Deochiul – cum se produce ?

Deochiul este un fenomen de vampirizare energetică produs de regulă între două persoane: cel care deoache și deochiatul. În general acest transfer subtil energetic se produce în mod inconștient, independent de voința celor două persoane, dar există și excepții, în sensul că anumite persoane sunt conștiente de capacitatea lor de a deochia și se folosesc de ea.

În tradiția populară, împotriva deochiului se folosesc atât măsuri preventive ale persoanei ce riscă să fie deochiată, cât și cele ale persoanei ce ar putea să deoache. La copii li se pune o fundă sau un obiect de un roșu aprins (fundă, etc., cât mai aproape de zona capului), iar cel ce privește prea admirativ o altă persoană, de obicei plină de puritate sau foarte tânără, scuipă și rostește: ptiu, să nu te deochi.

Persoana deochiată are de obicei următoarele simptome: stare de slăbiciune, amețeli, stare de neliniște, stare de rău, incapacitate de a se concentra (devine incapabilă să rostească, fie și în gând rugăciunea Tatăl Nostru – de unde s-a tras concluzia că deochiul este ”de la cel rău”), iar uneori stări de greață sau simptome asemănătoare insolației.

Pentru alungarea deochiului – de la o persoană deocheată, se rosteste fie rugăciunea Tatăl Nostru, fie alte formule de protecție, populare. În anumite practici tradiționale, specifice anumitor zone, se aprind lumânări sau bețe de chibrit deaspura celui deochiat sau se stinge un cărbune din sobă/vatră în apă, spunându-se rugăciunea Tatăl Nostru, se face semnul crucii de mai multe ori (inclusiv deasupra apei în care a fost stins cărbunele) iar apoi se bea din apa în care a fost stins cărbunele.

După ce am trecut în revistă toate aceste informații extrase din tezaurul folclorului românesc, voi face câteva comentarii pe marginea fenomenului deochiului, așa cum îl văd eu ca mecanism de producere.

După cum îi sună și denumirea, deochiul are legătură cu ochii. Se spune că ochii sunt fereastra sufletului, prin care comunicăm cu lumea, cu ceilalți. Prin ochi, sufletul își manifestă cu putere energia, trăsăturile, personalitatea.

În viața de zi cu zi, oamenii intră în contact vizual unii cu ceilalți, comunicând adeseori la un nivel subtil, energetic și spiritual de care de cele mai multe ori nu sunt conștienți. Prin ochi ne îndrăgostim, și tot prin ochi ne dominăm inamicii.

Să ne imaginăm acum că oamenii sunt precum niște baterii, încărcate cu energie electrică. Unele baterii au capacitate de stocare mai mare, sunt mai încărcate, altele sunt de capacitate mică, sau aproape epuizate. Această diferență de potențial energetic o sesizăm cel mai ușor atunci când observăm un copil ce se zbenguie, plin de energie, sau un bătrân ce abia se mișcă. Dacă considerăm ochii drept punctele, zonele de contact, precum polii unei baterii, devine lesne de înțeles că uneori, în urma unui simplu contact vizual, se pot produce mici schimburi energetice pe un anumit nivel vibrațional în care o anumită cantitate de energie se transferă de la cel mai încărcat, către cel mai descărcat.

O femeie tânără, frumoasă, inocentă (cu un anumit grad de puritate), poate fi ”vampirizată” spontan de către o persoană epuizată energetic la acel nivel al inocenței și purității, având loc o ”vidare” de energie (de scurtă durată) a persoanei deochiate, cu toate stările neplăcute care o însoțesc.

Desigur, vă întrebați cum se produce deochiul ”profesionist”, de către cei care știu să îl realizeze. Aici este un pic de teorie de prezentat referitor la mecanismele percepției. În general, mintea tinde să limiteze câmpul percepiilor senzoriale, categorisind impresiile primite în primele momente în care acestea sunt furnizate de către cele 5 simțuri. Astfel, dacă ne plimbăm prin parc și trecem pe lângă un coș de gunoi, ochiul îl va percepe, va transmite informația către creier, care imediat o va integra în peisajul ”realității” construite de minte – în categoria ”coș de gunoi”, la periferia atenției noastre. Așa se face că peste un minut după ce am trecut de coșul respectiv, dacă cineva ne va întreba ce formă avea (rotund, pătrat) ne va fi greu să spunem, căci noi ne raportăm la conceptul în sine de ”coș de gunoi”, iar nu la imaginea propriu-zisă recepționată. Acesta este modul în care creierul funcționează, el având tendința de a fi ”leneș” și de a lucra cu cât mai puține impresii, pentru un consum de energie cât mai mic. Un exercițiu interesant pe care anumiți agenți de informații sunt învățați să îl facă este acela de a-și forța mintea să rămână deschisă, conștientă de noianul de detalii vizuale (și nu numai), în ideea de a le reda ulterior.

Ei bine, de multe ori când întâlnim o persoană ”interesantă”, care are ceva ”special” fie este frumoasă (și frumusețea este manifestarea unei anumite forme de energie !), fie copilăroasă, pură sau amuzantă (toate aceste caracteristici au energii psihice corespondente care le susțin manifestarea fizică!) persoana respectivă ne ”impactează” chiar dacă contactul vizual a durat doar o clipă, imaginea persoanei rămânându-ne ”pe retină” încă un timp, putând-o reține cu o mare ușurință chiar cu ochii deschiși (precum la procedeul shambavi mudra, din yoga). Această remanență a imaginii este dată de energia persoanei respective, energie cu care noi suntem în contact în acel moment și cu care ne umplem printr-un gen de transfer pe care noi îl resimțim ca pe o fascinație de moment în fața imaginii respective (mintea ne este aborbită complet și spontan în acea imagine pentru câteva clipe).

Ei bine, cei ce devin conștienți de acest proces mental, obțin un soi de plăcere de tip estetic/energetic/mental, și chiar ajung să caute (uneori inconștient) astfel de contacte vizuale cu persoane pe care să le deoache/vampirizeze în acest mod.

Tocmai de aceea,obiectul vestimentar (de tip fundă roșie aprins la copii) are rolul de a deturna atenția de la ochi la respectivul obiect care iese în evidență prin culoarea lui impactantă, protejând astfel de contactul vizual/mental prelungit cu cei avizi de astfel de stări de identificare spontană.

Prin expresia ”ptiu, să nu te deochi”, se ”taie” de asemenea contactul cu persoana deocheabilă, iar rugăciunea Tatăl Nostru sau alte formule sacramentale au și ele rolul restabilirii rapide a unui echilibru energetic prin raportarea la Dumnezeu, Sursa infinită și inepuizabilă a oricărei energii create.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *