Te-ai așezat vreodat n fața ntinderii albe, imaculate, a spațiului de scris, fr gnduri, fr alt tendinț sau intenție dect aceea de a scrie, fr s ai idee despre ce urmeaz s scrii ? Este un proces spontan, asemntor creației poveștilor de la gura sobei, n care nici mcar povestitorul nu știe unde l va duce frul liber dat imaginației.

Așa c aștept la copca creației, precum un eschimos cu harponul strns n mini, gata de vntoare pe nemrginita ntindere a oceanului nghețat al minții mele, ntrebndu-m nfrigurat ce balaur, ce foc sau dragon va ieși de-acolo la suprafaț, s soarb aerul proaspt al Existenței ?

Vntoarea de fantasme este un exercițiu necesar pentru eschimosul din mine, care nu poate tri n Realitatea dur, nghețat a lumii, fr s se hrneasc periodic cu fanteziile proprii, sau ale altora. Nu ntmpltor, ”devorm” romane, filme, ficțiune cu o poft ce este egal cu cea a necesitții de evadare din cotidian.

Uneori din adncuri ies creaturi plcute, lucruri și ființe adorabile, pe care le prezentm lumii cu mndrie, considernd c ne reprezint. ns alteori adncurile clocotesc iar din haos se ridic lucruri ce nici mcar nu pot fi definite ca monstruoase. Cele mai terifiante sunt cele ce nici mcar nu au contact sau reprezentare n realitatea noastr finit. Idei și concepte abstracte ce fascineaz și totodat ngrozesc, prin lipsa lor de umanitate.

A aduce n sfera exprimrii astfel de ideații poate fi un lucru dificil, asemntor prinderii cu plasa sau cu lasoul a unei creaturi informe, extraterestre.

S dau un exemplu care m bntuia zilele acestea și care nu poate fi recepționat de ctre cititor dect printr-un examen propriu al propriei persoane, printr-o sondare a propriei memorii, care s reproduc n cititor ce vreau s transmit.

ntrebare ție, cititorule: ncearc s ți amintești: care este prima ta amintire ca persoan conștient !? nchide ochii și pornește pe crrile memoriei. Ct de departe poți ajunge n trecutul tu, și ce anume ți condiționeaz accesul la amintire ? Unde te-ai oprit ? E o amintire plcut, sau dureroas ? Ce anume ți-a fixat-o ? ncearc s simți cum erai atunci ca persoan/personalitate/exprimare/experienț/inteligenț. Aveai deja structurat nucleul personalitții ? Ct de diferit erai de cel de acum ?

Memoria este ca o uș ctre trecut. Pe msur ce luminezi ncperile ei, revin detalii și amintiri pe care le credeai complet uitate. Prin asociere, revin chipuri, evenimente, povești și amnunte pe care n existența noastr actual le ignorm, deși ele sunt parte din noi, din edificiul personalitții noastre. Pentru mine, șocul const n capacitatea noastr de a merge mai departe prin viaț, veseli și inconștienți, ntr-o deplin uitare a tot și a toate, fr s resimțim aceste pierderi. Este un sentiment teribil, ngrozitor, de nesuportat. Uitarea. Incapacitatea de a nu putea menține toate detaliile trecutului, prezente n conștiinț. Sunt ngrozit de faptul c umbluprin lume precum tipul din filmul Ghajini, care nu și putea aminti mai mult de ultimele 15 minute din viața lui, și ncerca s descopere criminalul tatundu-și informațiile noi pe piele, pentru a avea un element de continuitate. M simt oribil de amputat. Amputat de memorie, de continuitatea existenței proprii. Poate de aceea exist att de mulți oameni care triesc la voia ntmplrii, vieți banale, repetitive ? Ei, te-ai trezit ? Url ceva n interiorul tu, fr oprire ? E spaima de a nu uita din nou.

CategoryUncategorized
Tags
Write a comment:

*

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

© 2018 Cabinet de avocatura Mihai Rapcea

logo-footer

                

Shares