Vinovații ascunși ai dependențelor omului modern

Un amic îmi povestea despre un doctor român care, odată ajuns în SUA, a fost servit de cineva cu niște chips-uri. A mai mâncat și a doua zi, apoi a 3-a zi și le-a cumpărat singur. După o săptămână, lucid, a constatat că devenise dependent de ele. Curios din fire, respectivul a luat la citit eticheta produsului și a căutat în cărțile de farmacologie substanțele active folosite la fabricarea chipsurilor respective. A găsit o mulțime de substanțe cu rol de aditivi, amelioratori și intensificatori de culoare și gust, conservanți și anti-aglomeranți, fiecare cu rolul său bine stabilit și cunoscut în industria alimentară. A găsit trecută însă și o substanță despre care în cărțile sale nu scria mare lucru. Căutând studii de specialitate despre utilizările substanței respective, a descoperit stupefiat că aceasta avea un singur rol. PRODUCEA DEPENDENȚĂ LA CONSUM.

Descoperind acest lucru, respectivul a adâncit studiul în această direcție. Și a descoperit că în industria produselor de consum uman există substanțe ce produc dependență și a căror folosire este acceptată în mod tacit. Există chiar o scală a dependențelor în funcție de severitatea condiționării. În mod ciudat, anumite substanțe folosite spre exemplu la tratarea tutunului din țigaretele unor mari firme de profil (nu dăm nume, căci toate folosesc aceste metode parșive de ”fidelizare” a consumatorilor) tratează tutunul cu substanțe care produc o dependență de fumat de zeci de ori mai puternică decât dependența dată de nicotină, vinovatul ”oficial” al dependenței de fumat.

Așa se explică eșecul terapiilor cu plasturi cu nicotină în efortul de a se lăsa de fumat al celor ce apelează la această metodă. Așa se explică și faptul că deși mulți fumători au încercat țigara electronică – ca mijloc de a se lăsa de fumat țigările clasice, majoritatea acestora au revenit la țigările clasice recunoscând că nu simt aceeași ”satisfacție” în cazul fumării țigărilor electronice (deși cantitatea de nicotină introdusă în corp prin fumatul electronic era de multe ori de câteva ori mai mare decât cea adusă prin fumatul clasic). La fel, din același motiv, companiile de țigări nu par a se teme de creșterea numărului de fumători de țigări produse manual, cu tutun la pungă.

Există studii medicale ”clasificate”, ascunse de ochii publicului, care au demonstrat că alcoolul, în combinație cu acei compuși dătători de dependență din țigările clasice, produc deteriorări masive la nivelul sistemului circulator periferic, în special la nivelul creierului.

În aceste condiții, ipocrizia Sistemului care ne ”protejează” de dependența de droguri ”tari” precum extazy, DMT sau LSD atinge cote maxime, ne-mai-vorbind de marijuana, care reușește să pună pe butuci largi segmente din industria farmaceutică – acolo unde este legalizată.

La acest articol am găsit o parte din studiile la care am făcut referire, dar mi-e lene să mai dau linkuri, că oricum nu mă premiază nimeni pentru asta, ba dimpotrivă, s-ar putea să mă aleg cu ceva șuturi din partea celor atinși de aceste dezvăluiri.

loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *