Feed on
Posts
Comments

Provocarea lecturii

E moda provocărilor în perioada asta. De la găleți de apă la tot felul de alte ghidușii, oamenii se întrec să se provoace la tot felul de ”probe” și ”întreceri” menite să le crească notorietatea și simpatia celorlalți pe mediile de socializare.

Recent, am primit și eu o provocare din partea unei cunoștiințe de pe facebook, pe nume Mihai Mihaela, care răspundea ”provocării” unei prietene de a numi 14 cărți citite care i-au schimbat viața. După ce și-a îndeplinit ”datoria” de a lista respectivele titluri, respectiva a ”provoca” la rândul ei, alt cârd de persoane, printre care și subsemnatul.

Este o provocare pe gustul meu, căci rareori avem prilejul să ne analizăm bibliotecile memoriei în căutarea celor mai semnificative volume. În urmă cu ani de zile, aceeași întrebare se punea sub forma: ”Dacă ai pleca pentru totdeauna pe o insulă pustie, care ar fi cele 10 cărți pe care le-ai lua cu tine ?”

Totuși, dacă ar fi să analizez, din perspectiva experienței actuale, care au fost cărțile care au constituit cărămizile esențiale cele mai folosite la construcția personalității mele, a concepțiilor mele despre viață ca individ, cred că ar fi mai corect să vobesc despre gânditori, autori, scriitori care m-au influențat prin intermediul scrierilor lor, și mai puțin titluri de cărți individuale, disparate.

Căci dacă o carte este o poveste, un titlu, o idee anume dezvoltată mai mult sau mai puțin literar, un autor este un univers întreg, o inteligență, o sferă de cunoaștere intangibilă, plină de noțiuni, informații și concepte structurate într-un mod unic. Devii tangent cu această sferă de cunoaștere a universului unui scriitor, prin opera lui. Spun doar tangent, pentru că nu ajungi să cunoști niciodată în totalitate bogăția ideilor unui scriitor prolific, citindu-i o singură carte.

Astfel, dacă perioada copilăriei mi-am petrecut-o citind operele lui Jules Verne și Jack London, care ofereau adevărate universuri ale imaginației în care evadam mai ales în timpul vacanțelor, nu pot uita colecția științifico-fantastică (aceea în foiletoane subțiri, de 1 leu bucata), sau almanahurile Anticipația.

În adolescență, gusturile s-au diversificat, deși eram încă sub semnul secetei literare specifice cenzurii comuniste: cred că ne amintim cu toții cum se vindea Shogun-ul lui James Clavell la librărie, pe vremea lui Ceaușescu: la pachet cu încă 3-5 cărți ”autohtone” ce nu se vindeau, la preț de 100-150 de lei.

Dintre titlurile care ar fi meritat măcar o reeditare, se numără: ”Atacul cesiumiștilor” de Sergiu Fărcășan, scrisă în 1963; Matias Șandor – de Jules Verne; La hotarul Oicumenei de Ivan Efremov (apărută la noi în 1955); Valea lunii – de Jack London;

Cărți care au contribuit mult la ceea ce sunt eu astăzi sunt:

  1. Abecedarul – clasa I
  2. Bhagavad-Gita (traducerea lui Sergiu Al. George)
  3. Piesele de teatru versificate ”Sakuntala” și ”Nala și Damayanti” în traducerea și adaptarea lui George Coșbuc
  4. 1001 de nopți în traducerea și adaptarea lui Eusebiu Camilar (volumele BPT)
  5. Cursurile yoga de la MISA (pe bune !)

Nu pot enumera Biblia aici, care nu m-a impresionat în mod deosebit. Sunt interesante Evangheliile, dar am sentimentul că au fost atât de cosmetizate în ultimele 2000 de ani încât ”perfecțiunea” stilului și tezelor prezentate devine… neconvingătoare.

La capitolul scrieri sacre, mărturisesc că nici Coranul nu m-a impresionat în mod deosebit. Am în bibliotecă 3 versiuni, foarte diferite între ele. Ultima, cea editată de Fundația Taiba, îmi dă aceeași senzație de ”politically correct” ca și Evangheliile editate sub binecuvântarea BOR.

În fine, sunt o grămadă de cărți, comete geniale dar din păcate singulare, în spațiul ideatic al unui anumit scriitor, care nu s-au evidențiat decât printr-o singură lucrare de top:

Astfel, cine a mai citit de John Brayne altceva înafară de ”Drumul spre înalta societate” și ”Viața în înalta societate”, spre deosebire de Dostoievski sau Hugo, a căror operă este excepțională de la un capăt la altul !?

Vorbind despre autori care au constituit jaloane luminoase ale existenței mele, îmi sunt dragi Rudyard Kipling, Jerome K. Jerome, Saint Exupery, Richard Bach, dar și Stephen King, care împreună cu Peter Straub au fost în stare să născocească capodopera Talismanul, cu continuarea ei, Casa Întunericului. Nu-l pot uita nici pe Serge Brussolo, scriitorul francez cu cea mai bogată imaginație de la Jules Verne încoace. Pe listă se înscriu și vin puternic din urmă Neil Gaiman cu ale sale capodopere ”Cartea Cimitirului”, Pulbere de stele, Zei americani, Anansy Boys și Vești Bune, publicate împreună cu Terry Pratchett, precum și ultima capodoperă a lui Gaiman, ”Oceanul de la capătul aleii”, una dintre cărțile pe care ți-ai dori să nu se mai termine (asemănătoare ca atmosferă magică cu lumea lui Brussolo din seria Pegy Sue și fantomele).

Excelent scrise sunt și lucrările lui Pascal Bruckner, a cărui capodoperă neegalată rămâne (în materie de filozofie și sociologie) Noua dezordine amoroasă, iar în materie literară, volumul Luni de fiere.

Interesant cum, din lumea literară, se desprind și ne rămân în amintire doar lucrările unor clasici ce sunt actuale chiar și la decenii după ce au fost scrise. Frământările personajelor lui Dostoievski își vor găsi ecouri și peste sute de ani, în sufletul oamenilor viitorului, căci resorturile noastre intime au fost aceleași, de la începutul Creației și vor rămâne aceleași până la sfârșitul lumii. Dacă aș putea, aș comanda traducerea variantei Bibliei lui Dostoievski, despre care puțini știu că acesta a tradus și publicat o versiune proprie a Bibliei, care a și dat naștere unei secte aparte în Biserica Ortodoxă Rusă…

Deschizând ușa memoriei, titlurile trecutului îmi apăreau inițial cu timiditate în fața ochiului amintirii însă acum, zeci, sute de titluri și autori ies la iveală din tot felul de cotloane, cerându-și dreptul la afirmare în lumina prezentului. Cum aș putea să fac față acestui noian ?

Mă opresc deci aici, cerându-mi scuze memoriei celor pe care nu i-am amintit în periplul grăbit prin lecturile trecutului meu.

loading...

7 Responses to “Provocarea lecturii”

  1. Django says:

    E un subiect care chiar mă interesează, așa că nu mă pot abține. :))

    Ce autori m-au marcat PROFUND (subliniere intenționată):

    1. Steinhardt, Ierunca, Ioanid, Goma, Noica etc. (cărțile despre experiența lor în închisorile comuniste),
    2. Dostoievski (tulburătoarele cărți „Crimă și pedeapsă”, „Frații Karamazov”, „Demonii”),
    3. Shakespeare (tragediile, în special „Hamlet”),
    4. Racine (cel mai mare dramaturg francez, după mine),
    5. Eugene O`Neill (cel mai mare dramaturg american),
    6. Kierkegaard (cartea „Frică și cutremur” a fost cutremurătoare :)) ),
    7. autorul Pelerinului rus,
    8. autorii Filocaliilor,
    9. autorii Upanishadelor,
    10. Tolle, Ramana Maharshi, Yogananda (acum nu mă mai dau în vânt după Yogananda, dar la vremea respectivă a avut impact) și toți cei ca ei.

    Mai sunt: Eminescu (după ce ni l-a explicat la liceu o profesoară de română de excepție), Nichita Stănescu (după ce am citit o carte de critică literară scrisă de domnul Alex Ștefănescu), Ion Creangă (pe care l-am înțeles altfel în „traducerea” lui Vasile Lovinescu), „Curs de filosofie” al lui Vergez și Huisman (am înțeles și eu cu adevărat cu se mănâncă filosofia), Eliade („Eseuri”, ”Samkhya și yoga” etc. ) Cioran („Lacrimi și sfinți” a fost impresionantă la vremea respectivă), autorii clasici ai tratatelor de Hatha Yoga și mulți alții.

    Dacă îmi mai amintesc vreunul, îl adaug aici.

    Mi-a plăcut articolul ăsta. Mulțumesc. :))

  2. MR says:

    Ah, mi-ai răscolit amintiri profunde din zona liricului francez:
    – Cyrano de Bergerac și Chantecler, de Edmond Rostand (idolul meu literar pentru o perioadă a încercărilor poetice)
    – Paul Verlaine
    – divinul Moliere, care mă duce, inexorabil la…
    – Bulgakov autorul genialului roman Maestrul și Margareta, dar care a scris și o biografie a lui Moliere
    și… de la francezi sărim la ruși, de la ruși la cehul Hasek, cu al său Brav soldat SvejK, de la care americanii îi sar în față cu Mark Twain, și tot așa, putem continua pana dimineata

  3. Django says:

    [Nu pot enumera Biblia aici, care nu m-a impresionat în mod deosebit.]

    Mie mi-au plăcut „Cartea lui Iov” (interpretarea lui Noica m-a ajutat), „Psalmii” (cu ocazia asta mi-am adus aminte de tulburătorii Psalmi arghezieni) și Ecleziastul (uneori cred că e cel mai profund text scris vreodată).

    [Sunt interesante Evangheliile]

    Nu știu cât adevăr istoric conțin, însă sunt unele fragmente impregnate de poezie și seamănă cu sutrele. Eu așa le și citesc, ca pe niște sutre.

    [nici Coranul nu m-a impresionat]

    Nici pe mine. Greu de citit. Îi prefer pe sufiști.

  4. Flagg says:

    Pe mine Bhagavad Gita nu m-a dat pe spate atunci cand am citit-o prima oara.
    Cartea care m-a marcat cel mai mult in adolescenta in ce priveste domeniul asta a fost “Yoga Tibetana si Doctrinele Secrete” a lui Evans Wentz. De la cartea asta mi se si trage atractia de foarte lunga durata catre anumite tipuri particulare de practici yoghine.
    Mai tarziu m-a mai impresionat foarte tare Vijnana Bhairava(varianta cu comentariile lui Jaideva Singh, tradusa si in romana la Herald, nu cea comentata de Osho).
    Daca ar fi ca vreodata, ipotetic vorbind, sa fiu nevoit sa aleg doar cateva carti din domeniu pe care sa le iau cu mine, eu pe astea doua le-as alege(nu ca nu mi s-ar parea importante si Gita sau Yoga Sutra, dar eu catre cartile alea in particular am atractie), plus, poate, “Yoga, nemurire si libertate” a lui Eliade(dar asta e doar o carte de teorie, pe cand cele doua indicate anterior se ocupa de fapt cu practica, chiar daca uneori anumite practici sunt descrise in mod lacunar).

    Pe parte de carti de fictiune, Dune m-a impresionat foarte puternic cand eram tanar. Din motive cred ca usor de inteles. 🙂

  5. Flagg says:

    Nici eu nu simt o atractie prea puternica pentru textele biblice. 🙂

    Daca ar fi vorba sa aleg cateva carti din domeniul spiritualitatii occidentale importante pentru mine, cred ca as alege Enneadele lui Plotin, cateva dialoguri ale lui Platon(Banchetul, Phaidros, Phaidon, Republica, Timaios – singura chestie de prin textele respective cu care nu prea “rezonez” e partea homoerotica, pe care m-am invatat repede sa o ignor, desi homofob nu sunt sau cel putin nu ma consider a fi) si Corpus Hermeticum(asta e alta carte pe care am citit-o cand eram foarte tanar si mi-a lasat niste impresii puternice si de durata).
    Sunt cam pagan ca preferinte 😀 , iar daca as fi trait prin Europa secolelor XVI-XVII cu preferintele indicate mai inainte, cred ca as fi trait cu garda permanent ridicata ca sa nu ma prinda popimea vulnerabil si sa ma puna la frigare. 😀

  6. Django says:

    [Mai tarziu m-a mai impresionat foarte tare Vijnana Bhairava(varianta cu comentariile lui Jaideva Singh, tradusa si in romana la Herald, nu cea comentata de Osho).]

    Mie îmi plăcuseră mult comentariile lui Osho. Pot chiar spune că Osho m-a impresionat când i-am citit prima carte, „Spiritualitatea tantrică” (parcă așa se numea; era o carte cu coperți galbene). Avea talent de povestitor și folosea niște metafore foarte reușite. Țin minte că reușise să mă facă să evadez în altă lume, plină de poezie. Apoi am devenit chiar înnebunit după Osho și îi căutam toate cărțile. Mai târziu, când a apărut netul și am aflat că era profitor, am fost dezamăgit foarte tare. Mi-am dat seama că nu e suficient să ai acces la starea de unitate a conștiinței. Contează foarte mult ce faci cu ea.

  7. Flagg says:

    O impresie puternica mi-a lasat in adolescenta si o povestire a lui William Gibson, “Johnny Mnemonic”. Am citit-o intr-un almanah Anticipatia de pe la sfarsitul anilor ’80, cred.
    Mai tarziu, la ceva timp dupa revolutie, am citit si cate ceva din romanele lui Gibson care au fost atunci traduse in romana(Neuromantul, Lumina Virtuala, Contele Zero), dar impresia cea mai puternica a ramas tot cea a povestirii citita initial.
    Gibson a anticipat in mod interesant unele dezvoltari ale Internetului de mai tarziu – iar unii zic ca de fapt nu el a prevazut ce urma sa se intample ci cativa dintre pionierii Internetului erau de fapt fani ai cartilor sale si au utilizat in mod voit idei de-ale lui. Oricum ar sta insa lucrurile in privinta asta, de cativa ani incoace am un sentiment ciudat ca am ajuns sa traim chiar intr-un soi de lume cyberpunk asemanatoare cu cea imaginata de el. 😀 (chiar si luptele de pe bloguri si forumuri se potrivesc foarte bine intr-o lume cyberpunk distopica a la Gibson 😛 )

    Influente ale lui Gibson se regasesc in mai multe locuri, de exemplu in trilogia Matrix si in cartile unor autori mai recenti(in “Broken Angels”, a lui Richard K. Morgan, am regasit, intr-o alta forma, inclusiv combinatia de cyberpunk si voodoo haitian pe care o realizase initial William Gibson in “Contele Zero” 😀 ).

Leave a Reply