mai deșteaptă decât a lor. Și mai utilă, la urma urmei.

Știm cu toții că flagelul vremurilor noastre, la nivel planetar nu este nici alzheimerul, nici autismul, ci obezitatea și foametea. Acest paradox al extremelor este exprimarea polarizării lumii în oameni foarte bogați și cei foarte săraci. Treaba cu obezitatea o reflectă preocupările românilor: ce mâncăm ? Nu e post de televiziune să nu aibă 2-3-5 emisiuni culinare, sau despre diete de slăbit.

Treaba devine mai acută când vine vorba despre vârste critice. Bărbații care sar de 40 de ani simt așa, un impuls mistic de a se reinventa, de a-și recăpăta vigoarea și fiorul primei tinereți, la fel precum păstrăvii ce simt chemarea ancestrală a locurilor în care s-au născut. Și-atunci, schimbă ceva în viața lor, de obicei preocupându-se de fizic: bagă sală, regim alimentar, sug burta pe stradă, căci se știe că 10 kile mai puțin te arată cu 5 ani mai tânăr. Nici femeile nu sunt ferite de această obsesie națională, ba dimpotrivă.

Pe de altă parte, nu e gras care să nu se fi ratat cu vre-o 2-3 cure care îi promiteau silueta ideală. Fie că ai încercat dieta Atkins, fie Dukanul sau număratul caloriilor, partea animalică a învins până la final voința și ambiția de a slăbi și te regăsești, înfrânt, în aceeași formă de… cozonac pufos.

Ei bine, după ce am studiat intens (pe internet, desigur), metodele populare de slăbit, am inventat una proprie, extrem de simplă. Este vorba de inelul de slăbit (instalat chirurgical) – fără inel de slăbit (instalat chirurgical) ! Cum vine asta ? Să vă explic. Am prieteni, cunoscuți, colegi, clienți care gemeau sub greutatea propriei osânze. Medicii le explicau că fiecare kilogram în plus peste limita normală este un cui bătut în coșciug, un an de viață în minus. Am un client la 180 de kile, mai mic decât mine de înălțime, care nu mai putea să urce 10 trepte fără să gâfâie ca o locomotivă, pentru care viața sexuală devenise un mit uitat al tinereții trecute, și nu-și mai văzuse direct (fără oglindă), penisul, de nu mai știa nici el când. Respectivul, convins de medici că va muri pentru că inima nu-i va mai rezista multă vreme la a duce o asemenea matahală de corp, a făcut operația cu inelul de slăbit, undeva prin aprilie-mai anul acesta. A scăzut deja la 135 de kile. Practic, nu mai poate mânca la o masă mai mult de o ceșcuță de mâncare, pentru că stomacul nu are volum să primească mai mult. Iar medicii spun că metoda nu pune în pericol sănătatea. Cu alte cuvinte, e oficial: nu te îmbolnăvești dacă mănânci cât o vrabie.

Gândindu-mă că nu are sens să ajungi până la a băga inele de cauciuc în tine ca să slăbești, m-am întors cu ochiul minții mele scruturătoare, în negurile istoriei și l-am regăsit pe Budha meditând, în perioada lui ascetică. Tipul stătea sub un copac, nemișcat, concentrat la ale lui. Deci nu făcea sport sau alte alea. Și era slab mort. Din prințul grăsuț și rumen de odinioară, rămăseseră doar oasele. Și fără să se miște, să consume calorii. Cum ? Păi, legendele relatează că în perioada aceea, prințul Sidharta își redusese rația de mâncare la o palmă (proprie) de orez sau alte alimente, pe zi. Alte legende spun că se hrănea cu un bob de orez pe zi, dar trecem peste exagerări. Și-atunci am fost lovit de revelație, cu care voi lovi și eu la rândul meu Pânântul, precum shaolinul din Kung Fu Hustle.

Eu voi fi mai darnic cu cei ce vor să încerce metoda mea de slăbit, numită ”palma lui Budha”. Pe scurt, metoda constă în a mânca 5-6 mese pe zi, iar fiecare masă să constea în alimente (nu contează ce) în cantitate care să încapă în palma respectivului. Deci te așezi la masă, iei mâncarea în palmă cât îți încape (poți să pui și cu vârf, na !), și începi să o mănânci. Asta-i tot. Apă puteți bea câtă vreți, cu nu se pune, nu îngrașă.

Și m-am gândit că pot lansa o provocare de gen găleata cu apă cu gheață, în lumea grăsuților: provocarea palmei lui Budha. Te provoc ca timp de 6 luni – un an, mă rog, cât vrei tu, să adopți dieta palmei lui Budha, iar mâncarea care îți rămâne să o donezi oamenilor străzii, copiilor sărmani, familiilor sărace cu mulți copii, scheletelor din Africa, mă rog, unde te duce capul și vezi foame. Sunt convins că pe lângă un grăsuț cu palma lui Budha în dietă, pot trăi alte 8 persoane care mureau de foame ! Și așa, am găsit și metoda de egalizare, de armonizare a celor două extreme.

Sunt convins că, în final, organismul, evoluția, adaptarea sau mintea cea vicleană a homo sapienșilor va găsi metode de a înfrânge și această metodă de slăbit. Nu este exclus ca după 6 luni, un an, să descoperim, făcând măsurători ale palmelor celor înscriși în ”provocări” că le-au crescut palmele cât ditamai farfuriile, și-atunci o să trebuiască să găsim alte unități de măsurare a hranei, dar hei, deja am următoarea idee pentru bărbați: mâncăm atâta cât putem ține în echilibru pe lungimea penisului. Să vedeți atunci creșteri spectaculoase în lungime și grosime !!!

Ei, ce ziceți, vă băgați la o palmă a lui Budha ?!

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *