Cardurile de sănătate – cum procedăm ?

 S-a ajuns la momentul în care se trimit prin poștă plicurile cu carduri de sănătate – pentru cei care sunt asigurați în sistem. Am primit de la cititorii blogului multe întrebări: poate fi refuzat cardul, dacă da, cum, și ce consecințe are acest lucru ?

O să răspund pe scurt.

Calitatea de asigurat în sistemul național de sănătate nu este condiționată de primirea și folosirea cardului ci de plata contribuțiilor la Casa de Sănătate din zona în care sunteți domiciliați. Deci, puteți refuza cardul fără probleme, în continuare se poate beneficia de serviciile medicale FĂRĂ CARD, doar cu buletinul. De altfel, majoritatea medicilor și a cabinetelor medicale nu au cititoarele de carduri, iar sistemul informatizat centralizat nu nu a fost încă pus la punct, aceasta fiind etapa ulterioară ce se dorește a fi implementată.

Din câte știu de la amici medici, sistemul va funcționa în paralel (cu card și fără) încă o perioadă… nedeterminată, ceea ce mă duce cu gândul la inutilele și mult lăudatele cărți de alegător, distribuite cu aceeași mărinimie de guvernanți, și la fel de inutile în final în raport de scopul pentru care au fost emise.

Deci, cum refuzăm cardul ?

Poștașii au primit dispoziții exprese să nu predea decât personal pe semnătura persoanei, plicurile ce conțin cardurile. Deci este puțin probabil să le găsiți la cutia de scrisori. Cel mai probabil este ca, dacă poștașul nu vă găsește acasă, să vă lase la cutie o recipisă de ridicare de la poștă a plicului. Dacă nu vă prezentați să ridicați plicul de la poștă, după câteva zile el este restituit către expeditor, adică Casei de Sănătate emitente.

Dacă poștașul vine cu plicul la ușă aveți posibilitatea să refuzați primirea plicului, eventual făcând mențiunea că ”nu doresc să primesc card de sănătate cu cip. Doresc să beneficiez de asigurarea de sănătate pe baza unui document clasic.” Atunci poștașul e obligat să restituie plicul către Casa de Sănătate iar dacă suntem mulți care facem aceste mențiuni, se poate lansa o dezbatere cu reprezentanții Casei, pentru o modalitate alternativă de înregistrare a celor ce nu doresc cardurile cu cip.

În rest, sistemul rămâne același cu tot cu carduri: la spital nu au nimic (medicamente, pansamente, instrumentarii sau dispozitive medicale). Ți le cumperi singur, din farmacia din incinta spitalului. Iar pentru consultații, mai bine mergi la privat unde dai aceiași bani care oricum îi dădeai șpagă la medicul de la Stat, dar cu așteptare la cozi mai mici. La medicamente nu mai ai aproape nimic compensat, deci chiar nu prea afectează pe nimeni povestea cu cardurile.

Acu, poate că se vor trezi unii care să zică: dar ce au domnule cardurile astea ? Că doar n-au pe dracu-n ele, să nu le iei.

Păi, o să dau câteva argumente de ce nu voi lua eu personal acest card:

  1. Prin acceptarea cardului încurajez îndosarierea electronică a individului (pacientului). Cu alte cuvinte, dosarul meu medical, cu detalii privind grupa sanguină, eventual analize făcute, stare de sănătate, compatibilități genetice, tot istoricul bolilor, intervențiilor și tratamentelor – va fi într-o bază de date centrală, de unde anumite grupuri de interese îl pot accesa. Vor spune unii: și ce e rău în asta ? E bine ca în ipoteza în care suferi un accident, medicul să știe imediat ce grupă sanguină ai, ca să te salveze, sau care este istoricul tău medical, intoleranțe la anumite substanțe, anestezice, etc. ca să nu greșească. Da, este un posibil argument valid. Dar eu ofer un contra-argument, la fel de ipotetic: un mare mahăr are nevoie de un transplant de rinichi. Lista persoanelor donatoare compatibile este extrem de scurtă. Atunci plătește la anumite servicii secrete, care accesează baza de date a Casei de Asigurări a unei țări de mâna a treia (să zicem România), unde îl găsește perfect compatibil genetic (și sănătos tun !) să zicem pe cetățeanul Rapcea, dar care nu are nici un gând să renunțe la rinichiul său indiferent de oferta financiară. Așa că îi înscenează un accident destul de mortal, iar întrucât ghinionistul de cetățean accidentat nu și-a exprimat pe parcursul tumultoasei sale vieți dezacordul scris în privința prelevării de organe, se va prezuma că DA, este donator de organe, și va fi golit pe șest, rapid, la cel mai apropiat spital de urgență de către echipa medicală de recoltare aflată ”întâmplător” în zonă, uneori chiar înainte ca familia victimei să fie anunțată. Personal, prefer să avem medici buni, care să facă eforturi să afle ce grupă sanguină am, de ce intoleranțe sufăr, decât să fiu un potențial cetățean al planetei folosit de elita mondială pe post de sursă de organe – cam în genul puilor de avicola crescuți pentru pipote. De altfel, astfel de scenarii precum cel prezentat de mine nu sunt chiar povești. Știți unde mergea echipa de medici din avionul prăbușit iarna trecută în Munții Apuseni, condus de Adrian Iovan ? La Oradea, unde urmau să preleveze ficatul, rinichii și corneele unei paciente decedate. Echipa de medici-corbi de la București era la concurență cu o echipă de la Budapesta, care și ei voiau organe de la decedata din Oradea, împărțeala făcându-se pe principiul din jungă: primul venit, primul servit. Iar medii ăia erau plătiți pe măsură pentru organele ”recoltate” ! Ca să nu mai spun că de multe ori ”donatorii” hăcuiți în baza acordului prezumat sunt încă vii (în ideea pe care o știu și gospodinele care merg în piață după carne, că cu cât organele sunt mai proaspete, cu atât sunt mai bune), dar asta e o altă poveste macabră, pe care o puteți citi pe blogul lui SACCSIV.
  2. Îndosarierea electronică a individului accelerează procesul de centralizare a guvernării electronice și implicit de control total al individului: Guvernul te va putea urmări unde ai plătit cu cardul, și chiar ghici de unde ai cumpărat cu cash anumite produse (spre exemplu medicamente) dacă știe de ce boli suferi și ce medicamente ai prescrise de către medic. Deci, per ansamblu nu e vorba că respectivul card are pe dracu sau pe 666 în el, cum în mod voit exagerează unii, considerându-ne talibani religioși pe noi ăștia care nu vrem carduri cu cip. E vorba de principiu. Că nu vreau să existe acces electronic la datele mele de orice fel, din partea oricui, indiferent câte asigurări de privacy mi s-ar oferi prin legei sau delcarații politice. Pentru că vine un dement la putere care instituie dictatura doar pentru că poate, că sistemul de control creeat cu acordul nostru, îi permite acest lucru. Cea ce e nașpa și trebuie din principiu preântâmpinat.
loading...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *